6,179 matches
-
chichița. Iubeam s-o descopăr, concomitent cu investigatorii: parcă scăpam de nenorocire, reconstituirea ne unea plăcut și exact, calculele sobre mă făceau să mă simt puternic, relaxat, invulnerabil. Mă fascinau detaliile infinitezimale care dădeau totul peste cap, șuruburile și rozetele nevăzute ce despărțeau viața de moarte, așteptând liniștite să fie acționate, să se deplaseze cu un milimetru, ca două piese prinse imperfect în motorul unui avion. Piulițele săreau, tubulaturile cădeau secționate, comenzile o luau razna și inima începea să bată nebunește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oameni, nici locuri. Puteai să-l muți la Crevedia, nu și-ar fi dat nimeni seama. Calupuri de străzi și clădiri dispăreau peste noapte, evacuate din cartier și din conținutul memoriei; le înlocuiau altele, cu precizia unui arhitect dement, dar nevăzut. Geometria sectoarelor se modifica după geometria gândurilor, ca un bloc în construcție de la o zi la alta. Era suficient să apeși o tușă sensibilă a minții, catifelată, imperceptibilă, pentru ca întâmplările, cu tot cu oameni și decoruri, să capete o înfățișare nouă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îi examinam la fel, săraci, murdari, obosiți: mi-era mai ușor să mă diferențiez, să-mi creez eroismele de operetă și, cu ele bine închise în minte, să fac comparația. Mă agățam de sensul meu simplu, dar încăpățânat: să trec nevăzut, studiind pe toată lumea, să consemnez tot ce putea fi în favoarea mea, să mă pierd în mulțime, ca s-o pot alunga cu și mai mult dispreț. Doar cine nu s-a simțit vreodată special nu poate înțelege. Apoi mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe-o placă tectonică a creierului pe-alta, curgea pe sute de file de dosar și-n mii de hexagoane ale memoriei. Unele fuseseră secretizate; din altele lipseau pasaje întregi. Sursa „Marinarul“ nu apărea decât în rapoarte, ca un ochi nevăzut, care spiona situația de undeva de sus, fără să clipească niciodată; autorul nu spunea nici cine e, nici dacă va ieși vreodată la lumină. SS-ul putea fi orice, de la un nume de cod, la teribila organizație militară nazistă. Operațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
drum. De vaccinuri sau bandiți, ca-n poveștile bune: nici urmă. A treia oară, hoții au lovit de Sfântu Ion. Deja apăruseră vorbe în stânga și-n dreapta, tot județul pomenea de pungașii care vorbeau ca din cărți și se făceau nevăzuți prin pădure. Fiecare știa câte ceva. Învățătorul susținea că borfașii au terminat facultatea și-au un cenaclu al lor, în care își citesc seara prozele și poeziile (aflase și-adresa: în București, pe strada Câmpineanu). Preotul credea că ar fi rude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
după care jandarmii săreau în camionetă și plecau fluierând la Târgoviște. A doua zi, încăierările o luau de la capăt, pe ulițe sau printre case. Noaptea, te puteai trezi cu un laț la picioare sau pocnit în cap de-o bâtă nevăzută. Nervoși și obosiți de anchete, sătenilor le-a mai venit un gând: să-și facă singuri dreptate. Nu apăruse încă Răscoala, așa că ideile veneau din altă parte. Prin mai 1929, au găsit un fel de bilet, cartonat ca o planșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că aveam acces la intimitatea altuia (care, la rândul lui, fusese încastrată de cine știe ce bibliograf anonim în foile dosarului meu existențial) fără să-i cer acordul, îmi amintea de copilărie, de zilele bune. Scotoceam prin poșeta maică-mii ca hoțul nevăzut din „Maiorescu“; mișcam degetele printre rujuri, chei și oglinjoare, în căutarea dropsurilor chinezești. Cotrobăiam prin sertarele scrinului din dormitor (semăna cu un automobil de epocă), în care, dacă m-aș fi culcat pe-o rână, aș fi încăput ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la cutremur cădeau planșeele, decanatul trebuia să scape); după alții, din motive oculte (acolo s-ar fi aflat o bibliotecă a pașoptiștilor, pe care comuniștii ar fi zidit-o de vie). Aș fi putut oricând să părăsesc corabia, făcându-mă nevăzut pe punțile de ciment ale coridoarelor, pe care nu patrula nimeni noaptea. Nu terminasem însă cu lucrul. Scrisoarea a V-a mă aștepta, meditativă și impersonală. Și, ca să fiu sincer, și eu o așteptam pe ea. Scrisoarea 5. 29.02
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apucat pe Mihnea de mânecă. „Ușor, că nu suntem la teatru. Lasă-mă pe mine-n față.“ Am luat-o înainte pe pasarelă, lipit de rafturile cu geam. Lumina ne ocolea, treceam ca doi șobolani pe-o bârnă, speriați și nevăzuți. Dincolo de balustradă, forfota continua, dar noi tot nu auzeam ce ne interesa. De fapt, nu auzeam nimic; orice, un cuvânt oricât de neînsemnat ne-ar fi fost de folos. După vreo cincizeci de metri de mers târâș pe sub marile Dicționare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
