7,468 matches
-
poezie despre dragoste și câteva epigrame, dânsa le-a recitat pe de rost, nu am reținut versurile, dar am admirat-o pentru fiecare în parte. Gongu Viorel a citit o glossă, el fiind un as al glosselor. Au mai citit poetele Maria Niculescu, Ana Maria Bălaș. Nu putea să se încheie această frumoasă întâlnire fără un poem de dragoste, citit de mine: „Declarație de dragoste” Nu știu de ce la început nu puteam să-ți spun “te iubesc” dar tu îmi spuneai
DRAGOBETELE LA ROMÂNI ŞI MĂRŢIŞORUL- FOTOREPOERTAJ DE LA LIGA SCRIITORILOR DIN BUCUREŞTI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346847_a_348176]
-
VALENTINEI BECART "DOUĂ LACRIMI DE CER" , EDITURA ALFA, IAȘI Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 422 din 26 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Cronica Volumul “Două lacrimi de cer” , semnat de Valentina Becart Bianca Marcovici * Haifa-Israel (USR- filiala Iași ) Poeta Valentina Becart, născută în anul 1961 în jud. Iași și-a făcut simțită prezența în spațiul poetic ( relativ târziu) în perioada matură a existenței. După propria-i mărturisire - încercările de versificare încep în jurul vârstei de 9 ani. În perioada liceului
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
soarelui își caută // strălucirea // în paharul tău. // Mi-e atât de sete! // Ars de dorință - beau până la fund - // ultimul strop... fără tine!” ( Băutura ta preferată - nectar). Stăpână pe mijloacele de expresie, mișcându-se cu dezinvoltură printre răsărituri și apusuri, trăirile poetei trec de la starea de liniște, calm aparent... la starea de angoasă, măcinare lăuntrică, neliniște, înfrângere , singurătare apăsătoare... acestea căpătând valențe grave, profunde - străbătute de intensitatea fiorului liric. „ Vai ,mie!, // cerșesc azur // și mistuit de sete, // mușc brazda caldă... pe țărmul
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
într-un elan al naivității și încrederii în orizonturi ondulatorii... împletește versuri suave, luminoase pentru a fi „Cu un pas mai aproape de cer”. Această stare de beatitudine nu durează - este ca un fulger ce despică întunericul în două. Viața (afirmă poeta) este „drum în lumină bătătărit de talpa aspră a suferinței. // Cuvântul răsună în spațiu // ce rămâne la fel de abstract. Aleargă, aleargă! // Nu te opri... între viață și moarte.// Izvoarele vor duce mai departe // taina începutului.” ( Cuvântul răsună în spațiu). Întâlnim în
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
Marea Trădare” ( Clipa de glorie). Poezia este o stare, o flacără ce izbucnește din adâncurile sufletești, nu cunoaște reguli... revărsându-se în albia imaginarului fără opreliști... Poetul intervine, îngrădește, îndiguiește doar atât cât expresia poetică să capete limpezime și profunzime. Poeta Valentina Becart, neobosită căutătoare de expresii inedite... contemplă în zilele însorite „zorii scăldându-se ca pruncii // în lacrimi de fericire; Alte expresii ca; „pe buzele tale aprinse surâde abisul”; „ de sângele uitării zace-acum pătată” „rogojină împletită din doine strămoșești” ; „toamnă
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
de nostalgie” ; „viața-mi sângera peste tot”.... produc reverberații cu ecouri lăuntrice tentaculare. Însetate de transcendent, versurile caută liniile verticale în speranța evadării din spațuil strâmt, limitat al vieții. Timpul este un adevărat „călău” ce urmărește tăcut fiecare pas al poetei. „Mi-am cioplit propriu-mi chip // pe inimi de vânt // pe strigăt de lună // pe izvoare fără hodină... // cum să-l mai adun // într-un „umn de nisip”?!... și concluzionează fără a cădea în patetism lamentabil: „Zadarnică trudă // să-ți
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
