7,995 matches
-
de multe ori se creează impresia că gelosul se ocupă mai mult de cea de-a treia persoană decât de însuși partenerul" (2008, p. 69). În marea majoritate a cazurilor, el are un comportament asemănător celor al toxicomanilor: bulversare, echivoc, neputința de a se desprinde etc. (idem). De obicei, prietenoși, cumsecade și plini de bune intenții, geloșii își îngustează viața, preocupările, pierd din claritatea și din coerența gândurilor, a atitudinilor, a reacțiilor, iar "acest suiș și coborâș al curbelor sentimentelor lor
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
gelozii este ceea ce S. Freud numea lezarea/ofensa narcisică: gelosului îi sunt lezate iubirea de sine, admirația de sine, importanța și valoarea pe care crede că le are în ochii celuilalt. În aceste circumstanțe, tendința de izgonire, de răzbunare, de neputință de a uita este adesea neînduplecată și ireversibilă (Baumgart, 2008). Fără a se concentra în mod special pe acest tulburător și chinuitor sentiment, S. Freud vorbește în opera sa despre trei stadii/niveluri ale geloziei (2002, pp. 187-188): • gelozia normală
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
anumite situații ne fac rău și este bine să învățăm cât depinde de noi să la evităm pe viitor (cel puțin, cele care pot fi evitate)69. b. tristețea ne face să ne retragem și să reflectăm asupra propriilor greșeli, neputinți, iluzii. Ea ne poate ajuta să accedem la o mai bună cunoaștere de sine și a cauzelor eșecurilor noastre. Este posibil chiar ca această retragere să ne ajute să ne recuperăm pe noi înșine și să reconsiderăm situația. c. tristețea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
G.A.) ne conectează cu lumea, dar de o manieră dureroasă, făcându-ne hiperempatici și hipersensibili, foarte receptivi la nenorocirea celorlalți. Dar dincolo de aceasta, atunci când ne apropiem de tristețile depresive, ceea ce ne pândește este retracția: mai întâi, un sentiment de neputință, apoi de indiferență, apoi de deznădejde" (p. 218). Tristețea nu înseamnă depresie. Ea nu este totuna cu aceasta, căci dacă tristețea este, în ceea ce o privește, o emoție normală, ce face parte din repertoriul emoțional al oricărei persoane sănătoase, depresia
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
recunoscutul psihoterapeut francez a ajuns la concluzia potrivit căreia "cel mai mare factor de risc depresiv în societatea noastră contemporană, nu vine de la pierderi și de la doliu, ci de la stările sufletești legate de sentimentul de decădere, de înjosire și de neputință în fața situațiilor percepute ca fiind blocate și fără rezolvare" (pp. 222-223). Potrivit celebrului psihiatru, pe măsură ce planeta se occidentalizează "se bănuiește că ar exista o legătură între depresie și lumea "modernă": cu cât concurența este mai dură, cu atât mai slabă
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pesimismului și culpabilității (simptome care ne împing spre repunerea în discuție ca oameni și ca ființe utile/ valoroase) (André, 2009). Depresia este o tristețe de tip special: durabilă, tenace, intensă, însoțită de devalorizarea propriei persoane, asociată adesea cu alte emoții (neputință, nostalgie, rușine de sine, anxietate, descurajare etc.). Ea "ne poartă către gaura neagră a eșecului, a inutilității, a slăbiciunii. Ne simțim inerți. Totul este inutil și gol. Ne simțim înfrânți și dorim să renunțăm la tot. Timpul și țelurile scriu
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ne-am dori să fim în mod ideal și percepția pe care o avem despre noi înșine (la un moment dat, într-o anumită situație de viață). Pe scurt, rușinea include întotdeauna "sentimentul neplăcut al propriei incompetențe sau al propriei neputințe" (Brillon, 2010, p. 48). Ocupându-se cu atenție de această stare emoțională, D.F. Grenwald și D.W. Harder (1998, apud Chelcea, 2008, pp. 209- 211) consideră că există următoarele manifestări ale rușinii: a. rușinea emoțională. Aceasta pare a fi tipul
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Robert Trivers a numit altruismul reciproc). În actualele condiții, însă, nu este ușor să avem încredere unii în alții, mai ales atunci când ea încrederea tinde să fie folosită în interes personal sau devalorizată, persiflată ca naivă sau ca semn al neputinței. Potrivit lui Ch. Dejours (1993, apud Brillon, 2010, p. 171), constrângerile organizaționale care predomină în majoritatea mediilor de muncă au efecte nefaste asupra sănătății mentale și relațiilor indivizilor 76 pentru că ele îi plasează în situații conflictuale imposibil de rezolvat la nivel
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
