7,232 matches
-
orice caz, în efigie identitară: "cavaler fiind, iubirea ca semn heraldic îl prinde", conchidea, într-un studiu de referință, Daniel Dimitriu. Impresia este cumva înșelătoare. Ce-i drept, dominanta poemelor cuprinse în volumele următoare, de la Iarnă erotică (E.T., 1969), Umbra paradisului (Editura Junimea, 1970), Nunțile efemere (Editura Junimea, 1970), Cartea de copilărire (Editura Junimea, 1974), Astralia (Editura Junimea, 1976) sau Fiul lui Eros și alte poezii (Editura Junimea, 1978), trecând prin Oglinda de ceață (Editura Cartea Românească, 1979), Orfeon (Editura Junimea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și alte poezii (Editura Junimea, 1978), trecând prin Oglinda de ceață (Editura Cartea Românească, 1979), Orfeon (Editura Junimea, 1980), Roza eternă (Editura Cartea Românească, 1984), Doamna mea, eternitatea (Editura Junimea, 1986) și până la Doamna cu sonetul (Editura Geneze, 1993), Mirii paradisului pierdut (Editura Junimea, 2000) ori Dorința durerii îndrăgostite (Fundația Culturală Poezia, 2006), pare a fi cea erotică. Indiferent de forma propriu-zis discursivă a textelor, ele desfășoară un întreg ceremonial curtenitor, din care nu lipsește nici recuzita specifică (roza și crinul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
morți se lasă/ până-n străfund sudoarea unui mit.// Chiar Maica mea odată l-a purtat/ pe dulci timpane presimțind un mire/ cu spicele de grâu în răzvrătire/ înstreinându-i sângele curat.// Cine ți-a spus că-i îngerul trimis/ c-un paradis de focuri dezlegate?/ în el sunt nopțile de-amor furate/ chilia și ceaslovul nedeschis.// Trage-ți pe trup cămășile de frig/ și potrivește ochiul în afară/ cu àur de sfânt ce înconjoară/ mormântul cald din care plâng și strig". Arhitectura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Fiul lui Eros... utilizează, deloc întâmplător, o analogie revelatorie între feminitate și albine. Să observăm, spre exemplu, primele trei catrene din Noaptea și durerea: "Albine ies ca mieii la păscut/ și-n răsuflarea caldă și amară/ regina exilată înconjoară/ lumina paradisului pierdut.// Ea te-a spălat și uns și îmbrăcat/ în inul alb și vechile sandale/ ți le-a legat prin vămile astrale/ depresurând cenușile. Bogat// pe coasta muntelui cu orz floare/ e stupul nalt în ceară și în grai/ în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
caracterul seducător și capricios). Parisul se poate defini în mod diferit în funcție de receptarea de gen: "ainsi la différence est d'un neuvième entre le sort final des hommes et des femmes dans cette capitale, nommée par le petit peuple, le paradis des femmes, le purgatoire des hommes" [Mercier, 1828, vol.I, 21, p.40]. Femeia pariziana are, la rândul ei, trăsăturile orașului care a generat-o: "ba o amantă supusă, ba un monstru devorator, iar aparentă pe care el o ia
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în Du feminin, Le Griffon d'argile, Québec, 1992, p.203-220 BERTRAND, Denis, Le langage spațial dans la Bête humaine, în Mimesis et semiosis. Littérature et représentation, Nathan, Paris, 1992 BERTRAND-JENNINGS, Chantal, Eros et femme chez Zola. De la chûte au paradis retrouvé, Klincksieck, Paris, 1977 BILEȚCHI, Nocolae, Românul și contemporaneitatea, Știința, Chișinău, 1984 BLAGA, Lucian, Despre mituri, în Trilogia culturii Geneză metaforei și sensul culturii, Editura pentru literatură universală, București, 1969, p.290-308 BLANCHOT, Maurice, L'entretien infini, Gallimard, Paris, 2001
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Pira, Quasimodo i-a dedicat una din primele sale compoziții: Copilul cărunt. Aici se pot identifica ecouri ale preferinței de factură leopardiană, romantică pentru vârsta copilăriei (împrumutate probabil prin intermediul lui Pascoli); de exemplu în refrenul: unde trăiește copilăria, acolo e paradisul. De sorginte leopardiană pare și atmosfera nocturnă, delicată, tulburata de sunete îndepărtate, nedeslușite (Târziu, în orele somnului, sunet de pași). O altă imagine auditiva, creionata în acești ani, de data aceasta în proza, amintește de unele fragmente ale recanatezului în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în conștientizarea "corespondentelor" ce unesc spiritul cu natura, pe fondul dorinței arzătoare de a găsi un infinit care să depășească orice oră / din timp ce nesfârșita pare, de a găsi un spațiu care surâde plin de îngeri morți și un paradis ce își așteaptă Dumnezeul din piatră și duh. Sentiment inefabil, poate singurul fecund în poezia contemporană. Să ne mulțumim oare cu a-l numi doar romantism?227 Poetul-recenzent a ținut să precizeze în același articol că noua voce era liberă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
meliorismului, în care progresul material se substituie perfect progresului spiritual, fără nici o relație de complementaritate, și uimit față cu situarea exclusivă sub imperiul clipei. Cu mulți ani în urmă, cînd modelele de inginerie socială păreau să întemeieze politici pentru fabricarea paradisului terestru, Wilhelm Ropke scria în The Social Crisis of Our Time: "Un mare număr de oameni au învățat să privească această lume dintr-un punct de vedere care lasă incidentalul să ia locul esențialului, variabilele să ia locul constantelor, efemerul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
