5,335 matches
-
urcă încet, calm, plictisit; ajunge aproape de chepeng; pune mâna pe mânerul chepengului; ÎN ACEST MOMENT REIZBUCNEȘTE SUNETUL TROMPETEI; brusc, venind din lucruri, din întuneric, din lumânarea de pe masă, din cadavrele celor trei, reizbucnește melodia, puternică, tremurătoare, triumfătoare, intrând în toți porii și jupuind toate celulele nervoase; SOLDATUL BINE ECHIPAT se sperie, se sperie cumplit de tot, face o mișcare de întoarcere, în această mișcare își scapă un picior, scara se prăbușește, soldatul își pierde echilibrul, alunecă de tot, chepengul cade și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mare, spre ocean... Am aici, în nări, un gust de apă sărată, un gust de apă sărată, simt.... Încă simt drumul spre apă, înțelegi? Încă nu sunt bolnav de tot, încă mai simt apa, simt apa, o simt în toți porii, mă face să tremur... Ascultă, Grubi, nu pot rămâne nepăsător... Uite, în direcția aceea e marea, apă multă, țărmul, oceanul, totul e-adunat acolo, în direcția aceea, trebuie să plecăm și noi în direcția aceea. Doi bărbați, în zece zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
das Colonias Lisboa, 1936); Rodolfo Sommaruga, Le potenze europee in Africa dal Congrasso di Berlina a Versailles (Milano, 1938); Luiz Vieira de Castro, Don Carlos I (ed. II, D, Portugal, 1941, cu o buna bibliografie); A dominaçao inglesa em Portugal por um compatriota de Qomes Freire de Andrade (Lisboa, 1883; retipărire 1940); bibliografie în Fidelino de Figueiredo, Pyrene (Lisboa, 1935), p. 65, notă. Despre ultimatum: Basilio Teles, Do Ultimatum ao 31 Janeiro (Porto, 1905); II. Pinheiro Chagas, As negociaçoes com a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de apropiat cititorului, dar foarte îndepărtat prin perpetua sa ascensiune pe versantul moral al existenței. Luminare e mai puțin roman decât mărturisire, e mai puțin mărturisire decât pur act mistic. Simt această carte ca fiind profund autobiografică. Respiră prin toți porii hârtiei suferință, împăcare, remușcare, o permanentă înfruntare între Livresc și Viață, înfruntare ce nu face decât să nască un hibrid monstruos... Textul. Text este relația iluzorie dintre doi oameni, căci fiecare aparține propriei pagini, text este credința că viața poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
răspuns, căci francezul se simțea neputincios să se comporte firesc În prezența acelei ființe Înspăimîntătoare, pe care o ura deja cum nu mai urîse niciodată pe nimeni, de cînd se ținea el minte, și care Îi provoca silă ca și cum fiecare por din trupul său ar fi emanat o duhoare pestilențială. Nu i se părea nici măcar posibil să Încerce să urmărească firul gîndirii lui, nici să priceapă prin ce lung lanț de suferințe ajunsese acea ființă În acel loc și punct. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care Încerca să-i Împiedice, ca o mînă de ciclop, să se apropie de pămînt. Ar fi fost frumos, da, să se cuibărească În el, să se lase În voia farmecului său și să-i Îngăduie să pătrundă În toți porii ei, pentru a ajunge să se transforme la rîndu-i În ocean, În Pacific, În imensitatea care să nu accepte granițe, să nu permită să fie legată În fiecare noapte de drugii unui pat. Portughezul Pinto Souza ceru apă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pare nefiresc. Mai corect spus, inexplicabil. Grigore Popa ridică sprâncenele groase descoperindu-și ochii vârâți în fundul capului. Avea pleoape cafenii. ― De ce? ― Oamenii aceștia iubeau viața. Într-o manieră cam excentrică, de acord, dar o iubeau intens, o înghițeau prin toți porii. Nu-i ușor să ieși în fiecare seară, mai ales la o anumită vârstă, să consumi restaurante, vizite și spectacole după ce-ai muncit 12 ore pe zi și ai bătut Bucureștiul în lung și-n lat. Și, dacă v-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
admirație și invidie le face pe fetele care Își fac veacul la Pastis incapabile să recunoască faptul că e cineva care merită să fie pe Listă, mai ales dacă au fost În aceeași promoție la Spence.) Lauren respira prin toți porii șicul caracteristic al unei fete bogate. Nu era foarte Înaltă, dar pentru că era delicios de bine proporționată, cu Încheieturi mici și brațe frumoase, Își putea permite să poarte cam orice. Picioarele ei superbe, care Îi atrăgeau atât de multă invidie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Până acum, n-am mai văzut-o niciodată de aproape. E absolut uluitoare, nu-i așa? — Da, foarte drăguță. Cea mai drăguță fată din tot cartierul. — Și bună. Mai presus de orice altceva. Simți cum îi radiază bunătate prin toți porii. Nu e una dintre frumusețile alea încrezute și distante. Îi plac oamenii. Cu picioarele pe pământ, cum se spune. — Exact, asta e. Cu picioarele pe pământ. Acum nu mă mai simt intimidat. Data viitoare când o văd, o să pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