multe direcții, cotindu-l și învârtindu-l prin cotloanele minții, ale Mittel-Europei și Balcaniei de Sud, până mi s-ar fi pierdut urma, undeva între depourile din Nusdorf și Piața Victoriei. Apoi, la momentul potrivit, aș fi sărit din el, nevăzut de nimeni. Atâta doar că eu aveam întâlnire cu inginerul Grosescu. De ea depindeau mult mai multe lucruri decât își imaginau Mihnea și Maria. Și, cine știe, poate și decât credeam eu. Tramvaiul și-a urmat traseul cimentat între linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
plic sigilat, scrieți 172 pe spate și-l lăsați în cutia poștală a hotelului.“ Apoi a împins ușa cu un gest brutal și-a ieșit, fără să plătească. N-am mai apucat să scot un sunet. Inginerul s-a făcut nevăzut, pe străduțele întortocheate ale Grinzing-ului. M-am întors spre celelalte mese, să întreb dacă îl știa cineva. Mircea Eliade II se evaporase și el, ieșise pesemne cât stătusem eu cu spatele la fereastră, de vorbă cu inginerul. Doar mirosul de tutun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
proprie ideii estetice. Urmare a deschiderii spre suprasensibil a geniului, în a cărui percepție avantajata orizontul sensibilului, al tranzitoriului și mărginitului se retrage continuu făcând loc infinitudinii. A disponibilității lui de a fi afectat mai mult decât alții de aspecte "nevăzute"; a sentimentului sau nelămurit de identitate cu natura, de univers extins și "trezit obscur" (expresia lui Maritain) în ființă lui; a faptului de a fi, totodată, constiinta universală în timp și inima în care vibrează durerile și întrebările Umanității (parafrazând
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
da, draga mea, a existat în vechime un egumen cu numele ăsta... și, de grăbit, mă grăbesc la conte... trebuia să fiu de mult acolo, chiar el mi-a fixat întâlnirea... Prințe, la revedere! Cu pași repezi, generalul se făcu nevăzut. — Știu eu la care conte se duce! spuse tăios Elizaveta Prokofievna și, iritată, își mută privirea asupra prințului. Ce ziceam? încercă ea, cu dezgust și năduf, să-și amintească. Ei, despre ce era vorba? Ah, da: ce-i cu egumenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sufletul și privi împrejur. Mult timp păru a nu înțelege forfota care fierbea împrejurul lui, adică înțelegea foarte bine și vedea totul, dar stătea parcă detașat cu desăvârșire, ca un om care nu participă la nimic și care, precum ființa nevăzută din basme, pătrunsese în cameră și acum observă niște oameni străini, dar interesanți pentru el. Vedea cum erau măturate cioburile, auzea discuțiile grăbite, o vedea pe Aglaia, care era palidă și îl privea ciudat, foarte ciudat: în ochii ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vezi. Înainte de mine nu erau decât boiari și rumâni. Luminează-te și vei fi, voiește și vei putea. Eu am creat țara aceasta, înainte de mine nu era nimic". Omul pururea tânăr râse, îi dete cu tifla moșneagului și se făcu nevăzut. Când ne uităm cu binoclu, ne pare scena foarte aproape, când îl întoarcem ea ne pare foarte departe. Dac - am întoarce binoclul istoric spre anul 1654, la încoronarea lui Constantin Basarab, fiul lui Radu Șerban, am vedea tot piesa de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
decât una: calomnia! Ori frica de-a pierde puterea și câștigurile ce-și asigură printr-însa le-a turburat mințile și i-a făcut să turbeze, după espresia lor favorită, sau dorința de a turbura apa și a pescui pe nevăzute, în ambele ipoteze se vede că scopul ce urmăresc este tot atât de vinovat pe cât e mijlocul ce întrebuințează pentru a-l atinge! [24 mai 1881] ["VINERI, SENATUL S-A OCUPAT... "] Vineri, Senatul s-a ocupat cu cestiunea Dunării, adusă în discuție
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
standardelor pe baza cărora se promovează această vizibilitate. Suntem ceea ce părem", spune protagonistul romanului Mama noapte de Kurt Vonnegut, personalitate foarte, foarte vizibilă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar extrema vizibilitate nefastă a unei figuri a cărei parte nevăzută este mai autentică și mai bună îl face pe personaj să ia o hotărâre tragică. Rostul acestui dicționar, pe lângă acela de a da informații în domenii diferite ale culturii americane, este de a invita la analiză, sinteză și discuție, sub