într-un „umn de nisip”?!... și concluzionează fără a cădea în patetism lamentabil: „Zadarnică trudă // să-ți făurești un chip // pe retina timpului // pe zborul clipelor // și sfâșietoarea rugă... a nenăscutului.” ( Sfâșietoarea rugă a nenăscutului). Devorată de iluzie și destrămare - poeta își condensează trăirile în nenumărate titluri de poezii care-i nuanțează neliniștea spirutuală , neliniște cu reverberații semantice, estetice în spațiul poetic. Iată câteva: „Zidit de viu în temnița tăcerii” ; „Înfășurată în toamne și amurguri” ; „Înșelătoarea pâine a zeilor” ; „Iubirea-n
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
destinului”; „și mai căzu un cuvânt tremurat”... acestea fiind câteva din cele 239 de poeme cuprinse în volumul „Două lacrimi de cer”. Iubirea, tristețea, resemnarea, zborul, visul, dorul , viața răsărind „timid” dintre ruine... toate și-au făcut loc în versurile poetei Valentina Becart a cărei lirică este străbătură de mari frământări și sfâșieri interioare ce duc în final... la o adevărată confesiune existențială. Poetă complexă - cu un spirit ascuțit în ce privește conștientizarea vieții - cu toată multitudinea aspectelor ei coloristice - transcrie într-un
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
tristețea, resemnarea, zborul, visul, dorul , viața răsărind „timid” dintre ruine... toate și-au făcut loc în versurile poetei Valentina Becart a cărei lirică este străbătură de mari frământări și sfâșieri interioare ce duc în final... la o adevărată confesiune existențială. Poetă complexă - cu un spirit ascuțit în ce privește conștientizarea vieții - cu toată multitudinea aspectelor ei coloristice - transcrie într-un ton grav latura perisabilă a existenței... supăsă degradării... Și cum altfel ne-o putem imagina decât trecând de la o stare la alta: uneori
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
experiențelor, literare și de viață, pe care le-a străbătut până acum. Floarea de nisip, după cum ne dezvăluie poemul cu care se deschide volumul, este o metaforă a fragilității și, simultan,a puterii poeziei. Ceea ce ne avertizează, prin urmare, că poeta este,indiferent de formula la care recurge, o conștiință ultragiată de de-sensibilizarea lumii contemporane. Ea reflectează (în poeme ca Hamsin, Vară fierbinte, În Galil, sau În Pustiul Sinai) pe marginea înțelesurilor a ascunse în spatele unei geografii încărcate de istorie
POEZIE: NELINIŞTE ŞI MÂNGĂIERE de RĂZVAN VONCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/346964_a_348293]
-
urmă,în concepția Madeleinei Davidsohn, o ființă care caută înțelesurile tainice (simbolizate, într-un poem, de imaginea Muntelui Carmel) „Mă străduiam să înțeleg chemarea,/ semnal ce parcă-mi trimetea pământul” Îmi place și delicatețea cu care Madeleine tratează tema erotică: poeta „ascunde” în texte cu cheie domestică, trăirea intensă a sentimentului erotic. Într-un loc, ea pune, de fapt, iubirea mai presus de orice: „dragostea oprită/ nemăsurat mai dulce-i/ ca nemurirea” (Rugăciune) Universul mărunt al cotidianului este spațiul în care
POEZIE: NELINIŞTE ŞI MÂNGĂIERE de RĂZVAN VONCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/346964_a_348293]
-
ascunde” în texte cu cheie domestică, trăirea intensă a sentimentului erotic. Într-un loc, ea pune, de fapt, iubirea mai presus de orice: „dragostea oprită/ nemăsurat mai dulce-i/ ca nemurirea” (Rugăciune) Universul mărunt al cotidianului este spațiul în care poeta celebrează minunea Erosului, cu o puritate care transformă iubirea umană în iubire divină, prin abolirea timpului: „Pune ceainicul la fiert să stăm de vorbă/ Nicicând n-a fost destulă vreme.../ Îți amintești?/ Mi-ai pus pe deget un inel/ Și
POEZIE: NELINIŞTE ŞI MÂNGĂIERE de RĂZVAN VONCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/346964_a_348293]