oameni, erau să mă bată : «îmi spui tu ce să fac cu cîinele meu în casa mea ?».” „E de fapt strada noastră, nu casa lui”, mă gîndesc eu, revoltat. Proprietaru’ român nu-i însă proprietar destul dacă nu iese la por tiță să strige că „iel e proprietaru’” ! și dacă poate să-și trimită doar cîinele, mare și fioros, la portiță, cu atît mai bine : surplus de imagine cu economie de timp. Mai schimb două vorbe cu veterinarul, cumpăr ce am
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
torențiale clisme spirituale. Rezistă arta care se ridică la temperatura eternului uman. Scriitorul profund își pune cititorul pe gânduri. Metisajul valorilor revigorează cultura. Poezia actuală a devenit un soi de rodeo lexical. Tot sperăm ca arta să ne intre în porii conduitei cotidiene. În artă, detaliul dă culoare și chiar semnificație. Prosperitatea poate înlesni accesul omului spre cultură. În artă, nu încap cifre ; în istorie nu este loc pentru sentimente. Transcendentul este perna cosmică a creației. Lectura nu - i poate transforma
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Respectă aroganța altora ! Ferește - te de inteligența canaliei ! Semenii ne aplaudă, de multe ori, eșecurile și ne suspectează succesele. În orice prostituată zace o mireasă ratată. Înjurătura este cea mai expresivă vulgarizare a comunicării. Mâzga balcanică ne - a penetrat toți porii. Vorbesc unii despre pictura abstractă ca și cum ar înțelege - o. Calicul rămâne cu apucături de chiriaș și după ce devine proprietar. Din iubire s - ar putea să nu mai rămână decât componenta mecanică. În multe căsnicii, destinele sunt dispuse în paralel. Ca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și dușmanii lor pot avea acces la adevăr. Cerul este capacul care ne mai îmblânzește nemărginirea. Marile caractere sunt atât de rare încât ar trebui ocrotite în rezervații. Nu poți ține pasul cu alții? Depășește-i! Medicamentele foarte tari nu por fi suportate decât de oamenii sănătoși. Există pași înapoi înțelepți, dar și pași înainte imbecili. La nenorocire, omul descoperă potențialul farmec al vieții, dar și reala ei fragilitate. Speranța și disperarea sunt talgerele fundamentale ale condiției umane. Se desprind de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cerul albastru presărat cu stele palpitânde ca inimile unor fecioare îndrăgostite, ce concurau cu succes iluminatul public, îl învălui complet. La acea oră târzie, de cumpănă între două zile, nu se putea desluși cu adevărat, dar se simțea prin toți porii până și culoarea verde a ierbii ce acoperea parcurile, grădinile, chiar rigolele din apropiere, a pomilor înfloriți și a tufelor de arbuști diferiți ce răspândeau un miros plăcut și care, pătrunzând în coșul pieptului, îl înviorase devenind proaspăt ca un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lua adio de la măreția lor, căutându-și fiecare locul unde să se aștearnă pentru iernat. Deși vântul în mișcarea-i lentă, abia perceptibilă, reușea cu greu să desprindă din loc frunzele fragile ale mestecenilor din față, Bidaru simțea prin toți porii organismului său, de "tânăr" nonagenar, apropierea ploii. Nu avea nevoie de măsurători speciale, deoarece un om la o asemenea vârsta înaintată poate fi considerat cel mai sigur barometru. Fenomenele meteorologice și schimbările bruște, pentru cei mai mulți surprize neașteptate ale naturii, pentru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care mai rămăseseră, grație faptului că, pe parcursul anilor când familia generalului fusese deportată, ai lui, făcând cerere la primărie ca să li se dea o casă, fuseseră repartizați (culmea !) chiar aici, în acest apartament. Încerca să se lase pătruns prin toți porii, de atmosfera acea caldă, pe care numai Karin-tante știa s-o înfiripe. Știa să cucerească interlocutorul prin felul ei de a nara și de a și etala ideile. În tot răul și un bine. Pila funcționă în sensul că găsise
