KorAP: Find »[drukola/base=ocoli & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...200 201 202 ...272 >

6,787 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768

că mă ura, pentru că mă pierduse! Mihai continuă să stea cu privirea plecată. Palma lui s-a retras de pe mîna Lilianei și cuprinde pumnul său stîng. Se ridică, face doi-trei pași, lovindu-și pumnul de palmă, revine la loc și, ocolind privirea femeii, se lasă pe spate, să-și poată culca ceafa pe picioarele ei. Pe urmă? întreabă el, neplăcut impresionat de prietenia bizară în care se complace Liliana. Am ocolit-o. Daniela se duce mereu pe la ei. E realmente îndrăgostită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
pași, lovindu-și pumnul de palmă, revine la loc și, ocolind privirea femeii, se lasă pe spate, să-și poată culca ceafa pe picioarele ei. Pe urmă? întreabă el, neplăcut impresionat de prietenia bizară în care se complace Liliana. Am ocolit-o. Daniela se duce mereu pe la ei. E realmente îndrăgostită de băiețel. Uneori stă cu el două-trei ore, cînd ei se duc la film, iar menajera e plecată. Mihai rotește capul încet, căutînd ochii Lilianei. Ascultă! îi șoptește, amenințînd-o cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
ai considera toate astea simplă aventură? Drept răspuns, Mihai îi surîde: Dragostea, spunea Remarque, e o chestiune care ține de sentimente și nu de morală. Între noi sînt sigur că-i vorba de sentimente. Dar nu sînt eu cel care ocolește răspunsul la o întrebare! o amenință cu degetul. Liliana aruncă pătura de pe picioare și coboară la marginea patului: Mamă dragă, dacă mai vii o dată încoace cu gînduri din astea, "serioase", pleci înapoi cum ai venit! Și tu te-ai despărțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
de cum crede el! Petre rupe diagrama de pe aparat, face cîteva însemnări pe ea, apoi o aruncă peste altele, pe colțul unei mese de lucru. Am citit un roman tradus de curînd, încearcă el să schimbe tonul discuției, dar fără să ocolească subiectul. Era acolo un personaj, un scriitor, care ajunge la un moment dat traficant de cărți. Mi-a reținut atenția, îndeosebi, scena în care soacra acestuia strigă din camera vecină: "N-aud, n-aud!", adică n-aude mașina de scris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
dosarele cu care a venit. Prezintă succint ce vrea să obțină, pînă unde a ajuns și ce crede că se întîmplă în zona centrală. Bine! conchide Petre. Și cu ce te alegi tu din toată povestea asta? Mihai roșește brusc. Ocolește privirea prietenului și strînge din umeri. Amice! îl lovește Petre Graur cu palma peste obraz. Tu ai de realizat o producție acolo în instalație, o ai de îmbunătățit și, eventual, de extins gama sortimentelor. După cîte știu, chestia cu filtrele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
cam fost băgate pe gît de Tamara, ea s-a scuzat din nou, pretextînd c-o așteaptă directorul tehnic. Zău?! a prins-o Mihai de braț, trăgînd-o cu putere spre el. Directorul tehnic abia a plecat în străinătate. De ce mă ocolești? Te rog să mă lași! l-a privit Tamara în ochi. Deja ne-au ieșit vorbe. Vorbe?! Ce vorbe să mai iasă cînd sîntem prieteni de-atîta timp? În zilele călduroase, cînd mă plimb cu fetița pe la marginea orașului, George mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
lăsa din preț. Și asta nu se poate face decît cu cineva drag, dar și inițiat în același timp. Cineva sincer, care să nu-ți spună vorbe de complezență, dar nici să nu fie gelos pe eventualele tale reușite. Păcat! ocolește Liliana privirea lui Mihai, în timp ce se îndreaptă spre ușă. Mi-ar fi plăcut să se întîmple așa. Dar nu la tine m-am referit cînd am zis de orînduirea existenței, precizează și face un gest de scuză, apoi iese în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
și-o vodcă, în ciuda doamnelor, rîde el. Că prea v-au forfecat în lipsă. Lasă mîna lui Mihai, vrînd să se întoarcă spre mașină, dar se oprește după primul pas: Plecați? Vă duc pînă în centru, se oferă bucuros. Apoi ocolește mașina prin spate și urcă. În urma lui, Liliana face cîțiva pași, parcă invitîndu-l pe Mihai s-o urmeze. Se apleacă spre femeia așezată pe bancheta din spate, dar imediat se întoarce și se lipește cu spatele de geamul portierei, acoperindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
