8,628 matches
-
coadă și Începură să Înoate, făcând tot felul de volute În apa care prinsese o culoare arămie. Noimann puse În funcțiune acul gramofonului și În Încăpere răsunară intonațiile unui vals de Johann Strauss. Strângând sticla și mâinile la spate, Noimann pășea triumfător, măsurând podeaua În lung și-n lat. Umerii săi se Îndreptaseră. Pașii Îi deveniră mai elastici. Iar glasul Începu să-ngâne, tam-taram-taram, acordurile valsului. Înghesuindu-se În dulap, costumele Îl acompaniau. Cravatele păreau să intre În același ritm. „În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca un bec aprins, Luceafărul de dimineață. Cei trei nu aveau decât să se zbenguie, schimonosindu-și trupurile păcătoase, În bezna din cavou. Frunzele și aripile lui Oliver aveau nevoie de lumină. În față Îl aștepta o zi destul de grea. Pășind În dreptul reclamelor, masterandul se felicita pentru alegerea făcută. Pe scara decăderii, omul ocupa locul cel mai de jos. Gândindu-se la scenele ce se desfășurau În cavou, Oliver grăbi pașii. În urma lui se Înălțau Sodoma și Gomora. Abandonându-și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În piept, care se răspândea Înăuntrul lui ca un balsam binefăcător, curățindu-i fiecare celulă, fiecare atom de mâzga adunată de-a lungul nopții ... Contemplându-și umbra prelungă pe care soarele răsărit undeva În spate o Întindea Înaintea lui, Noimann pășea, călcând agale, pe trotuar, cu pași moi, ce parcă nici nu simțeau atingerea asfaltului de pe care se ridicau aburi subțiri de ceață. Ziua Începea pe un ton vesel, optimist. Inhalând aerul În piept, medicul se bucura de viață. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trebuia sărbătorită. Noimann Își duse mâna spre buzunarul de la piept, unde se afla sticluța plată de coniac, pe care o folosea, de obicei, În situațiile de criză. Dar se răzgândi: mahmureala Îi trecuse aproape cu totul. Noimann reînviase. Pe stradă pășea acum un alt Noimann. Prospăt ca un nou-născut. Stomatologul Își privi din nou umbra. Umbra sa degaja lumină. Bucurie de a umbla, dimineața, hai-hui, pe stradă. Un gând, totuși, nu-i dădea pace. În sufletul lui mai exista un lest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mergi pe stradă, trebuie să le Îndepărtezi cu mîinile. Mathilda, Mathilda... Unde ești? Unde te-ai ascuns? Chipul tău strălucește pe fiecare fir de iarbă. Pe fiecare frunză de copac. Funigeii Îl culeg și-l poartă În bătaia vântului... Noimann pășește cu grijă. Ochii de pe jos se agață de tălpile sale. Încearcă să-l cîntărească. Dar nu au ce cântări. Cum poți cîntări ceva care nu există decât ca o adiere, decât ca o fantasmă amar de dulce? Mathilda, Mathilda, mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca și cum ar fi fost două, stând În două picioare, ca și cum ar fi stat În patru, târându-se În patru labe, ca și cum s-ar fi târât În opt. Un singur chip, mai mulți sâni, mai multe brațe... Păianjenul, păianjenul autodevorator... Noimann pășește pe trotuar cu grijă, ca și cum ar avea un trup de sticlă ce s-ar putea sparge În bucăți la prima atingere... Pășește cu grijă ca să nu lunece peste băltoacele pe care le-a lăsat În urma sa un Noimann lichid ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ar fi târât În opt. Un singur chip, mai mulți sâni, mai multe brațe... Păianjenul, păianjenul autodevorator... Noimann pășește pe trotuar cu grijă, ca și cum ar avea un trup de sticlă ce s-ar putea sparge În bucăți la prima atingere... Pășește cu grijă ca să nu lunece peste băltoacele pe care le-a lăsat În urma sa un Noimann lichid ce s-a scurs din el... Sticla a fost golită. Conținutul vărsat. A rămas doar forma. O formă Îmbrăcată Într-un costum alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pești pe uscat. Vântul mână singurătatea prefăcută În cutii de conservă, cartoane, pachete de țigări. Le hârșâie pe caldarâmul murdar. Rostogolește pălării, bucăți de ziare, ah și oh! Ah și oh, mașinile duduie, claxonează ca la mort! „Mathilda, Mathilda!” Piciorul pășește, amușinând mereu aerul. Noimann calcă pe urmele lui. Încotro, Încotro? S-a făcut zi și apoi noapte. Apoi din nou zi și din nou noapte. Și iarăși zi. „Mathilda, Mathilda!” De pe acoperiș, luna trimite un jet de sânge În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a făcut zi și apoi noapte. Apoi din nou zi și din nou noapte. Și iarăși zi. „Mathilda, Mathilda!” De pe acoperiș, luna