60,135 matches
-
acestor structuri logice diferite, morala consideră și evaluează activitatea din punct de vedere al conștiinței subiectului, al „interiorului”, dând Întâietate elementului psihic al acțiunilor; dreptul, dimpotrivă, consideră și evaluează totdeaunna acțiunea mai multor subiecți ca să instituie un raport Între ei pornind de la manifestările lor interioare și fixând apoi astfel „limita cerințelor reciproce”. Morala impune subiectului datoria unei comportări determinate și Înlăturarea oricărei comportări contrarii. Dreptul atribuind subiectului o facultate de a pretinde sau de a cere, și, prin corelație numai, impune
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
datoriei, după exigența rațiunii și a dreptului, prin legile libertății! Kant acuza acea subordonare a principiilor față de scopuri, act care ar zădărnici orice intenție de a face să concorde politica și morala! Aici Kant dezvăluie dilema acțiunii: 1. Să se pornească de la principiul material al rațiunii practice, adică de la scop, ca obiect al bunului plac, sau 2. Să se pornească de la principiul formal, adică stabilit numai pe libertate, conform căruia: să acționezi În așa fel Încât maxima voinței tale să poată
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care ar zădărnici orice intenție de a face să concorde politica și morala! Aici Kant dezvăluie dilema acțiunii: 1. Să se pornească de la principiul material al rațiunii practice, adică de la scop, ca obiect al bunului plac, sau 2. Să se pornească de la principiul formal, adică stabilit numai pe libertate, conform căruia: să acționezi În așa fel Încât maxima voinței tale să poată fi oricând maxima unei legislații universale? În această dilemă Kant a ales principiul de drept, acela al necesității necondiționate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
perfectă este imposibilă fără religiozitate”. În sistemul său de etică, Paulsen abordează și problemele social-politice. Astfel, după studiul datoriilor și al virtuților (domeniul deontologiei), el analizează „formele vieții sociale”, Îndeosebi familia și societatea. 3. Deontologia neokantiană Deontologia lui Fr. Paulsen pornește, În mod firesc, de la Imm. Kant, de la Întemeierea metafizicii moravurilor, precum și de la Critica Rațiunii practice. Conform eticii kantiene, suprema menire a rațiunii constă În Întemeierea unei voințe bune, iar supraordonată acesteia este problema datoriei. Referindu-se la valoarea datoriei, Kant
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
necesitatea legiferării normelor morale, deci a intervenției statului pentru obținerea unui comportament conform virtuții din partea cetățenilor (a se vedea Etica Nicomahică, cartea VII, nota 98, despre rolul omului politic În educarea cetățenilor). Paulsen socotește - În directă linie kantiană că Etica pornește de la două fapte: a vrea (voință, wollen) a trebui (a avea obligația morală, Sollen) 1. a vrea - Orice vrere este năzuința spre un scop, prin atingerea căruia voința este satisfăcută. La om, voința care tinde În mod inconștient spre scop
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În sine, iar neînțelegerile nu ar fi departe, căci trebuie precizat faptul că prin natură Înțelegem aici, nu o natură fizică sau fenomenală (din care nu s-ar putea deduce nici o normă etică), ci, mai curând, natura omului Însuși. Dacă, pornind de la această idee și luând această formulă drept bază, vom vrea, prin interpretarea ei, să considerăm natura umană ca fiind constituită din tot ceea ce Îi este propriu omului, atunci ajungem la un ansamblu de tendințe atât de variat, de aspirații
