5,144 matches
-
cu oarece caznă, cuvintele pe care le începea pe dibuite, vorbea rar și rotunjit. — Simțeam eu că te știu de undeva... — Oare sfinții au fost primii oameni ? întrebă Maca. Popa medită, privi parcă spre locul rămas gol de pe catapeteasmă și oftă iarăși : — Unii da, alții nu... Dacă ar fi fost primii, cine i-ar mai fi martirizat ? Imperiul Roman, de pildă, a fost o adevărată fabrică de făcut sfinți, Doamne, iartă-mă... Pentru a-și sublinia smerenia, trase o cruce largă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mesianică, se destrămă. — Iisus Hristos n-are moaște, își reluă popa vorba tărăgănată, în care consoanele, din cauza greutății evidente a gurii de a se închide, deveneau un fel de vocale uguite. El a înviat, și-a luat moaștele cu el... Oftă iarăși, de parcă acum își amintise și asta îl întrista. — Da’ blesteme cu moartea nu știi ? întrebă Maca, observându-i paharul gol și înțelegând că asta n-o să-l ajute prea mult în găsirea răspunsului. — Toate sunt cu moartea. Blestem e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
părtaș cu străinul, de ce folosea el întruna persoana întâi plural. Îl luase cu frig, credea că din cauza ușii pe care străinul o deschisese, plutind parcă, până la ea. — Mai ții deschis azi ? îl întrebă din pragul ușii. — Pentru azi e destul, oftă Jenică. — Așa gândeam și eu, mai spuse străinul, închizând atât de încet ușa, încât, în mod inexplicabil, clopoțelul nu se mișcă. O vreme Jenică nu făcu decât să se legene pe scaun, gemând. Când se trezi din năuceală, se repezi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nepotrivirea, era în puterea lui s-o înlăture. Clămpăni foarfecele lângă încheietura mâinii, acolo unde culoarea roșie era la îndemână. Venele i se umflară de parcă așteptaseră de mult asta și nu voiau ca vârfurile ascuțite să-și greșească ținta, apoi oftară ușurate și se lăsară cuprinse de moliciune. Frunzele redeveniră cum fuseseră și jocul își recâștigă noima. Pe tavan planta urca în arcade și Magul frunzelor fremăta, cu capul în jos, ca liliecii. Jenică le dibui în mormanul de hârtii pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu dă nici un răspuns. Mamă, am auzit tunetul, zice Majestatea Sa. Plantele de bumbac de la țară vor fi în curând înecate de ploaie. Ce să fac cu toate veștile astea proaste? — Mai întâi lucrurile cele mai importante, fiul meu. Împăratul oftează. Simt nevoia imperioasă de a mă uita din nou la Majestatea Sa Împăratul. Însă îmi amintesc că Fann Sora cea Mare m-a prevenit că Marea Împărăteasă le disprețuiește pe fetele prea dornice să atragă atenția Împăratului. Odată, ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cele mai bune fecioare pe care împărăția le poate înfățișa împăratului! — Știu. Este ziua ta cea mare, Hsien Feng. Fiecare zi este o zi mare. În fiecare zi mi se împlântă în scalp o vergea lungă de metal. Marea Împărăteasă oftează. E cât pe ce să răbufnească de mânie. Respiră adânc pentru a se controla. Ți-a plăcut Nuharoo, nu-i așa? întreabă ea. — De unde să știu? Fiul Cerului își rotește ochii înspre tavan. Capul meu e plin de găuri. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
devenit preocupată de calitatea „ouălor“ pe care le va crea Soo. „Nu dați ouă de calitate, nu primiți titlul“, ne-a zis ea tuturor. Dacă Soo va continua să se comporte astfel, Majestatea Sa Împărăteasa o va înlătura. — Sărmana copilă, oftează mama. Povestesc mai departe despre doamna Mei și doamna Hui, cele care arată ca niște gemene. Sunt mai puțin frumoase, dar au trupuri împlinite. Ele sunt preferatele Marii Împărătese. Au sânii mari ca niște pepeni și funduri cât o baniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ținuta ei este dreaptă, iar costumu-i e magnific - versurile dintr-o operă veche mi se repetă în cap. An-te-hai apare dintre copaci, aducând pe o tavă o ceașcă cu ceai. Doamna are o zi bună? An-te-hai lasă tava în fața mea. Oftez și îi spun că nu am chef de ceai. An-te-hai zâmbește. Se apleacă și împinge ușurel țestoasele înapoi în apă. — Sunteți prea nerăbdătoare, doamnă. Nu fiți. — Viața e prea lungă în Orașul Interzis, An-te-hai. Până și secundele trec greu. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o lungă tăcere, îl aud pe Hsien Feng suflându-și nasul. Se aude apoi un târșâit de picioare. Zăresc umbra Majestății Sale, care s-a apropiat de pat și trage pătura de pe capul meu. Se așază pe marginea patului și oftează adânc, în timp ce își dă roba jos. — Ceai, Majestatea Voastră? se aude glasul eunucului-șef Shim de pe coridor. — O să-mi beau propria urină! e replica Majestății Sale. — Vă dorim o noapte excelentă, Majestatea Voastră! Pașii din Curte se îndepărtează. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