trimite un jet de sânge În ochii unui copil care doarme În leagăn, Înconjurat de păpușile lui... Noimann pășește pe stradă.Verigheta lunecă de pe degetul lui inelar și se rostogolește În canal. Omulțime de oameni-degete hohotesc la fereastră, strigă, aruncă petarde. Bat din mâini. Din picioare. Urlă de bucurie. Arată cu degetul verigheta ce se Învârte ca un bănuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce copil frumos ai născut! Îngerii (2 - apărând lângă iesle): El este Mântuitorul, Domnul nostru Isus Hristos, împăratul luminilor, fiul lui Dumnezeu. Iova: Maică preasfântă, miluiește-mă! (veselă) Mă duc să-i spun unchiașului meu, Crăciun, că sunt moașa Mântuitorului lumii. (Pășește spre casă.) Crăciun:Unde ai fost?! Adu repede cafeaua și dulcețurile, că vor să plece musafirii! Dar ce-i pe mâinile tale? Iova: Ce bucurie, Ce veselie Pe noi, Crăciune, C-a venit pe lume, La noi s-a născut
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
pagină, când un spiriduș care răspunsese incantației sale, a apărut sub înfățișarea unui plugar, întrebând care-i erau poruncile. De îndată ce le-a primit, el s-a transportat la locul unde ci doi cavaleri se mai băteau încă și fără sfială păși între ei. -Spuneti-mi rogu-vă, vorbi el, care va fi câștigul aceluia care va ieși învingător din această luptă? Căci femeia pentru care vă bateți a trecut în mâinile paladinului Roland, care fără nicio caznă și fără să întâmpine vreo
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
erau de ajuns pentru alumina acel loc de beznă unde soarele nu pătrundea niciodată. N-am putea spune, însă, dacă lumina aceea era efectul unei fosforescenți a pietrei însăși sau a numeroaselor talismane cu care era încrustrată. Imediat ce Bradamanta a pășit pragul acestui loc sacru spiritul vrăjitorului a întâmpinat-o cu glas ferm și deslușit. -Facă Domnul ca planurile tale să izbutească, o, castă și nobilă fecioară, viitoare mamă de eroi care vor face glorie și vor umple întreaga lume cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
amintirile dureroase din trecut, de supărări, atașamente, de gânduri negative etc. Stăm sub ploaia de picături ce cad din înalt până percepem o reală purificare și curățare a corpului, a inimii și a minții noastre. Când ne simțim pregătiți suficient, pășim înainte dincolo de apa cascadei, în spatele ei. Aici descoperim cu uimire intrarea într-o peșteră adâncă, intrare ce este străjuită de un gardian, de paznicul ei. Ne îndreptăm spre intrare și rugăm gardianul să ne permită să vizităm peștera și să
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
poate aduce asistentul. Asta Însemna că Isabelle nu era iubita lui Sammy? Trebuia să aflu. E un loc lângă mine, am spus, arătând vag spre stânga. Dacă ai nevoie... Privi rapid spre Isabelle, care vorbea cu Elisa și Începu să pășească prudent peste picioare și genți de mână ca să ajungă la mine. Contrasta izbitor cu Leo cel flamboaiant și cu Philip cel meticulos Îmbrăcat, fiind cumva mai masculin și mai vulnerabil În același timp. Când se prăbuși În fotoliul de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
naționale și regionale. În cadrul ei masoneria este dictatură, iar pe plan statal totalitarism. AZI Neocomunismul nu poate înlocui democrația. „Mișcarea Legionară trebuie să-și rostească cel mai mare discurs al ei înaintea Nației și a lui Dumnezeu: ea trebuie să pășească pe drumul martiriului creștin, sacrificiul nostru să aducă țării pace și mărire. În nici un caz ea nu trebuie împinsă într-un război. În acel moment am fi imediat atacați și ocupați de Rusia bolșevică.” (Corneliu Zelea Codreanu) Azi nu mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de securitate și trebuia să stau bine adăpostit. Acestea sunt unicele informații pe care le posed eu în legătură cu Groapa Comună și unicele izvoare. Legionarii, în patria lor, nu au dreptul nici la mormânt. Nimic mai cutremurător, tulburător și dureros ca pășind pe drumul Sfintei Evanghelii a lui Hristos, într-o țară creștină, cu un monarh botezat în legea creștină, Carol al II-lea, și cu un patriarh al bisericii ortodoxe și prim minstru, Miron Cristea, decât reconstituirea celei mai mari crime
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