-
timpului: „Pune ceainicul la fiert să stăm de vorbă/ Nicicând n-a fost destulă vreme.../ Îți amintești?/ Mi-ai pus pe deget un inel/ Și timpul și-a pierdut măsura” ( Poemul unei linii curbe) Îmi plac la fel de mult și meditațiile poetei pe marginea condiției umane în Israel sub amenințarea terorismului și a războiului. Ele evidențiază nu numai sensibilitatea autoarei, ci și adâncul ei umanism, prin care poezia se ridică deasupra ideologiilor în numele cărora au loc atâtea crime: „ Au murit destui întru
POEZIE: NELINIŞTE ŞI MÂNGĂIERE de RĂZVAN VONCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/346964_a_348293]
-
Publicat în: Ediția nr. 886 din 04 iunie 2013 Toate Articolele Autorului ICHIM Dumitru, născut la 14 august 1944, în comuna Dărmănești, județul Bacău. Poet, eseist și prozator. Fiul lui Dumitru Ichim, cântăreț bisericesc, și al Elenei (n. Cămară). Soțul poetei Florica Bațu. După cele opt clase elementare, urmează cursu¬rile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamțu (1959-1964). Liceul teoretic, fără frecvență, la Moinești. Licențiat al Institu¬tului Teologic de grad universitar din București (1969). Teza de licență e susți¬nută cu
PĂRINTELE DUMITRU ICHIM DIN CANADA de AUREL SASU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346243_a_347572]
-
duet care vorbește tocmai despre identitatea artiștilor, despre modul în care muzica prefigurează viața, trasând, pe acorduri de muzică veritabilă, direcția și identitatea artei, prieteniei și a admirației . Piesa “Privește-mă!“ este compusa de Paul Surugiu, iar versurile îi apartin poetei Carmen Aldea Vlad, fiind inclusă pe ultimul material discografic editat de Fuego, dublul CD “O lacrimă de cântec“, lansat în cadrul turneului de primăvară din acest an. Mirabela este, alături de Paul Surugiu, unul dintre acei artiști care dăruiesc căldură. Dacă ar
DEFINIŢIA CE POATE FI DATĂ PRIETENIEI NĂSCUTE DIN MUZICĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346274_a_347603]
-
a abandonat lupta, muncind cu mi mai multă hotărâre și convingere, conștient de valoarea și cauza pentru care luptă. La ceas aniversar, AL. FLORIN ȚENE este un om mulțumit de ceea ce a făcut, împlinit și fericit, alături de distinsa sa soție, poeta TITINA NICA ȚENE, dar și de cei doi băieții deosebiti IONUȚ șI FLORIN( unul specialist în imagine TV.,iar altul. Dr.în istorie, poet și scriitor),de nepoții cu care se laudă și se mândrește cu fiecare prilej. La ceas
70 DE FLORI PENTRU AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346395_a_347724]
-
bine această idee. Există multe flori sărutate de soare în poezia Verei Crăciun, există scântei - desigur de feminitate, de senzualitate, - mai sunt și culori îngemănate, candoare, dăruire, muguri înfloriți, speranță, mult dor pretutindeni, Și într-o lume inundată de alb, poeta, parcă trezită brusc dintr-un vis minunat, spune: „Toate acestea sunt culori: / Alb de dor și alb de nori, / Iar prin ele, rătăcite, / Ori ascunse, tăinuite, Prăfuite și chiar terne, / Versuri și triste poeme. Versu-i trist, însă cuvântul / E neliniștit
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
ca focul / În iubire își vrea locul. // Este vers învăluit / În gând negru, jeluit, / Care-n albul de splendoare / Schimbă fondul rău și doare.” De ce e versul trist și tern când în suflet e atâta alb și atâta splendoare? Tot poeta ne dă răspunsul: fiindcă albul nu mai e chiar atât de alb și el s-a înnegurat; de aici și dorul de albul de odinioară: „Și doar sufletul femeii, / Cel ce-ngenunchea și zeii / Albul pur îl mai dorește. / Acel
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