nici mie, mă tem că-ntr-o zi va trebui să locuiesc în ea definitiv, începe Ion, imediat ce se retrag amîndoi sub un brad. Soția ce zice? se rupe Mihai din gîndurile lui. Mi-ai spus că face alergie... Ion ocolește răspunsul. Întoarce capul spre apus și privește cu un vag sentiment de tristețe linia roșie a orizontului. M-am hotărît să-mi dau doctoratul în probleme de electrostatică, oftează el. Cu doctoratul luat, dacă nu se schimbă legile, voi putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
vreun cuvînt, Mihai se ridică și întinde mîna spre scaunul din fața lui, invitînd-o să ia loc. Se reașază abia cînd o vede pe Tamara cum își potrivește poala halatului de doc, acoperind genunchiul stîng, ridicat peste dreptul. De ce-mi ocolești privirea, Mihai? îl dojenește Tamara. Îți admir genunchii. Rîd amîndoi rîsul lor deschis, prin care știu că se ceartă reciproc, dar se și iartă pentru un gînd necurat ori vreo glumă deplasată. Tamara a roșit puternic și s-a pierdut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
crezi c-o să faci casă cu ea? l-a întrebat bătrînul Vlădeanu, pe cînd Mihai se oferise să-l ajute la cărat apă pentru vite. E tare frumoasă!... Pare și un suflet bun... Da' nu cumva e măritată? Mihai a ocolit răspunsul. Și nici bătrînul nu l-a mai întrebat. Și asta-i frumoasă, a dat din cap tatăl lui după ce a cunoscut-o, peste cîțiva ani, pe Ana. Da' cealaltă parcă era mai... Ca o stofă, cînd pui mîna pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
s-a întîmplat?! o privește Mihai surprins, după ce îi adresează un "sărut mîinile!" Ce-i între tine și tipa de la confecții! Hai, hai, n-o mai fă pe naivul cu mine că-ți zic vreo două de-ai să mă ocolești măcar o lună! Tamara!... izbucnește Mihai în rîs, privind-o mirat. S-a bucurat să te reîntîlnească! Apoi a dres-o, zicînd că și lectura cărților... la-la-la... Iar tu, cînd ai privit-o în ochi, lăsai impresia că ai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
să arunce printre gratii în gurile căscate ale urșilor ce par a complota cu copiii. Singurul care nu dă vreo satisfacție micuților veniți să se distreze e un porc mistreț. Doarme tot timpul. Copiii vin o dată, îl văd, apoi îl ocolesc. La culcare, Mihai încearcă s-o îmbuneze pe Ana, să afle ce s-a întîmplat. Zadarnic! Mîine, cînd vii, te-așezi la rînd la carne! hotărăște Ana. Dar... încearcă Mihai să spună că ar vrea să se apuce de scris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
pe frunte, întinde Tamara mîna și ia prosopul să-l șteargă. Cînd Mihai îi prinde brațele, nu schițează nici un gest de retragere. Doar privirea și-o ridică. O privire calmă, plină de tristețe în adîncuri. Ar fi bine să mă ocolești, Tamara. De ce? Nu-mi place cum mă simt. Nici mie cum te porți. Cu atît mai mult! Tamara se retrage și se așază pe scaun. Nu mă întrebi nimic, Mihai? se uită lung spre el, doar-doar îi va întîlni ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
apoi pe obraz, întîrziindu-le o clipă sub ochi. Toată lumea la masă! flutură Tamara un gest de chemare de departe. Masa se servește în curte, sub bolta de viță. Carmen și Adrian, așezați față în față, abia se ating de farfurii, ocolindu-și privirile. Mara hrănește cățeii, aruncîndu-le resturi iar Cristina, spre surprinderea tuturor, cere mereu să i se mai dea. Un pui de incubator, lăsat o zi să alerge în voie pe cîmp, surîde trist Mihai. Și cînd mă gîndesc că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
am reușit s-o destroienesc, rîde el trist, vizibil amețit de băutură. După, cum stăteam amîndoi alături, plutind într-un univers în care ajungi rar și numai dacă Dumnezeu te binecuvîntează, Maria m-a întrebat simplu, fără putință de-a-i ocoli întrebarea, cine a fost aceea care a făcut din mine... "De ce?", am întrebat-o cu naivitatea celui prins descoperit. "Vreau s-o cunosc, să-i sărut mîna, atît", mi-a spus aceea care stătuse sub un strat imens de gheață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
și, dacă-i spuneam, venea muierea imediat la tine, dar nu vruși s-o fac. E drept, se mărită apoi cu unul de pe la ea din fabrică, un maistru cu care trăiește și acum... Liuță se oprește și toarnă în pahare. Ocolește o vreme privirea lui Mihai, apoi, hotărît brusc, îl înfruntă: Veniseși în București să înveți, să ajungi cineva, nu să te îngropi în fuste! Mă temui c-o să afle tat'tu și vine să ne bată pe amîndoi... Că Violeta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
