64,416 matches
-
dialogul lor e savuros, dar el ilustrează mentalitatea unui "tâlhar nou", cinic, reversul clasicului Robin Hood. Farmecul piesei constă tocmai în coexistența umorului "light", tipic comediei Restaurației, cu limba de lemn, care contaminează discursul, imprimându-i o retorică a duplicității. Personajele care o stăpânesc cel mai bine sunt cele ce determină acțiunea piesei și tot în funcție de această retorică ele se împart nietzschean în stăpâni și sclavi - doar cei din urmă având repere etice: Polly, care nu vrea să-și mintă nici
Comedia vorbei de lemn by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16820_a_18145]
-
Abatelui Munier, canonic la Notre-Dame". Numai că tocmai în această dedicație, a apărut une coquille - o eroare de tipar absolut savuroasă: în loc de chanoine, stătea scris chat noir, desigur, tot de la Notre-Dame. Acest abate Munier a fost la rândul său, un personaj de mare valoare, un cleric monden care cunoștea toate saloanele literare, pe membrii Academiei Franceze, întreaga lume bună. Era invitat peste tot și apărea în niște bocanci enormi, cu o sutană țesută grosolan, avea o înfățișare mai degrabă rustică. El
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
D'Artagnan? M.T.: Într-adevăr, Evanghelistul Matei, singurul care evocă episodul, nu precizează nici numărul, nici numele magilor. Tradiția a limitat numărul lor la trei fiindcă tot atâtea au fost darurile aduse de ei la Betleem: aurul, smirna și tămâia. Personajul suplimentar i-l datorez scriitorului german Eduard Chaper care a publicat o carte cu titlul Legenda celui de al patrulea crai. I-am scris, întrebându-l asupra sursei de inspirație, iar Chaper mi-a răspuns că a găsit legenda în
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
ochii unui copil. M-am dus la Paris la Centrul de Documentație Evreiască și am obținut dactilograma acelei mărturii. Iar acest text l-am transcris - pentru că există lucruri pe care nu le poți inventa - și am creat pe baza lui personajul Efraim, copilul găsit ca prin minune și adăpostit de eroul central al povestirii. Apoi, tot pe date reale se sprijină descrierea cartierului general construit de Hitler la Rastenburg, un întreg orășel, inclusiv adăpostul său, Wolfschanze. R.: Aici a fost ratat
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
urmă, Gestapo-ul a pus mâna pe Fabian von Schrablendorff, un magistrat modest, implicat însă în complot. Judecata mergea de obicei foarte repede: acuzatul era adus la Palatul de Justiție din Berlin în fața Înaltei Curți a Poporului, sub președinția unui personaj absolut ignobil, Roland Freisler, care deversa tone de injurii și de mizerii asupra acuzatului, îi pronunța condamnarea la moarte, iar sentința era executată imediat în curtea Palatului. Ei bine, în ziua de 3 februarie 1945, la așa-zisul proces al
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
el are semnificație. Mitul prezintă avantajul unui concentrat de semnificații, în absența cărora el ar dispărea. Numai că relațiile dintre mit, experiență trăită și literatură nu sunt deloc simple, se produc uneori întorsături uluitoare. Există mai întâi o diferență între personajul de roman și personajul, mitologic. Raskolnikov sau Vautrin sunt celebre personaje romanești și atât, dar Don Quijote, Don Juan și Robinson au ajuns mituri fiindcă au depășit granițele operelor care i-au lansat, încarnând dimensiuni fundamentale ale condiției umane. În general
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
prezintă avantajul unui concentrat de semnificații, în absența cărora el ar dispărea. Numai că relațiile dintre mit, experiență trăită și literatură nu sunt deloc simple, se produc uneori întorsături uluitoare. Există mai întâi o diferență între personajul de roman și personajul, mitologic. Raskolnikov sau Vautrin sunt celebre personaje romanești și atât, dar Don Quijote, Don Juan și Robinson au ajuns mituri fiindcă au depășit granițele operelor care i-au lansat, încarnând dimensiuni fundamentale ale condiției umane. În general, autorii de mituri mor
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
absența cărora el ar dispărea. Numai că relațiile dintre mit, experiență trăită și literatură nu sunt deloc simple, se produc uneori întorsături uluitoare. Există mai întâi o diferență între personajul de roman și personajul, mitologic. Raskolnikov sau Vautrin sunt celebre personaje romanești și atât, dar Don Quijote, Don Juan și Robinson au ajuns mituri fiindcă au depășit granițele operelor care i-au lansat, încarnând dimensiuni fundamentale ale condiției umane. În general, autorii de mituri mor fără să știe că le-au creat
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
i-au lansat, încarnând dimensiuni fundamentale ale condiției umane. În general, autorii de mituri mor fără să știe că le-au creat. Așa s-a întâmplat cu Tirso de Molina care l-a lansat pe Don Juan în 1630, apoi personajul a fost preluat de Mollière, de Mozart, de alții. După Robinson al lui Defoe care a publicat povestirea în foileton pentru a face bani și a produs fără să vrea primul bestseller din literatura lumii, au apărut robinsonadele: Robinsonul elvețian
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
Zborul vampirului. S-ar putea confrunta aici românii cu un mit care nu prea e al lor? M.T.: Zborul vampirului nu e un titlu prea fericit. E o carte ce conține note de lectură. Abia viitoarea mea carte are ca personaj central un vampir care e o femeie, o femeie foarte slabă. Nu există nici o legătură cu România reală sau mitică și nici cu vampirismul din jurul lui Dracula.
