5,945 matches
-
pregătească revolta. Forța lui Luther a constat însă în scrierile sale care au mers până acolo încât a elaborat o versiune a noului testament, versiune cu mare aderență la mase, mai ales prin faptul că în general scrierile sale măguleau orgoliul național al germanilor. Același lucru avea să se întâmple în Elveția, unde un preot pe nume Ulrich Zwingli (1484-1531) atacă și el predicația indulgențelor, combătând în realitate întâietatea papei, pretinzând în același timp că papalitatea are la origine uzurpația și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
național al germanilor. Același lucru avea să se întâmple în Elveția, unde un preot pe nume Ulrich Zwingli (1484-1531) atacă și el predicația indulgențelor, combătând în realitate întâietatea papei, pretinzând în același timp că papalitatea are la origine uzurpația și orgoliul. În acest scop traduce și difuzează versiunea noului testament concepută de Luther în dialectul și după opinia elvețiană, mizând pe sensibilitatea deosebită a elvețienilor pentru vechile drepturi ale poporului. În Franța Jean Calvin (150-1564) utilizează același pretext al indulgențelor, propagând
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
blestemi toată viața”. Prima reacție a fost din partea seniorilor și marilor bogătași care s-au năpustit pur și simplu asupra averilor mănăstirești și domeniilor episcopale, de aici și succesul pe care reforma la avut în rândul acestora. Viciul de dominație. Orgoliului și trufiei, cu corolarul lor tirania, aspecte ale viciului de dominație cărora Biserica Creștină le opune umilința și smerenia, reformatorii nu numai că nu le găsește un remediu, ba din contra le încurajează. Însăși evoluția concepției lui Luther demonstrează acest
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
știu dacă Papa este însuși Anticristul - ori numai un apostol al acestuia”. Compară biserica veche cu „Sinagoga satanei” și încheie cu un pamflet „Captivitatea Babilonului” în care efectiv răstoarnă ierarhia bisericii. Pornirea împotriva papei nu se oprește aici, pentru că în orgoliul și trufia sa nemăsurată scrie o carte „Papalitatea fondată de diavol” care în opinia lui Paulescu „esfe scrisă de un om cu imaginația încălzită de alcool în care furia atinge extremele nebuniei”. Avea să-și încheie viața printr-o afirmație
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
au format. Pe deoparte protestanții și calviniștii, iar de cealaltă parte catolicii. Masacrele care însoțeau confruntările erau de o bestialitate cu totul ieșită din comun, toate având la origine aceleași porniri ale instinctelor sociale viciate. Iată ce au putut face orgoliul, trufia și cupiditatea la nivel individual, național și apoi internațional! Iată unde au putut duce lipsa de înțelepciune și prevedere în capul unor minți care se credeau luminate, cu pretenția prostească de a cunoaște adevărul absolut, indivizi care șiar fi
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cu tristețe, de asemenea, că una din barierele (tot de natură instinctuală) pe care societatea omenească nu a putut-o depăși și care a lovit în egală măsură în biserica lui Hristos, a fost instinctul național sau naționalismul. Sub forma orgoliului național, puternic susținut de interesele generate de alterarea instinctului de proprietate, izbucnirile naționaliste au produs în sânul bisericii adevărate crize dogmatice și canonice cu finalitatea cunoscută. Cu toate acestea în viziunea lui Paulescu, după cum spunea Nichifor Crainic (singurul exeget a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și filosofică a fost criticată, pusă la stâlpul infamiei, vehement contestată și chiar dată uitării ca urmare a uneltirilor unor forțe oculte, a unor regimuri care își fundamentau doctrina pe alte criterii decât cele valorice și nu mai puțin de orgoliile unor epigoni care nu se puteau vedea din umbra acestor titani în domeniul biologiei și științelor medicale (vezi fenomenul Nițescu). Realizările lor în plan științific și social, ca și amintirea lăsată generațiilor care au urmat, au avut și au încă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a gândirii sale, el însuși fiind un practicant convins al adevărului creștin. Într-o analiză deosebit de pertinentă a evoluției bisericii creștine de-a lungul istoriei sale de două mii de ani, constată că de fapt și ea a fost zguduită de orgoliile omenești ale multor din erarhii săi (trufie și cupiditate), datorită acelorași instincte sociale pe care Hristos și biserica sa, nu numai că le-a cunoscut, dar le-a și condamnat, mai ales la cei ce slujesc altarul. În opere ca