îl folosea doar în clipele grele. Pe ușa școlii, lista cu cei admiși la examenul de admitere începea cu "alții" și se termina cu elevi care luaseră note de 2 și 3. Nimeni nu voia să spună nimic; toți îi ocoleau, sau treceau cu privirea în pămînt. Doar profesorul de Română Costin Merișca s-a oprit lîngă mama lui Mihai și i-a șoptit: "Au venit de la raion și-au dictat ei lista. Pe Mihăiță și pe Cătălin Andrei i-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
și iese alături de Liliana. Pe trepte, se opresc. Liliana întinde brațele pe după gîtul lui Mihai și-și lasă cu plăcere mijlocul între palmele bărbatului. "Mergem?" "Mergem!" S-au întrebat și și-au răspuns din priviri. Dar nu coboară spre hotel. Ocolesc clădirea și ajung la rampa de îmbarcare a telefericului. Cînd scaunul se înalță deja în aer, Liliana se agață de brațul lui Mihai: Mi-e teamă de înălțime! N-am mai avut curajul vreodată... Drept răspuns, Mihai se apleacă mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
că veniți cu plăcere la noi, în Ardeal... continuă Tibor, derutat de tăcerea lui Mihai. Am auzit că atunci cînd directorul a propus să meargă cineva să aducă primele probe pe care-o să le faceți, ați protestat vehement... Mihai ocolește discuția. Acceptă fără entuziasm să vadă cum funcționează linia tehnologică echipată cu benzile fabricate de el. În vacarmul secției, parcă își mai revine. Deși pare bine dispus, sufletul lui e mereu cernit. Își dă seama că-i displace orașul. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-s, încă!, bună de plată, cum vă place vouă, bărbaților, să vă exprimați... Mihai își lasă privirea în jos. Are impresia că fotoliul în care stă se dezmembrează și se va prăbuși. Cu tine vorbesc! țipă Violeta, văzîndu-l că-i ocolește privirea. Pentru tine, atunci, Liuță m-a plătit regește: trei perechi de ciorapi și-o bluză de silon... Te simțea debusolat, un tînăr speriat ajuns în iadul din București; era sigur că o femeie ți-ar putea abate atenția, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
adaugă, ca un anunț, că spectatorii slabi de înger sînt rugați să închidă ochii. Mihai se uită speriat spre Doris. N-o recunoaște. În locul candorii, citește pe fața ei satisfacția cinică. Ar vrea să-i întîlnească privirea, dar femeia îl ocolește cu insistență. Asta îl înfurie. Se gîndește să se ridice și să plece, dar n-are motiv. Privește ecranul: panoramare peste țărmul stîncos al Mediteranei, în acordurile unui poem simfonic de Smetana. Transfocare lentă, urmînd linia melodică a poemului, pînă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
domnule Vlădeanu! Dînsa este fetița mea Ina, elevă în clasa a șasea. Mihai își lasă la cuier căciula, mănușile și haina, apoi avansează pînă în camera de zi. Pentru dumneavoastră! oferă florile Simonei. Mulțumesc! Bine-ai... ați venit! șoptește femeia, ocolindu-i privirea. Pentru tine! se adresează Mihai prietenește fetiței, oferindu-i una din cutiile cu bomboane. Mulțumesc! Fiți bine venit! îi întinde fata mîna, apoi se retrage. Am înțeles că mai aveți un copil, rămîne Mihai în picioare, cu cealaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
a plîns o săptămînă din cauza ei...Oricum, nu se uită la tine, că n-ai cum s-o ajuți" și-a sfîrșit Teona explozia de rîs. Bine... aprobă încet Oșanu și începe să se șteargă îndelung pe mîini cu prosopul, ocolind privirea lui Mihai. Pînă le sosesc ceștile cu cafea păstrează amîndoi tăcerea. Oșanu își amintește brusc de ceva, se scuză și iese pentru două minute. Ascultă, Mihai, de unde ai știut numărul meu de telefon? se aude glasul lui domol imediat ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
cel mai bun remediu pentru singurătate. Este, cred, un gest ultim, disperat aproape, justificat poate și prin recrudescența actelor de huliganism și hoție. Mihai ar vrea să mai discute cu Doris; îi face plăcere s-o audă vorbind. Le-a ocolit întotdeauna pe fetele băiețoase și s-a ținut la distanță de femeile cu gesturi lipsite de delicatețe, chiar și cînd păreau agreabile la înfățișare. Era de ajuns să închidă ochii o clipă și-i revenea în minte vreo imagine de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]