persoană cunoscută. Totul era secret. Cei dinafară nu trebuiau să cunoască crimele comuniste. Duba se pornește. Drumul a fost scurt și iată-mă în fața unor porți grele metalice. Șeful escortei apasă pe un buton. Porțile scrâșnesc puternic și se deschid. Pășesc înăuntru escortat de doi gardieni. Îmi dau seama din primul moment că mă aflu la închisoarea militară. După ce s-au făcut toate formalitățile de predare-primire a „coletului”, sunt luat în primire de un gardian și condus la camera celulă. După ce
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Acesta a intrat în birou. Îndată s-a deschis ușa: ― Intrați. Domnul căpitan vă așteaptă. Cei doi au privit unul la altul, nehotărâți. Todiriță i-a șoptit lui Dumitru: ― Ia-o tu înainte. Dumitru, cu inima cât un purice, a pășit în biroul căpitanului, urmat de Todiriță, care părea pierdut... S-au oprit după primul pas. ― Apropiați-vă - le-a ordonat căpitanul, scoțând două hârtii dintr-un dosar. Dumitru și Todiriță au pășit spre biroul căpitanului ca doi condamnați la ghilotinare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
înainte. Dumitru, cu inima cât un purice, a pășit în biroul căpitanului, urmat de Todiriță, care părea pierdut... S-au oprit după primul pas. ― Apropiați-vă - le-a ordonat căpitanul, scoțând două hârtii dintr-un dosar. Dumitru și Todiriță au pășit spre biroul căpitanului ca doi condamnați la ghilotinare... Căpitanul privea la ei pe sub sprâncene, ascunzându-și cu greu un zâmbet sub mustața înspicată. ― Mai aproape - le-a ordonat el, văzând că cei doi s-au oprit în mijlocul camerei. Când au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care părea nelalocul lui, pornit din gura celor doi îmbrăcați în sumane... Cum s-au văzut dincolo de ușă, au cercetat hârtiile, pentru a vedea unde se află unitatea la care au fost trimiși. ― Măi Todiriță, să știi că astăzi am pășit cu dreptul. ― Adică? ― Apoi acolo unde mergem acum, eu am făcut armata de recrut. Doamne! Ce am mai împins la tun pe toate dealurile și văgăunile de acolo! Așa că, ține-te bine! Mai greu decât atâta parcă nu se poate
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
domnule sergent - a răspuns Dumitru. Au pornit spre gară, luptându-se din greu cu viscolul... La o bucată de drum, Dumitru - care mergea în față - a strigat: ― Măi Todiriță, ia treci tu în locul meu, că ești mai voinic, să pot păși și eu mai cu spor. Rafalele de vânt i-au rupt, însă, șirul vorbelor ca pe un fir de păianjen. Todiriță n-a auzit nimic din cele spuse de Dumitru. Continua să meargă îndoit de mijloc și cu capul mult
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vină la han... Când se îngâna ziua cu noaptea, lotrul se afla deja în poarta hanului... Hangița a ieșit în prag. ― Bine ai venit. Intră, să nu te vadă slugile - l-a întâmpinat ea. Cu mers de lup, lotrul a pășit în curte. Când s-a văzut în casă, a sărutat-o cu tot focul dorului. ― Ce ai de mâncare, frumoasa mea? ― Ți-am pregătit o friptură de ți se topește în gură și niște Tămâioasă adusă zilele trecute. ― Unde spunea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Uite-o în pragul bucătăriei, îmbrăcată cum știți voi... Să leșini când o vezi. Pe brațe poartă tava încărcată cu bunătăți: o tochitură de-ți lasă gura apă, alături de o mămăliguță aburindă străjuită de o ulcică cu Tămâioasă de Huși. Pășește cu pas elastic și, cu ochii țintă într-ai lotrului. ― Asta n-o mai cred. Cum să se dea ea de bună voie în mâinile hangiului, care putea apărea în orice clipă? - a revenit în discuție omul cu glaja de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu-i spune - a presupus un altul. ― Cine știe ce-i în sufletul și în mintea omului? Mai ales când îi vorba de un lotru care trage cu pistolul sau cu flinta fără să clipească. Da’ să-l lăsăm pe povestitor să pășească mai departe pe firul întâmplărilor - a revenit primul concentrat. ― Să pășim mai departe... După acel moment, când și-a dat seama unde se află și cu cine stă de vorbă, ochii lotrului s-au împăienjenit din nou și a început
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și în mintea omului? Mai ales când îi vorba de un lotru care trage cu pistolul sau cu flinta fără să clipească. Da’ să-l lăsăm pe povestitor să pășească mai departe pe firul întâmplărilor - a revenit primul concentrat. ― Să pășim mai departe... După acel moment, când și-a dat seama unde se află și cu cine stă de vorbă, ochii lotrului s-au împăienjenit din nou și a început să înșire vorbe fără noimă. Mai mult le șoptea icnit: „Cine
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]