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a-și „Însuși” un lucru sub formă de „drept de proprietate”! Aceeași cale este urmată de știința despre natură, când Încearcă a afirma un adevăr, căci ea nu ar putea formula nici o lege a unor fenomene naturale, dacă nu ar porni de la constatarea necontestată a unor alte fenomene naturale, legându-le cu cugetarea unele de altele În serii de același fel. Fenomenele naturale, Întocmai ca și obligațiile etice sunt recunoscute ca adevărate În existenta lor numai prin legătură stabilită Între ele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
hominis ad hominem”. Giorgio del Vecchio stabilește aici că: putem afirma că Dreptul reprezintă Etica obiectivă iar Morala, În schimb, reprezintă Etica subiectivă. Spre deosebire de Morală, care consideră elementul interior (psihic), Dreptul, dimpotrivă, tinde să stabilească o ordine obiectivă de coexistență, pornind de la aspectul exterior (fizic). Obiectul aprecierii rămâne, Însă, Întotdeauna același: „acțiunea umană În Întregimea ei”. Dreptul are deci atât aspecte obiective cât și aspecte subiective, Într-o dinamică reală unitară. B. Caracterul coercibilității este propriu numai dreptului. „Coercibilitatea - scrie del
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
științifică, „cu o chestiune de ortodoxie politică”. Adică: „recunoașterea și demonstrarea originii parțial extra statale a Dreptului, nu conține, nicidecum, intenția de a diminua unitatea și autoritatea Statului”. În argumentarea sa foarte strânsă, Giorgio del Vecchio abordează tema Crizei Statului pornind, cu exemplificarea istorică, de la Imperiul carolingian al lui Carol cel Mare (m. 888 d. Ch.) În care Începe să se manifeste „anarhia feudală”, când unitatea Statului Începe să dea semne de slăbiciune și oboseală: „Indivizii, pierzând protecția guvernului central, caută
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
are o foame de lup!? - Îi pune masa! - S-o vedem și pe asta!? Fiindcă, voi doi, tu și cel care vine, vă mișcați cam greu, am să te ajut și eu... De acord? Alex nu primi răspunsul așteptat și porni cu pași zoriți către bucătărie... De la un timp, sub diverse pretexte, Olga evita să o însoțească pe Ina spre casă la terminarea programului, așa cum făcea de obicei. În seara despre care vorbim, chiar zăbovi mult peste program. A doua zi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
alee mai puțin circulată, Victor își îngenunche sufletul în fața Olgăi și-i spuse simplu, fără o pregătire prealabilă: - Vrei să fii soția mea!? Olga rămase surprinsă de gest, de graba cu care acesta îi cere mâna și e dispus să pornească alături de ea în viață deși se cunoșteau destul de puțin. Totuși, răspunse fără a ezita prea mult, fulgerată de un gând: dacă a doua zi Victor ar fi uitat acele cuvinte atât de așteptate de ea: - Da, Victore, vreau! Sper să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o altă prietenie adevărată, îi va fi greu să o realizeze, dacă nu chiar imposibil. * Olga părăsi orașul pentru totdeauna. Nunta se desfășură conform pretențiilor rafinate ale soțului, la cel mai luxos restaurant din Pitești. Cei doi, o data cu noul an, porniră pe drumul vieții ce se anunța a fi lipsit de denivelări, ca unul pe care stratul de asfalt proaspăt turnat făcea mai mult decât agreabilă călătoria cu orice vehicul. Olga era plină de încântare și mulțumea destinului că nu o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
te dai bătut! - Nu, nu tati, la anul voi cânta în orchestra școlii, ai să vezi! - Bine, bine, te cred! Acum hai să vedem ce bunătăți ne pune mama pe masă în această seară, vrei? Și, braț la braț, ca porniți la o promenadă, pășiră pragul bucătăriei, unde numai mirosurile apetisante ale mâncărurilor te puteau sătura. Ina însă îi expedie cu un ordin milităresc, categoric: - La baie, băieți! Spălați-vă pe mâini și așteptați în sufragerie... aici e teritoriul meu. Nici