India vecină, Kashmirul rămîne un subiect de care se leagă însăși identitatea națională a celor două țări. Legendarul munte Meru, ca și Shambala, culmi ale inițiaților, se află în această regiune. De altfel, în limbajul autohton, Kashmir se traduce prin "Paradisul pe pămînt", iar peisajul este într-adevăr paradisiac și pare a corespunde descrierilor biblice. Mai este denumit și "Elveția Indiei", iar luntrașii din Kashmir susțin că sunt urmașii lui Noe. Alte ipoteze susțin originea evreiască a Kashmirului, vizitat de regele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
crescut cu 167%. Specialiștii susțin că aproximativ 40% din economia "noii Rusii" este controlată de mafii, care produc 30-40% din P.I.B.-ul țării. Unele firme rusești au devenit transnaționale, extinzîndu-se prin achiziția de active în străinătate. Marile capitaluri fug spre paradisurile fiscale și se reîntorc în parte sub formă de "investiții străine". Rusia are o foame teribilă de astfel de investiții, de aceea a ajuns să-i amnistieze pe evazioniști. Rusia este astăzi mult mai inegalitară decît în era sovietică, creierele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
din zona Sahelului. Anual, populația totală se reduce cu 600.000 oameni. Edificator, nu? Pentru majoritatea oamenilor asigurarea hranei este extrem de problematică, doar e dificil să te hrănești cu deșeuri nucleare... În același timp, capitalurile ruse au adus așa-numitele paradisuri fiscale (offshore) la o strălucire nemaipomenită. Marea problemă rusă este evaziunea fiscală, sau incapacitatea statului de a-și colecta venituri. Doar micii contribuabili își plătesc impozitele, și aceștia tot mai puțin. În aceste condiții, este limpede că datoria nu va
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
pe baza prețului mare al petrolului și gazelor naturale. Economia nu a fost restructurată, inflația a rămas ridicată, iar datoriile companiilor rusești au crescut de peste 10 ori în ultimii 10 ani. Elitele economice își fură țara, hrănind tot felul de paradisuri fiscale, iar elitele politice blochează reformele democratice. Occidentul se face că plouă, dar pînă la urmă va trebui să se decidă dacă vrea o Rusie democratică sau doar relații confortabile cu Kremlinul, indiferent ce se întîmplă acolo. Rusia este o
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
disponibile, diferența se păstrează, India receptînd 6,6 miliarde de dolari, iar China 72,4. India atrage însă 40% din investițiile în tehnologia informației efectuate în țările emergente, în timp ce China doar 11%. Principalul investitor e S.U.A., urmate de Insulele Maurice (paradis fiscal), Marea Britanie, Japonia și Coreea de Sud. Ritmul schimbărilor s-a accelerat în ultimii ani, exporturile au crescut cu o medie de 9% pe an, în timp ce importurile doar cu 7%. India exportă în special software, textile și produse farmaceutice, grație expertizei sale
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
capital, inclusiv plasamentele bancare, prevăzînd un schimb de informații generalizat între administrațiile financiare ale țărilor membre și discuții cu țări terțe, care să fie aliniate la legislația comunitară. E vorba în principal de Elveția, Luxemburg, Lichtenstein și Monaco, recunoscute ca paradisuri offshore europene, către care se îndreaptă capitalurile țărilor-membre ale Uniunii (și nu numai), din dorința de a evita fiscul și a obține confidențialitatea mișcărilor de capitaluri. În aceste condiții, amenințarea ce planează asupra celebrului secret bancar păstrat în țările respective
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
aceasta s-ar putea opune. În plus, comunitarii doresc o reducere a impozitării, iar aceasta implică, pentru menținerea echilibrelor bugetare, o luptă mai fermă împotriva fraudei și evaziunii. Or, aceasta înseamnă moartea anunțată a secretului bancar în Europa și lichidarea paradisurilor sale fiscale. În Elveția, manipularea banilor are un caracter aproape sacru: primirea, păstrarea, căutarea, tezaurizarea, specularea, tăinuirea, plasarea lor în diferite investiții, toate sunt acoperite de o tăcere deplină, cvasiontologică. În baza teoriei calviniste ce sacralizează tezaurizarea, acești bancheri nu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