poate face nimic; • eu nu valorez mare lucru, dar nici ceilalți; • valorez mai mult decât celălalt; • dacă aș vrea, aș putea, dar nu vreau. Ca emoții caracteristice resimțite, pot fi enumerate: • furie, iritare, decepție, gust amar, dezgust, greață, trădare, dezacord, neputință, respingere, neîncredere, frustrare, umilire, se simte ridicol. Ca tendințe comportamentale pot fi înregistrate: • retragerea, bârfele, crearea unui subgrup, ranchiună, gelozie, evitare, supărăcios. Pe scurt, înfruntare pasivă. Mesajele tipice sunt: • comentează de departe; e ironic, dialoghează puțin; nu spune, ci arată
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sunt demne de reținut patru postulate fundamentale: a. Coerența lumii; b. Capacitatea de control; c. Destinul favorabil; d. Valoarea de sine (propria valoare). Coerența lumii. Potrivit acestei tentante teorii privind viața noastră emoțională și stările noastre sufletești, "ar fi cu neputință ca ființa umană să trăiască într-o lume pe care o consideră haotică și care ar fi supusă arbitrarului, hazardului și accidentelor" (idem, p. 371). Nivelul ridicat al angoasei pe care ar resimți-o individul într-o asemenea ipostază i-
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
să ne strivească. Teama de mediocritate intră (tot mai) adânc în cele mai ascunse fibre ale existenței și actelor noastre. Ni se cultivă și ni se întărește în și prin actuala ideologie un eu hiperexigent, care ne evidențiază implacabil infirmitățile, neputințele, ratările. "Sentimentului greșelii i se substituie obsesia eșecului", punctează M. Lacroix (2009, p. 58). Nu numai că trăim sub presiunea concurenței, a comparației (sau tocmai de aceea!), dar și sub cea a excelenței. Ea atinge pentru mulți dintre noi un
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
să adăugăm și: răbdarea, respectul, generozitatea, delicatețea, responsabilitatea, iertarea, grija pentru partener, dezvoltarea și hrănirea unui mediu favorabil creșterii spirituale fiecărui partener. 77 I. Filliozat arată faptul că "nevoia de putere asupra celorlalți este cu atât mai mare cu cât neputința interioară este mai profundă" (2006b, p. 42). 78 Mai multe repere despre ascultare, cititorul mai profund interesat de acest aspect poate găsi, pe lângă alte valoroase lucrări, și în cartea noastră, intitulată Comunicarea interpersonală, apărută în anul 2008, la Editura Institutul
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
momentul final face ca aceste imagini onirice, de o concretețe brutală, probează nedesmințita consecvență a naratorului față de formula analitic fantastică pentru care a optat din capul locului. Rămas stăpân peste averea fratelui, el își face socoteală că acela este cu neputință de a veni să și-o mai ceară: ,,...dar o să îndrăznească să se mai întoarcă ? ... Dar dacă îndrăznește și se-ntoarce ?... Atunci ce-i de făcut ? ... Da dar sergentul se poate întoarce; popa, ba !’’ Îndoiala îl chinuie în mod continuu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
a mușchilor și prin încetarea unor funcții cerebrale). l.d. Cataplexia apare brusc, se manifestă prin pareza mușchilor striați (suspendare totală a tonusului muscular, a mișcărilor voluntare, cu cădere).Copilul trăiește un sentiment de anxietate din cauza senzației de cădere în gol neputinței controlării musculaturii (starea de veghe prezentă). 2) Tulburări caracterizate printr-o stare de dezinhibiție a comportamentului general, când prevalează patologic procesul de creștere a excitabilității, se clasifică în: disconfort episodic (cu caracter primar sau secundar); reacții episodice. 2.a. Disconfortul
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
numele inițiatorului, precum și primul caz de pedobaptism. Mai subliniem faptul că, dintr-un studiu mai atent al textelor scripturistice invocate de anabaptiști, a rezultat limpede că alta este interpretarea textelor biblice decât cea pe care o aduc ei. E cu neputință ca Biserica veacului apostolic să nu fi practicat botezarea pruncilor. Aceasta, pentru noi constituie o evidență confirmată incontestabil de mărturiile biblice parțial dezvoltate aici care o ridică la rang de certitudine. În ultimă instanță, îndrăznim să aducem nou născuții la
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
a se fi petrecut ele. Dar de ce să tot spunem vorbe? Rănile sunt mai grăitoare: rănile, chiar dacă le acoperim, cicatricea, chiar dacă o extirpăm, totuși credința n-o putem ascunde. Așa încât nu te poți lăuda că, tăindu-mi limba, faci cu neputință mărturisirea laudei. Destul L-am lăudat până acum pe Domnul prin cuvânt; de acum încolo să-L lăudăm prin suferință<footnote Din cuvintele unuia dintre cei șapte fii ai preotului Eleazar, ce au primit cununa muceniciei - n.n.; cf. Sf. Ambrozie
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