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că va deveni o ființă neanimată: o plantă lăptoasă, o piatră din erg, un grăunte de sare printre milioanele de grăunți din sebhka, învingând astfel nevoia de a bea, de a transpira și chiar de a urina. Se simțea de parcă porii pielii i s-ar fi închis, vezica n-ar mai fi comunicat cu exteriorul, iar sângele i s-ar fi transformat într-o pastă groasă și lentă, care circula în ralanti, pompat de o inimă ce-și redusese la minim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
când ochii i se obișnuiră cu penumbra încăperii, se apropie de fereastră, deschise obloanele și arătă cu cravașa spre baraca alăturată: — Sergent, cine sunt oamenii închiși acolo? vru să știe. Sergentul simți cum o sudoare rece îi iese din fiecare por al trupului, dar, încercând să-și păstreze calmul, răspunse: — Familia targuí-ului. — De cât timp se află aici? — De o săptămână. Razman se întoarse spre el, parcă nevenindu-i să dea crezare celor auzite. — O săptămână? repetă îngrozit. Vreți să spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zilele cele mai tensionate și pentru femeile și bărbații înghesuiți sub nisipul insuliței, transpirați leoarca, sufocându-se din lipsă aerului care nu se hotăra să coboare prin crăpăturile înguste și suportând mirosul unor corpuri din care ieșea frică prin fiecare por. Nimeni nu dormi, nimeni nu mânca, aproape că nimeni nu bau, deși se aflau la limita deshidratării, căci panică impunea o lege care depășea chiar și cele mai elementare nevoi fiziologice. Spre seară, ascunzătoarea se transformase într-un cuptor urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
privind-o, te dureau ochii. Aerul - atât de nemișcat - părea că s-a întărit și era atât de arzător, încât îți făcea rău în piept când îl inspirai. Sudoarea - chiar și așa nemișcat cum stătea - îi țâșnea încet prin toți porii, îi picura din vârful nasului și din sprâncene, se oprea în colțurile gurii și lupta să-și găsească adăpost în gura uscată ca iasca. O muscă stăruia neobosită să i se vâre în ureche și încă alte o sută - unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
asemenea împrejurări, le-ar fi foarte greu să pună stăpânire pe yubani. Urmară niște momente de odihnă și, în continuare, războinicii începură să introducă nisip încins prin singura gaură ce rămăsese în capul gol: cea a gâtului. Sub efectul nisipului, porii se deschiseră și pielea începu să transpire, lăsând să cadă picături de grăsime. Luară, atunci, cu ajutorul unor frunze de palmier, pietrele încinse și începură să „calce“ delicat fețele, încercând să nu formeze riduri și ca obrazul să păstreze trăsăturile originale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vorba, fata scoate o batistuță impecabil de albă și se adresează: Vă pot șterge puțin? Ce am? Ceva alb, poate puțină spumă de la pasta de dinți. Gelu se lasă șters la colțul gurii și mirosul Danei îi intră prin toți porii. Nonșalanța cu care este abordat îi place și angajarea fetei se face cu nerăbdare. Din acest moment, Gelu intră în zona celor care mint mai tot timpul. Mergem cu copiii la iarbă verde sîmbătă? întreba soția. Plec la Brașov, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scena recentă toarnă gaz peste foc. Dobrilă a fost prins de ceafă și împins cu forță. Gîtul omului era ciudat de lung și subțire și contactul inginerului cu pielea acea pergamentoasă îi lăsase imprimat în mînă și chiar în toți porii, o atingere la fel de dezagreabilă ca atunci cînd apuci un șarpe. Ochii lui Dobrilă deveniseră rugători, întreaga sa înfățișare era un strigăt disperat de ajutor. Fesul căzuse jos de pe capul muncitorului și n-a mai fost ridicat. Inginerul Talabă deschide televizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ce decurg de aici. Știu, mormăie Donose. Și? Eu nu mă eschivez, dacă-i al meu... Mă enervez teatral: Cuuuum? Pui la îndoială... Doamne, ce mi-i dat să aud??! Am făcut impresie și nervii mei care țîșneau prin toți porii au avut succes. Evident că a trebuit să merg la nuntă. Era să fac infarct. Mireasa avea 19 ani, era atît de frumoasă, de delicată, de vaporoasă, de ireală, încît am uitat să închid gura. Donose mergea țanțoș și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sau să strănuți de frică să nu pulverizezi totul Într-un nor de praf. Mă uit la salcîmii chirciți ca jnepenii, la iasomia pipernicită care nu dă miros nici după ploaie, la frunza de nalbă, lată cît palma crăpată cu porii astupați de o acnee malignă pe care o absoarbe cu lăcomia Înecatului după aer. Îmi imaginez canalele secrete ale plantelor, nările, gurile lor și le ghicesc suferința În tulpinile răsucite convulsiv, În frunzele subțiate și sfărîmicioase. Mă gîndesc la plămînii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]