O dorință imperioasă de a-l alina îmi învinge teama. Mă așez în genunchi. Îmi desfac brațele și îl trag la pieptul meu, așa cum ar face o mamă cu un copil. Nu se opune, și îl țin așa multă vreme. Oftează și se trage înapoi ca să mă privească. Mă întind după cearșaf pentru a-mi acoperi sânii expuși. Lasă-l, zice el trăgând de cearșaf. Îmi place ce văd. — Și condamnarea mea la moarte? El rânjește sarcastic: — Vei avea șansa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Lumina soarelui se strecoară în camera întunecată a inimii mele și zâmbesc. — Zâmbetul s-a întors! țipă el fericit, ca un copil care descoperă o stea căzătoare. — E vremea ca Majestatea Voastră să doarmă? — Nu mai este o treabă ușoară, oftează el. — Ar ajuta dacă ați renunța la gânduri. — Imposibil, Orhideea. — Majestății Voastre îi plac jocurile? Nu mă mai interesează jocurile. — Majestatea Voastră știe „Bucurie la întâlnire“? — Ăsta e un cântec vechi. De Chu Tun-ju din dinastia Sung? — Ce memorie excelentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cuvinte de înțelegere. De parcă ar fi știut ce am de gând să zic, își ridică mâna dreaptă: — Al doilea motiv al vizitei mele este acela de a-ți da vestea că doamna Yun a născut. — Da? Ce... minunat! — E fată, oftează Nuharoo. Curtea e dezamăgită. Și Marea Împărăteasă de asemenea. Mi-a părut rău pentru doamna Yun, dar și mai rău pentru mine. Cerul nu mi-a dat norocul de a concepe un copil. Ochii i se umezesc și își scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lasă să-i cadă roba grea și mă duce la culcare. Însă nu mai este cel de altădată. Simțul plăcerii l-a părăsit, iar eu nu mai pot să-l excit. — N-a mai rămas nici un element yang în mine. Oftează și arată spre el însuși: Ăsta e un sac din piele. Uite cât de jalnic se întinde de la gât. Încerc totul. Fac dansul evantaiului și transform patul într-o scenă erotică. Inventez în fiecare noapte o altă zeiță. Mă dezbrac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
au prăbușit în apropiere de granița dintre provinciile Shantung și Kiangsu. Au fost inundate douăzeci de sate. Patru mii de oameni au murit. Cineva va fi pedepsit! Împăratul pare mai mult enervat decât preocupat. Prințul Kung pune jos documentul și oftează: — E foarte ușor să decapitezi doi-trei primari și guvernatori. Însă cei morți nu mai pot fi aduși înapoi. Avem nevoie ca autoritățile locale să se îngrijească de cei rămași fără adăpost și să organizeze operațiuni de salvare. Hsien Feng își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în funcție de cât de târziu e reținut de treburi. Avertismentele lui An-te-hai mă neliniștesc, și îl rog pe Majestatea Sa să întărească paza de noapte la poarta mea: Pentru orice eventualitate, îi spun. M-aș simți mai în siguranță. Majestatea Sa oftează: — Orhideea, îmi destrami un vis. Sunt uimită și îl rog să-mi explice. — Visurile mele de a făuri o Chină prosperă au fost sfărâmate de multe ori. Din ce în ce mai mult, nu mă pot împiedica să nu mă îndoiesc de capacitatea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Îmi cer scuze că v-am surprins, îi zic. — Nu întru totul. Aș vrea doar ca și Majestatea Sa să arate un mai mare interes. — De ce nu vorbiți cu el din nou? — Pare să nu mai aibă urechi pentru așa ceva, oftează prințul. Nu pot să-l clintesc. Poate că aș reuși să-l influențez eu pe Majestatea Sa, dacă m-ați pune un pic la curent. La urma urmei, trebuie să aflu, de dragul lui Tung Chih. Vorbele mele par să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
O slujnică vine să îl schimbe, după care îl legăn până adoarme. Mă gândesc la sănătatea lui Hsien Feng și la probabilitatea ca fiul meu să crească fără tată. — La asta se reduce o civilizație de cinci mii de ani, oftează prințul Kung în timp ce se ridică de pe scaun. — Eu nu l-am mai văzut pe Majestatea Sa de destul de multă vreme, îi spun, așezându-l pe Tung Chih la loc în leagăn. Cu dumneavoastră a ținut legătura? — Nu vrea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