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
astfel să rămînă acolo și după plecarea lui Emil Constantinescu, ea mi se pare neserioasă. Nu de sfătuitori duce lipsă premierul în această perioadă, la fel cum nu le-a simțit lipsa nici cînd era guvernator la Banca Națională. Ca personaj posibil, Mugur Isărescu mă interesează de mai mulți ani. Am remarcat că nu-și arată cărțile pînă nu se convinge că știe ce au în mînă ceilalți. Și nici atunci nu le arată pe toate. Experiența de la Banca Națională a
Falsa problemă a tehnocrației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16833_a_18158]
-
să smulgă, pentru parlamentare, cît mai multe voturi din partea fostei Convenții. De asemenea, atît PNL cît și PNȚCD vor să reducă numărul posibil de voturi al candidatului tehnocrat care nu le aparține, ca și cum duelul pentru Cotroceni i-ar avea ca personaje principale pe d-nii Stolojan și Isărescu, iar dl Iliescu ar fi un figurant inofensiv. În asemenea împrejurări, PDSR și dl Iliescu își pot face liniștiți campania electorală, de vreme ce politic se văd în situația nesperată de a arbitra indirect în această
Strategii la răspîntie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16814_a_18139]
-
lansa pe glob (!) un nou look, inclusiv necesar captării votanților de-acasă și de peste hotare... O serie de adevăruri și contraadevăruri rețin atenția și trezesc... vigilența din dotare (fiecare vîrstă impune o "cosmetizare" pe măsură). Deci ni se înfățișează un personaj îndeletnicindu-se cu multiple - posibile - ocupații, avînd o anvergură de tip și de talie europene (dacă nu chiar universale), un ins mobil, cuviincios, constant, devotat, credincios (amintiți-vă de crucile ample, executate stîngaci). De fapt e vorba de politicieni (foști
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
bastion al păcii e! Iar aici, la locul faptei, iată-l pe cel originar din Oltenița depășind și-a doua "sită", locală, de nepătruns pentru cei - în fond - nepoftiți, neplăcuți, incerți... Ajungînd să fie inclus la studiile energetice moscovite, același personaj - susține Internetul - ocupă funcția de "secretar al organizației studenților comuniști români oaspeți în Uniunea Sovietică" (oare "a doua sită" îi privește, exclusiv, pe români, sau este vorba despre încă o triere mai amplă, mai profundă, a tuturor "oaspeților" de care
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
după anumite socoteli - din fericire eșuate - ar fi trebuit să înnoiască legăturile speciale, secrete, între București (Cotroceni) și Moscova (Kremlin). De astă dată nu lumina trebuie să ne vină de la Răsărit, ci... prioritățile, așa cum găsește c-ar fi "normal" același personaj care nu voia să creadă, nici în ruptul capului, că Moscova nu crede în lacrimi, nici în filme, nici în realitate. Revenind la seria "coincidențelor" care au marcat, aleatoriu, soarta potrivnică a celor doi foști adolescenți-politruci, intrați în focul confruntării
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
oglindă capricioasă, întîmplările de pînă mai ieri, alaltăieri, ca de pildă semnarea - de către I. Iliescu - a unui act din 24 decembrie 1989, aprobînd alcătuirea unui "tribunal militar excepțional, care să-l judece pe Ceaușescu". Ciudățenia face ca, la vremea aceea, personajul citat să nu aibă nici o calitate care să-i îngăduie emiterea unui asemenea act. A doua zi, de Crăciun, cuplul Ceaușescu a trecut Acheronul, unul din fluviile Infernului, cu luntrea împărăției subpămîntene. Internetul înregistrează corect circumstanța greu previzibilă. La urma
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
decorativă, oricît ar părea de hazardată. Ca și la Dante, ca și la romanticii englezi, dar într-un alt sens, e vorba de aceleași "emotions recollected în tranquility", ecouri ale vieții de cetate - în poemele lui Sorin Mărculescu apar nume, personaje reale, discuții care au avut loc (cu Gellu Naum, de exemplu), așa cum la Dante apar personajele politice ale vremii - toate pe un fond profund livresc, savant. Lumina de seară e produsul unei umbratilis vita care păstrează ecouri din lumina orbitoare
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