recompensează onestitatea clienților. Ipocrizie? În tot cazul, această taină monetară stă la baza atît a neutralității Elveției, cît și a prosperității sale. Elveția deține 27 % din ansamblul piețelor financiare offshore ale lumii, situîndu-se cu mult înaintea Luxemburgului și a diferitelor paradisuri fiscale din Caraibe sau din Extremul Orient. Peste 3000 de miliarde de dolari sunt reciclați anual, peste 80 % dintre clienți oferindu-și capitalurile băncilor elvețiene din rațiuni de confidențialitate. Peste 107.000 persoane lucrează în acest sistem bancar, protejat de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ființa umană e așezată în prim-plan, ea este înțeleasă mai mult ca ființă socială: societatea, clanul contează! Iată un exemplu: deși povara fiscală ar putea incita marile firme să-și relocalizeze producția, iar capitalurile să migreze spre așa-zisele "paradisuri fiscale", acest lucru nu se întîmplă, tocmai din dorința de a menține sau ameliora nivelul de ocupare a mîinii de lucru daneze și nivelul de trai. De fapt, 72% din producție aparține firmelor mici și mijlocii, care demonstrează o flexibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
1, fapt pentru care unii cercetători au lărgit contextul înspre biografie a altui romantic sau, prin extrapolare, a tipului scriitoricesc ori către un spațiu meta fizic comun. La rândul ei, opera eminesciană cuprinde în paginile de o proaspătă clasicitate un Paradis al culturii românești, illud tempus la care gândul se întoarce când istoria erodează prea mult condiția livrescă. Rolul arhetipal [al lui Eminescu] poate fi urmărit pe diverse linii de gândire și de sensibilitate. Re parcurgând în sens invers aceste linii
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
trăznit și afundat în nemărginire (Eminescu: 2011, II, 55). Poate că principiul holografic l-a ajutat pe eroul pe jumătate luciferic să ocolească radiațiile lui Hawking și să se recompună după dezintegrare. Chiar dacă amnezia l-a ferit și de amintirea Paradisului, și de dramatismul căderii din el, informația rămâne stocată undeva, ca un vag ecou oniric. I se pare că s-a trezit din niște vise lungi, obscure, fără de înțeles și el privește, fără de-ncredere în realitate, la împrejurimea lui (Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
haosului. Pe fondul unei structuri frastice respirând vetustețe dusă la superlativ (prăbușire), ca semn al decrepitudinii desubstanțializare siptomatică hățișul oferă și rimă semantică păienjenișului și împreună configurează traseul dedalic al inițierii. Dezordinea din purgatoriu va face sintagmă antitetică ordinii din paradisul selenar. Materia cu indice entropic tot mai mare este descrisă în cercuri concentrice: dinspre exterior (cafenea, grădină) către interior (casă, masă, carte, pagină). Constelațiile descriu trecerea de la dezordine la ordine, geometria lor marcând începutul îmblânzirii păienjenișului. Drumul către altă sistemă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
masă, carte, pagină). Constelațiile descriu trecerea de la dezordine la ordine, geometria lor marcând începutul îmblânzirii păienjenișului. Drumul către altă sistemă este marcat de câte un punct luminos roșu sau roș. Balizele colorate cu roș se dovedesc esențiale pentru calea spre paradisul din lună. (S3g) Privi din nou la paijinișul (s.n.) de linii roșii și liniile începură a se mișca.El puse degetul în centrul lor o voluptate sufletească îl cuprinse [...]. Și liniile semnului astrologic se mișcau cumplit ca șerpi de jăratic
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intratextuale care configurează constelațiile menționate până acum nu sunt singurele de pe "bolta intratextuală" a prozei eminesciene; ar mai putea fi descrise și altele care vizează metatextul, cromatica, alta,-um,-us ...) sunt importante pentru descrierea peisajului teluric. După ce Dan-Dionis accede la Paradisul selenar, frământării disimulate în obscuritatea interioarelor, în nevoia de refugiu, în desenul cabalistic al păienjenișului și al hieroglifelor îi ia locul paradigma ordinii liniștite și limpezi din proximitatea domei lui Dumnezeu. De la nivelul dimensiunii edenice unde protagonistul își satisface nostalgia
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a lui Adam și a Evei, entropia a tot crescut, dezordinea a "păienjenit" continuu drumul către reechilibrare, ceea ce marchează acumularea unor neliniști, sugestiv descrise de punctul roș. Albastrul adâncimilor/înălțimilor spiritului conotează nostalgia revenirii la ordinea paradisiacă. Limpezimea perfectă din Paradisul la care acced Dan-Dionis și Maria (niciodată nu voi înțelege cum se împacă ipostaza monahală cu simțămintele și manifestările față de Maria...călugării lui Eminescu au nevoie de rasa neagră pentru a accede la sacru, dar și de iubirea Mariei/Cezarei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dublează practic diferirea din motorul (repe tare/diferire) mecanismului intertextual (Gignoux: 2005, 105). Dacă vom considera punerea în abis ca un efect intertextual, "Căderea îngerilor" este un tablou fictiv -, ne vom trezi în fața unui fals hipotext. După consumarea evadării în Paradis și soluționarea situației telurice, nuvela Sărmanul Dionis trimitea la Théophile Gautier pentru a face înțeles mesajul nostalgiei inverse pe care cititorul ar trebui să îl deslușească. Intertextualitatea explicită (poate prea, o fi capcană, avatarii celor doi scriitori nu aparțin aceleiași
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]