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
bolnavul și medicul. Sub această formă reușește să creioneze, de o manieră magistrală, spiritul care trebuie să domnească într-un spital printre slujitorii medicinii atunci când spune studenților săi; „când veți intra în spital dezbrăcați-vă de patimile de cupiditate și orgoliu, lepădați-vă și de trândăvie și dați-vă cu totul bolnavilor, cărora să le fiți recunoscători dacă îngrijindu-i vă vor permite să vă instruiți’. În îngrijirea bolnavului medicul ar trebui să urmeze cu rigurozitate preceptele moralei și carității creștine
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
respectul și chiar politețea minimală față de criticul care a îndrăznit... să-i critice, încă tânărul prozator a răspuns cu mult amuzament unei cronici negative pe care i-am dedicat-o (chiar la Raiul găiniloră, dovedind, până la urmă, că are un orgoliu de scriitor veritabil, iar nu o vanitate jalnică de producător. Recomandările mele din proza lui Dan Lungu? Voi fi în asentimentul miilor de cititori când voi menționa Băieți de gașcă și Sunt o babă comunistă!. Dar vă atrag atenția asupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
ca stat „gigea“ în lumea de azi. Una e una, alta e alta, credem noi. Nu apreciem transformarea lui Enescu, Brâncuși sau Mircea Eliade în brand-uri de țară, nici utilizarea lor ca hlamidă de prestigiu pentru micile noastre ambiții, orgolii și vanități. E bine că a fost Festivalul „Enescu“, este bine că va mai fi. Eventual și noi pe lângă el. TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Gustul cireșelor Florin L|Z|RESCU Dacă-mi cerea cineva un răspuns rapid, spuneam fără să stau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
mereu aproape la propriu și la figurat (cei din Timișoara, Arad, Reșița, Lugoj, Jimbolia). Așa că am rămas noi înde noi, și în numărul festiv, și la petrecere. Numai îmbrățoșări, zâmbete, pupături, pace și armonie ca-n Banat, dincolo de țâfne și orgolii, dincolo de mici și mari frustrări, de vechi și noi vrăjmășeli între generații, stiluri, politici. Cel puțin astfel mi s-a deslușit mie toată povestea prin dioptrii, când la adunarea festivă am bălmăjit cotropită de emoție câteva cuvinte și am început
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
a fost el promovat, trebuia să fie un mic prilej de bucurie pentru cei care simt nevoia să-și trăiască sărbătorile afară, în centrul orașului. Trebuia să stea acolo pentru poze, așa cum stă Tour Eiffel în Paris, trebuia să gâdile orgoliul românesc doritor să poată rosti: „Da, avem noi o groază de probleme, avem o capitală îngropată sub borduri sparte și refăcute, dar măcar v-am tras-o la capitolul brad: la noi îl puteți vedea pe ăl mai înalt de pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
groază de probleme, avem o capitală îngropată sub borduri sparte și refăcute, dar măcar v-am tras-o la capitolul brad: la noi îl puteți vedea pe ăl mai înalt de pe continent!“. Iar presa s-a repezit spre bucata de orgoliu, a mușcat din ea și a început să gonfleze subiectul. Să-l gonfleze până când acesta, la subiect mă refer, a devenit frumușel și gogonat, astfel încât, pe 1 decembrie, oamenii s-au sufocat pentru a atinge minunatul obiect imens din buricul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
au călcat la propriu în picioare și nu mai puțin de 45 de copii s-au pierdut de părinți. Însă am vrut să scriu încă de pe atunci pentru că bradul îmi spunea destul de multe despre România. Îmi spunea, mai întâi, că orgoliul nostru zdrențuit tânjește în continuare după construcții megalomanice, care să ne plaseze cumva în vârf de Europă, chiar dacă majoritatea „performanțelor“ din alte domenii ne plasează spre coada aceluiași continent. Îmi spunea, apoi, că implicarea politică în realizarea acestui brad e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
la mulți cunoscuți. Cu murăturile e altceva. Nu îngrașă, însă fac parte din conștiința noastră națională. Pusul la saramură de gogonele și varză reprezintă repere istorice în viața unei gospodine, iar concurența este acerbă, prietenii vechi se pot destrăma din orgoliul legat de calitatea murăturilor familiei. Niciodată nu-mi critici varza, dacă-mi ești prieten, clar? De vreo doi ani însă, familia mea se bucură de aceste delicatese fără cel mai mic efort. Totul constă în niște telefoane strategice pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