greu, și își mută greutatea de pe un cot pe celălalt. Tung Chih se oprește și își fixează ochii pe bujorul roz. Zâmbește, iar mâna lui se îndreaptă de la gură spre floare. Închid ochii, însă îl aud pe împăratul Hsien Feng oftând. Dezamăgire? Amărăciune? Când redeschid ochii, observ că Tung Chih s-a îndepărtat de floare. Își amintește oare că l-am pedepsit când a luat floarea? L-am plesnit, plângând eu însămi. Mi-am lăsat urma degetelor pe fundulețul lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să mă analizeze. În ochii lui văd un stegar adevărat. Mă întorc spre Nuharoo. Mătăniile stau nemișcate în poala ei, iar degetele parcă i-ar fi încremenit. Nu știu dacă e în comunicare cu spiritul lui Buddha sau a ațipit. Oftez. împăratul e prea slab, Su Shun e prea șiret, iar prințul Kung e mult prea departe, în vreme ce noi avem nevoie de un bărbat aproape. Timpul îl va pune la încercare pe Su Shun, spun eu. Ceea ce ne interesează pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
camera noastră și pleacă. Suntem foarte bucuroase să descoperim că lângă paturi sunt încălzitoare din ceramică, așa că ne punem hainele la uscat. În clipa în care Tung Chih vede că ligheanele sunt pline cu apă, Nuharoo țipă de bucurie, apoi oftează: — Asta e, cred că va trebui să mă spăl fără servitoare. Se dezbracă nerăbdătoare. Este prima oară când o văd goală. Trupul ei de culoarea fildeșului este o minunată operă a Cerului. Are un corp zvelt, cu sâni ca merele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu vă pasă deloc de el? — Îmi face plăcere prezența lui, și asta este tot ce îmi pot permite, îi zic. Mă uit lung la tavanul cortului știind că în fața mea se întinde o noapte grea. — Nu înțeleg, zice eunucul. Oftez: — Spune-mi, An-te-hai, e adevărat, în general, ce se spune, că dacă bați întruna o bucată de fier, aceasta se va transforma într-un ac? — Nu știu din ce sunt făcute inimile oamenilor, doamnă, așa că aș zice că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spună Bette, și majoritatea așa făceau. Doar părinții mei și portarul unchiului Will (care era atât de bătrân și de drăguț, Încât i se ierta orice) Încă persistau să mă strige pe numele Întreg. —Doar alergătura obișnuită după taxiuri, George, oftai eu, ciupindu-l de obraz. Cum ți-a mers azi? — O, grozav, ca de obicei, răspunse el, fără vreo urmă de sarcasm. Am văzut soarele timp de câteva minute azi-dimineață și de-atunci sunt fericit. Grețos. —Bette! l-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În ultimii doi ani. Sau poate pentru că intrigile scumpelor mele romane de dragoste Îmi asaltau tot timpul gândurile. Oricare ar fi fost cauza, n-am reușit să scot nici măcar o replică șmecheră despre carte, darmite una deșteaptă. — Nici o mașină, am oftat. N-am noroc În noaptea asta. Făcu câțiva pași În ploaie și-mi Întinse o umbrelă mare, de director, deschisă deja, cu sigla clubului imprimată pe ambele părți. Ia-o. Mergi până pe Eighth și dacă tot nu găsești un taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-i cunoscuseră și nu mai primiseră nici un semn de la ei, Penelope și Avery au Început să țină unul la altul, iar logodna de luna trecută nu era decât o formalitate dorită și Încurajată. —Sunt mai groaznice ca de obicei? Ea oftă și-și dădu ochii peste cap. —„Mai groaznice ca de obicei“. O afirmație interesantă. Aș fi crezut că e imposibil, dar, da, mama mea a reușit să devină și mai insuportabilă În ultima vreme. Ultima noastră păruială majoră a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fi fost singură, aș fi lins băutura direct de pe blugi. Hm... — Gata, anunță Will. E oficial. Și acum ce urmează? O să scrii la o revistă? Poate ceva În modă? Am auzit că la Vogue se fac angajări. —Ei, lasă, am oftat eu, care nu suportam să fiu obligată să mă gândesc la asta. Vogue? Crezi că am calitățile sau pregătirea necesară ca să lucrez cu redactorul-șef - cum o cheamă? Simon interveni. —Anna Wintour. Și nu, nu ai. — Nu? Atunci ce părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]