mari»”<footnote Ibidem, p. 144. footnote>. Când proconsulul păgân i-a zis venerabilului episcop Policarp al Smirnei: „Am la dispoziția mea fiare, am să te predau lor în caz că nu te căiești”, Policarp a răspuns: „Poruncește, căci pentru noi rămâne cu neputință întoarcerea de la mai bine la ce-i mai rău, ci dimpotrivă, e bine să ne întoarcem de la rău la dreptate”. Acela însă i-a zis din nou: „Dacă de fiare nu-ți pasă, focului am să te dau ca să te
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
jertfiți. Eu sunt creștin și ador pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în timpurile de pe urmă pentru mântuirea noastră și spre a ne scăpa de rătăcirea diavolului; iar acestor idoli nu jertfesc. Fă ceea ce voiești; căci e cu neputință ca eu să jertfesc aparițiilor înșelătoare ale demonilor. Iar cei ce jertfesc acestora sunt asemenea lor. Căci precum adevărații închinători - după dumnezeiasca Evanghelie a Domnului - care adoră pe Dumnezeu în duh și adevăr (In. 4, 23), se aseamănă în slavă
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Administrația Politică de Stat ce a fost poliția politică a RSFS Ruse și a Uniunii Sovietice), dar ea încă nearestată, îi pregătea pachetul săptămânal cu mâncare pentru a i-l duce la închisoare. Se simțea invadată de un sentiment de neputință; suferința soțului, a ei proprie și a tuturor celor din jurul ei părea atât de lipsită de sens și inutilă. „Pentru ce?”, se întrebă. Deodată, cum trecea dintr-o cameră în alta, a simțit o lovitură pe ceafă, și a auzit
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
unora dintre individualitățile care constituie comunitatea fără a aplica o pagubă superioară comunității în ansamblu. El se găsește deci plasat, datorită exigențelor noastre, într-un cerc vicios manifest. Dacă refuză binele pe care îl pretindem de la el, este acuzat de neputință, de rea-voință, de incapacitate. Dacă încearcă să-l realizeze, este forțat să impună poporului de două ori mai multe taxe, să facă mai mult rău decât bine, și să-și atragă, la celălalt capăt, defecțiunea generală. Așadar, în public găsim
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
între cele două, și care constă în a cere totul de la stat fără a-i da nimic, este himeric, absurd, pueril, contradictoriu, periculos. Cei care îl scot în față, pentru a-și da plăcerea de a acuza toate guvernele de neputință și a le expune astfel loviturilor dumneavoastră, aceia vă flatează și vă înșeală, sau cel puțin se înșeală pe ei înșiși. Cât despre noi, noi credem că statul nu este sau n-ar trebui să fie altceva decât forța comună
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Carpe diem! Gaudeamus igitur! ea dintâi și singura esențială datorie a omului ar trebui să fie o neobosită justificare a bucuriei existenței, o perma nentă încercare din a face din viață și cunoaștere bucurie, în pofida tuturor mizeriilor și întunecimilor, păcatelor, neputințelor și deznădejdilor. Iată o datorie cu adevărat virilă, o misiune a omului și a omeniei. Bucuria vieții depășește cu mult confortul și sănătatea. Ea nu exclude suferința, disperarea, agonia, ci dimpotrivă, le implică. Pentru că nu înseamnă nimic a te bucura
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
se joacă este perspectiva ratării soluției optime. Nehotărârea presupune existența unor nuanțe care pot fi în principiu distinse în vederea unei alegeri. Într-o lume dotată cu grade de bine și de rău, problema este să nu cazi peste rău din neputința de a cunoaște și alege binele. Nehotărârea existențială este crisparea provocată de conștiința riscului și de spectrul regretului. Ceea ce urmează să fac nu este indiferent, pentru că nu orice aș face este la fel de bine sau de rău. " Ce e de făcut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
câmp fără repere, ci aceea structurată de răspântia unor drumuri; e o rătăcire regizată de economia posibilului. Nehotărârea se bazează astfel nu pe inexistența obiectivă a soluției, ci pe imposibilitatea noastră de a o depista. Și totuși... Nu cumva această neputință se naște din faptul că lucrurile însele, printr-o teribilă răsucire, prin așezarea lor stranie, îmi ascund soluția? Dispunerea lor, sau poate imprevizibilul devenirii lor, generează neputința hotărârii mele. Nehotărârea existențială nu e de aceea o nehotărâre psihologică, carență comportamentală
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ci pe imposibilitatea noastră de a o depista. Și totuși... Nu cumva această neputință se naște din faptul că lucrurile însele, printr-o teribilă răsucire, prin așezarea lor stranie, îmi ascund soluția? Dispunerea lor, sau poate imprevizibilul devenirii lor, generează neputința hotărârii mele. Nehotărârea existențială nu e de aceea o nehotărâre psihologică, carență comportamentală izvorâtă dintr-un caracter indecis. Ea este mai degrabă o criză provocată de starea lumii. Este nevoie ca mai întîi ceva să se strice în ordinea lucrurilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]