funcționeze și să existe în țară autoritate. Din iarna lui 2000 au existat asemenea perioade, dar au fost și momente de conflict. Liderii politicii ambițioși (dacă nu sunt ambițioși, nu sunt lideri politici) se mișcă în general între doi vectori: orgoliul și calculul politic. În martie, orgoliul lui Iliescu de a fi numărul unu a predominat. Ne amintim că, în iarna lui 2003, Iliescu ajunsese nu numai să combată obiective ale premierului Năstase, dar chiar să-i facă portretul în presă
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
autoritate. Din iarna lui 2000 au existat asemenea perioade, dar au fost și momente de conflict. Liderii politicii ambițioși (dacă nu sunt ambițioși, nu sunt lideri politici) se mișcă în general între doi vectori: orgoliul și calculul politic. În martie, orgoliul lui Iliescu de a fi numărul unu a predominat. Ne amintim că, în iarna lui 2003, Iliescu ajunsese nu numai să combată obiective ale premierului Năstase, dar chiar să-i facă portretul în presă: arogant, nu-și stăpânește nervii, făcând
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
Venus de Roger Michell. Unul dintre cele mai tandre filme despre vârstă a treia, asimilată de regulă cu neputința. De fapt, bătrânețea ar trebui să fie perioadă cea mai frumoasă pentru că lași la o parte tot balastul de teamă, ambiții, orgolii. Nu mai ai ce pierde. Un rol pe masura lui Peter O’Toole. » Lions for Lambs/Leii mor pentru miei de Robert Redford. Un film inteligent, bazat doar pe duelurile verbale susținute de mari actori (care nu se pierd în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
Tryphon, cel al lui Quintilian. Nu se cunoaște amploarea acestor ediții, dar se poate bănui importanța lor. Atunci cînd scriitorii latini afirmă cu siguranță că operele lor sînt cunoscute de tot universul, nu trebuie să se vadă în aceasta numai orgolii și lăudăroșenie, ci și semnul eficacității unui comerț capabil să răspîndească scrierile lor în tot Imperiul Roman. Horațiu știe că operele sale vor trece mările și că vor fi citite, atît la Utica în Africa, cît și la Ilerda în
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
din „modelul Jean Chrétien“, fostul premier al Canadei, căruia i s-a aruncat o tartă cu frișcă, formă de protest care a și luat numele de „eutarter“. Protestatarul nu riscă să fie arestat pentru că o tartă nu rănește decât în orgoliu. Păvălucă ratează momentul întâmpinării oficiale, Iliescu trece prea repede și el rămâne cu brânza în mână. Nu mișcă toată ceremonia de frică să nu atragă atenția; brânza i se scurge pe pantaloni, pe pantofi... În sfârșit, Iliescu revine, Păvălucă aruncă
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
al Consiliului național, organismul colectiv de conducere între congrese. Acest for trebuia să definitiveze structura de conducere, să clarifice raporturile de forțe și strategia de viitor. Însă noul președinte, Mircea Geoană, a refuzat să transforme partidul în „infirmerie pentru pansarea orgoliilor rănite“. Iliescu n-a îndrăznit nici măcar să-și depună candidatura, așa că s-a ales Dan Mircea Popescu, singurul înscris. Un om despre care se spune că e ca apa sfințită, nici n ajută, nici nu strică. Nici măcar concesia președinției de
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
un perete moale ca o pâslă. Cum ar fi dacă peste fiecare schimb de replici liberal-democrate nu s-ar suprapune rumoarea din PSD? Zice Hașotti că Băsescu bagă zâzanie în alianță, cere Crin Antonescu rediscutarea protocolului PNLPD? Acuză Ioan Oltean „orgolii necontrolate“? Ei bine, simultan, patru voci din PSD spun că Iliescu ar trebui să se pensioneze. Sau mai exact spun că „unii“ ar trebui s-o facă. Pentru pesediști libertatea de expresie e o cucerire mai recentă și de aici
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
pe liberali. Însă nimic nu se face de la sine. Cât timp a fost lăsată la latitudinea filialelor, așa-numita fuziune de jos în sus n-a avansat deloc. Ba mai mult, au ieșit la iveală tot felul de fricțiuni și orgolii locale, prezentate ca obstacole de netrecut. Singura șansă este a unui proces invers, de sus în jos. Nu suntem în logica lui Murphy, după care ce începe prost se termină și mai prost. Nu știu dacă numele viitorului partid ar
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
noastre rase din sud, atât de vii și de cântătoare, sunt trist încovoiate de muncă. Omul singur este sărac, înconjurat de enorme forțe colective care-l antrenează, fără ca el să le înțeleagă, se simte slab, umilit. Nu mai are acel orgoliu care odinioară făcea atât de puternic geniul industrial. Dacă-i lipsește interpretarea, rămâne descurajat în fața acestei mari societăți care i se pare atât de puternică, de înțeleaptă și de savantă. Tot ce vine de la centrul luminos, el acceptă și preferă
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]