într-un alt sens, e vorba de aceleași "emotions recollected în tranquility", ecouri ale vieții de cetate - în poemele lui Sorin Mărculescu apar nume, personaje reale, discuții care au avut loc (cu Gellu Naum, de exemplu), așa cum la Dante apar personajele politice ale vremii - toate pe un fond profund livresc, savant. Lumina de seară e produsul unei umbratilis vita care păstrează ecouri din lumina orbitoare a zilei marcate istoric. De altfel, Sorin Mărculescu spune că: "Urme ale acestei irupții de discurs
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
în primul rând o mărturie de credință a autorului trimițând la primele pagini și amintind de structura circulară a Odiseei homerice, dar și un posibil nucleu al unei viitoare cărți în care Ulise să înceteze a fi simplu argument, devenind personaj. Despre calitatea umană, Traian Ștef, Ed. Paralela 45, Col. "80", Seria "Eseuri", Pitești, 2000, 150 pag., 39 000 lei
Ithaca by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16839_a_18164]
-
istoric propriu-zis nu interesează decît în linii mari, iar licențele abundă. De pildă, în film, împăratul, Marcus Aurelius, nu vrea să lase imperiul pe mîna propriului său fiu, Commodus, temperament nefericit, caracter urît. Împăratul, jucat de Richard Harris, ca un personaj de poveste (dar care personaj al filmului nu e un personaj de poveste?), cu părul de un alb strălucitor și cu o distincție regească - e bătrîn și trist; a cucerit tot ce era de cucerit, și acum, la crepuscul, simte
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
în linii mari, iar licențele abundă. De pildă, în film, împăratul, Marcus Aurelius, nu vrea să lase imperiul pe mîna propriului său fiu, Commodus, temperament nefericit, caracter urît. Împăratul, jucat de Richard Harris, ca un personaj de poveste (dar care personaj al filmului nu e un personaj de poveste?), cu părul de un alb strălucitor și cu o distincție regească - e bătrîn și trist; a cucerit tot ce era de cucerit, și acum, la crepuscul, simte gustul zădărniciei; pentru binele imperiului
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
De pildă, în film, împăratul, Marcus Aurelius, nu vrea să lase imperiul pe mîna propriului său fiu, Commodus, temperament nefericit, caracter urît. Împăratul, jucat de Richard Harris, ca un personaj de poveste (dar care personaj al filmului nu e un personaj de poveste?), cu părul de un alb strălucitor și cu o distincție regească - e bătrîn și trist; a cucerit tot ce era de cucerit, și acum, la crepuscul, simte gustul zădărniciei; pentru binele imperiului, vrea să lase puterea unui bărbat
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
lui Maximus cel bun, generalul care, în ziua în care credea că va deveni stăpînul Romei, e condamnat la moarte, iar trimișii noului împărat îi vor ucide soția și copilul, care-i așteptau întoarcerea acasă, într-o provincie însorită. Obsesia personajului, cale de un film, va fi să-și reîntîlnească familia, dincolo. Dar, pînă să ajungă la acel dincolo (impresionant vizualizat, la un moment dat, în film), generalul trebuie să-și trăiască "viața, ca un vis înfricoșător", trebuie să ajungă sclav
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
-și poate alege anturajul. E pe veci încremenită pe un perete, în mereu aceeași companie. Sau, poate, nu-i place rolul, timpul, locul pe perete. Unghiul din care apare cel mai bine. Nu, nimic din toate astea nu e adevărat. Personajul dintr-o frescă e etern la locul său. Și-a găsit, odată pentru totdeauna, și contextul și peretele. Le-a găsit sau i s-au fost găsit, nu mai contează. Iar rolul său - veșnic - are infinite nuanțe și variațiuni. Căci
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
referitoare la relația dintre psihologie și literatură. Credința lui Updike, exprimată în această cronică, este că psihologismul dăunează literarului. Adică: cu cît înțelegem mai bine dedesubturile psihologice ale unei intrigi, sau felul în care funcționează lumea mentală și sufletească a personajelor, cu atît ne vom simți mai puțin atrase de ele, cu atît vom fi mai puțin capabili să ajungem la acea intimitate gravă și profundă cu destinul unei alte făpturi, pe care literatura ne-o oferă. Poate că pare banală
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]