expresie este încă în fașă, ea fiind rezultatul sărăciei de limbaj și a lipsei unui stil format, viguros, propriu. Dar acest lucru nu trebuie să descurajeze, dimpotrivă. Cu multe lecturi și cu decantarea a ceea ce este surplus în textele poetice, poeta își va găsi un drum propriu. Versurile au o prospețime aparte care le conferă muzicalitate și farmec, însă. Micul univers liric al poetei are doar câteva paliere: dragostea pentru mama, dorul după ea, scurgerea anotimpurilor, așteptarea, remușcarea, tristețea, amintirea și
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
trebuie să descurajeze, dimpotrivă. Cu multe lecturi și cu decantarea a ceea ce este surplus în textele poetice, poeta își va găsi un drum propriu. Versurile au o prospețime aparte care le conferă muzicalitate și farmec, însă. Micul univers liric al poetei are doar câteva paliere: dragostea pentru mama, dorul după ea, scurgerea anotimpurilor, așteptarea, remușcarea, tristețea, amintirea și lacrima care sunt îngemănate. Cu aceste elemente își construiește lumea. Mai puțin reprezentat este simțământul religios. Nici dragostea nu este elementul primordial, temelia
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
o îmbrățișează cu privirea (Privire). Motivul petalei apare deseori și este, când tandră, îmbrățișătoare, când solitară, când fremătătoare, dar, de cele mai multe ori este tristă. Dar comunicarea dintre om și regnul vegetal e foarte adâncă și, la dovezile petalei de iubire, poeta răspunde pe măsură: „Cu o sfioasă aplecare către tine/ Și cu privirea scăldată în tristețe / Te înalț la soare, / Te sărut, / Te alint.../ Obrazul mi-l răsfăț cu-a ta finețe, / Dulce petală” (Tristă petală). Nici nu e de mirare
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
Ce-n urma ei parfum de stele lasă”. Și alte fenomene ale naturii au însușiri omenești, de pildă, amurgul este plin de mândrie, melancolie, are ochi de bătrân copil, are calm și strălucire, ba chiar și „revărsare de iubire” (Amurg). Poeta chiar încearcă o definiție poetică surprinzătoare, a Amurgului: „Amurgul este o speranță, / Un vis pe cer pictat de-o veșnicie / Și de poeți cântat pe ceruri de hârtie...” Vioara este un alt motiv liric și arcușul dulce al viorii, străbate
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
frumusețile ei, dar neputând ocoli tristețea - apanajul poeților -, Vera Crăciun își cântă sufletul notă cu notă, rezultând o melodie caldă, suavă, lină, precum lumina strecurată prin perdea într-o dimineață de toamnă. Nu numai despre doruri, frunze și petale vorbește poeta, dar dispune de acea învățătură creștină care îndeamnă la Iertare, ca principală condiție a mânturirii, și care merită împărtășită și aproapelui: „De sincer tu nu ești, pleacă-ți privirea, fruntea / Și-nvață de la viață ce-i cinstea, ce-i virtutea
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
Încredere-te în oameni și-n pronia divină. Greșeala ți-o alină în rugă și în lacrimi / Și crede în iubire eliberat de patimi.” (Tu iartă). Un anume suflu și chiar un fior patriotic răzbate din poemul „Un gând” unde poeta spune: „Am fost un neam, un sfânt popor / Ce-n cutezanță și slăvire / Am apărat acest pământ al tuturor / Prin jertfă, luptă, sânge, dăruire.../ Și moștenirea din vechime dată, / Ca neam, ca limbă și ca glie, / Va trebui prin sânge
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
apărat acest pământ al tuturor / Prin jertfă, luptă, sânge, dăruire.../ Și moștenirea din vechime dată, / Ca neam, ca limbă și ca glie, / Va trebui prin sânge apărată, / Mândria scut de țară să ne fie.” E cel puțin curios la o poetă să scrie asemenea versuri de iubire de neam și de țară! De obicei, bărbații au asemenea porniri, unele sincere, altele de conveniență. Și iată ce mărturie superbă despre faptul că este, a fost și va fi pe acest pământ, dovadă
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]