5,006 matches
-
fost, ori că suntem cuminți, Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinți. Ce părinți? Niște oameni ce nu mai au loc De atâția copii și de-atât nenoroc Niște cruci, încă vii, respirând tot mai greu, Sunt părinții aceștia ce oftează mereu. Ce părinți? Niște oameni, acolo și ei, Care știu dureros ce e sută de lei. De sunt tineri sau nu, după actele lor, Nu contează deloc, ei albiră de dor Să le fie copilul c-o treaptă mai domn
Aurelian Temișan, devastat: Sper să nu fiu pierdut by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/104921_a_106213]
-
și... să venim înapoi și să facem ce? Să fim penalizați abuziv de Case pentru tot felul de motive inventate, să nu ni se plătească munca și eforturile pentru cine știe ce erori informatice, să fim mereu restricționați, plafonați, controlați, penalizați, acuzați? Oftez adânc cu un surâs amar de fiecare dată. Cât ne-am dori să fie și acasă cum e aici-bine și pentru noi, bine și pentru pacienți! Când domnii guvernanți vor reuși să ne respecte profesia, eforturile depuse o viață întreagă
Scrisoarea unui medic de familie român ”refugiat” în Franța by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/105167_a_106459]
-
la table, suferă în jurul terenurilor de fotbal, mănîncă semințe înjurîndu-și adversarii, face herpes de la bătutul din buze, plătește impozite pînă la cocoșare, tinde către statutul de lebădă, își urăște conducătorii, ține tot timpul o pușcă gata încărcată pentru capra vecinului, oftează în somn, se îmbată cu apă rece, fiindcă e mai ieftin și speră că pe lumea cealaltă, la termenul numit paștele cailor sau odată și-odată, îi va fi și lui bine. în ultimul timp, atins de nevoi direct în
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
ei mă ținea în brațe când cânta. Era mai degrabă un cântec de jale, pentru că războiul a însemnat o tragedie generală. Refrenul mi-a rămas întipărit în memorie: „Hai, hai, Munții Carpați! Plângeți voi, surori și frați, / Iar voi, mamelor, oftați!”. - Criticii muzicali fixează momentul intrării dvs. în circuitul universal al valorilor culturale la festivalurile de film din Spania, din 1972 și 1976, când, împreună cu regizorul Emil Loteanu, ați câștigat trofeul „Scoica de argint”, pentru filmul „Lăutarii”, apoi „Scoica de aur
EUGEN DOGA: „MUZICA MEA ESTE DE PROVENIENȚĂ FOLCLORICĂ ROMÂNEASCĂ” by Ioan C. Popa () [Corola-website/Journalistic/296362_a_297691]
-
voi cel puțin unul, neliniștit ca Istrul solemn călător spre Pont-Euxin-ul iluziilor înșelătoare deznădejdea Argonauților, tragedia Medeii, chinul strămoșului nostru Ovidiu. „Atât de lungă a fost anul acesta domnia iernii, m-a surprins fără foc, m-a găsit fără tinerețe” oftează, cocârjat, Palamas, un Eminescu îmbătrânit al Eladei. „— De ce în Senat e atâta emoție? Și ce fac senatorii chiar nimic legiferând?” se-ntreabă Kavafis din Alexandria, „geniul ce n-a publicat nicio carte”. „— E pentru că, chiar azi, sosesc barbarii!” răspunde tot
Din nou despre poeții greci by Ion Brad () [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
ascultau pe bărbatul care-ndrăznise să le dea viață, el răzvrătitul ruinat în iluzii. „Soare, prieten oriental, tichie de aur a minții mele, mi-e drag să te port de-a lungul, de-a latul, dar, vai, nu mai pot!” oftează chiar el, Kazandzakis, în strania lui „Odissee”, năucitorul călător peste mări, peste țări, în preajma mormântului său din Creta zbâtându-se vechile duhuri, uimite citind epitaful: „Nimic nu visez, de nimic nu mi-e teamă, sunt un om liber”... Mai liber chiar
Din nou despre poeții greci by Ion Brad () [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]