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
rămână la ei. Stând la masă, a binecuvântat pâinea, a frânt‑o (ceea ce la evrei numai stă‑ pânul casei săvârșea acest lucru) și le‑a dat lor. Atunci ei L‑au cunoscut, dar În acel moment El s‑a făcut nevăzut de la ochii lor, ascunzându‑se cum numai El știe În pâinea binecuvântată cu care ei au rămas. N‑a mai dorit să fie un vizavi, exterior lor, ci interior, devenind astfel Viața vieții lor. Multipla revelare a iubirii lui Dumnezeu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cei care Îl urau pe Hristos ai Cărui credincioși erau, creștinii au fost În mod deosebit ușurați de nădejdea răsplății făgăduite și de ajutorul direct al Domnului Care era tăria și sprijinul lor. Răbdarea muce‑ nicilor era supraomenească, pentru că mâna nevăzută a Proniei dumnezeiești era cu ei. Tocmai acest lucru Înțele‑ gându‑l unii din călăi, s‑au lepădat de deșarta Închinare la idoli, au aruncat uneltele de tortură și au mărturisit Împăr‑ tășirea noii credințe, trecând În tabăra lui Hristos
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
la nivel sufletesc etc. Sintagma „a‑ți lua crucea” comportă o bogăție de Înțele‑ suri, pe marginea cărora se pot broșa o mulțime de comen‑ tarii și interpretări nuanțate. „A‑ți lua crucea” Înseamnă a duce lupta duhovnicească, perpetuă și nevăzută pe care trebuie să și‑o asume fiecare În mod corespunzător, liber și voluntar. Crucea reprezintă atât asaltul asiduu dat numeroaselor patimi trupești și sufle‑ tești, cu precădere patimii care ne bântuie sau ne stăpânește, 186 Suferința și creșterea spirituală
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
În această viață efemeră nu Îl fac să fie slab sufletește, ci Îl arată cum este de fapt și Îl pot Întări dacă acesta nu descurajează, ci se Îmbărbătează În răbdare, rugăciune și mulțumire către Dumnezeu. Însă, În această luptă nevăzută și În acest răz‑ boi pe plan duhovnicesc, omul nu rămâne singur, ci este ajutat de Dumnezeu Cel iubitor. Astfel, creștinul este chemat să păstreze neschimbată frumusețea chipului sădit de Dumnezeu În el, să devină mai Încercat, mai experimentat și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de Dumnezeu ca bolnavul să moară, nu se produce acest efect principal, ci numai celelalte. Prin ungerea cu untdelemn sfințit, simțurile sunt curățite, sfințite, Întărite În ele Înseși Împotriva ispitelor ce vin de la lucrurile din afară și de la forțele rele nevăzute prin mijlocirea lor”313. Astfel, În rugă‑ ciunile Maslului În care se cer deodată tămăduirea trupului, iertarea de păcate și tămăduirea de patimi, „eliberarea sim‑ țurilor de influențele rele și alungarea vrăjmașului, toate acestea se cer pentru ca bolnavul, devenit sănătos
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
visului, pentru atingerea unui edelvais implacabil: înclinarea sufletului de carne dinaintea prostimei bucuroase de ridicarea totalului ei cu o unitate. Un meschin simț al confortabilului, al necesității pâinii cotidiene; un sentiment de certitudine facilă; o închidere progresivă a ochiului dinaintea nevăzutelor, marilor taine. O paralizie crescândă a mușchiului, o lăsare moleșită în fotoliul de șef de serviciu, cu împărțirea lumii în grade ofițerești, cu îmbrăcarea ca o mânușă a formulei cusute gata”. E perfect explicabilă, de aceea, elogierea unui scriitor nerecunoscut
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
într-o atmosferă solemnă, de acvariu amorțit: Acum în tipografii mașinile dorm ca niște pești uriași Prin ferestrele înalte noaptea își scutură sacii cu făină albastră Și curelele stau nemișcate ca niște panglici ale tăcerii Noaptea a pus lacătul ei nevăzut peste roțile care au vânturat glasul veacului Noaptea a neclintit aceste batoze ale gândului A legat în căpițe grâul pentru legănarea ochiului A oprit împreunarea literelor fulgerând ca solzii Și toată sala mașinilor e un muzeu cu monștri marini... Noaptea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fundamentale: „În ochii noștri apele cresc și se întunecă”, „Iată un șarpe se târăște peste pleoapele noastre”, „Dar iată aici în poemul acesta eu vă sărut gleznele sângerate”, „ploaia își desface cozile de păun în privire”, „diamantul inimii taie ferestrele nevăzutului”, „Privește: în părul ceasului deznădejdea n-a rupt panglicile izvoarelor”, „Prin creierul meu trec toate veștile ca-ntr-o cutie de poștă”, „Dau de perete porțile sângelui / Toate zgomotele universului sună mă încing ca un chimir”... Spațiul privirii devine astfel
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]