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să adaug nici măcar o conjuncție, ți-o redau așa cum am cumpărat-o! Pare a fi o copie la indigo ca multe alte întâmplări cotidiene. Vira a ținut însă să precizeze faptul că ceea ce-mi spune este strict autentic. A pornit prin a-mi aminti că soțul tău are o secretară, o puștoaică față de noi, e încă la seral. Nu faptul în sine că are o secretară m-a șocat. Toți șefii au câte o secretară și uneori, se spun atâtea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
că, mai ales ultimul pahar, îi cauza o oarecare instabilitate. Se despărțiră ca doi amici. Alex, deși ieșise la aer afară, se simți încălzit, de parcă ar fi avut în stomac un reșou incandescent. Până acasă, avea ceva drum de făcut. Porni cu pas domol. Străzile păreau a fi pustii dar, deodată văzu pe marginea unui trotuar un bărbat culcat pe spate, ținând zdravăn pe burtă o vioară. Dialoga cu un altul, aflat nu departe de el, și acela într-o stare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
răsfoirea paginilor acestui caiet cu pătrunderea într-o casă în care nu fusese poftit. Tentația de a intra în tainele cuprinse între cele două coperte depăși însă buna lui intenție. Mânate parcă de o nestăpânire ieșită de sub control, mâinile sale porniseră deja acțiunea. Începu să răsfoiască febril acest caiet în care nu era imposibil să găsească și lucruri secrete. Desluși însemnări lapidare ale Inei, datând încă de pe timpul școlarității. Cântărindu-l în mână, foiletând la repezeală paginile scrise, nu se putu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
debarasase. Intui că ura ei nu se estompase. În diverse ocazii aceasta strecurase abil câte o picătură de otravă, pentru a învenina climatul unei familii așezate pe făgașul normalității. Totuși, după primirea telegramei, a doua zi, dis-dedimineață, cei doi soți porniră spre Pitești. Tot drumul până la destinație, vorbiră despre unele probleme curente ale vieții lor de familie, evitând să facă trimiteri la cazul care îi pusese pe un drum făcut mai mult dintr o obligație morală, decât dintr-o stringentă convingere
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Și după o pauză: Nu, nu, Radira, sigur nu Radira, ci Rafira... sau cam așa ceva. Era din șatra unuia de-i zicea Iorgu și nu mai știu cum. Se pare că acesta era bulibașa... Ina se ridică de pe scaun și porni spre ușă. Din cadrul ușii mai putu să spună: - Dumnezeu să te aibă în paza lui! EL, care e dincolo de noi, EL, care se află dincolo de bine și de rău, știe ce și cât se cuvine să dea și să ia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
altul de doisprezece ani, urcară in minionul autoturism de excursie, și plecă la Crucea albă de mesteacăn. Adică, a venit la locul ei preferat, de la poalele marelui deal Vama. Parcă mașina pe drumeagul de pădure, paralel cu râulețul Vama, și porni, cu odraslele, spre pisc. Avu de urcat una sută patru scări. Trepte din beton,din loc în loc presărate cu băncuțe, pe care eventualii turiști să aibă unde-și trage sufletul, după care, să-și continue urcușul spre vârf, unde, în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
eterul deveni limpede ca apa unei mări liniștite, și părea că ești într-un cer fără margini și fără pereche. După ce se odihni, și și burduși ființa cu acea de nedescris frumusețe, cu acel inegalabil aer curat, proaspăt și binefăcător, porni coborârea. Încet, cu pruncii de mână, mai sporovăind câte ceva, cu micuții. și totul era atât de frumos! Atât de încântător! Atât de ca-n lumea rarelor vise! Ajunși la mașină, își luară merindea, bucceaua cu pături, cearșafurile, penru fiecare câte
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o ciută mai tânără, ori un mascul de cerb, nu prea mare, iar când animalul își urma calea, pe cărarea bătucită, voind să treacă în partea opusă a copacului capcană, prin laț, și atingea lațul, declanșând eliberarea vârfului, iar acesta pornea spre cer, cu mare viteză, copacul revenind la poziția sa normală, verticală, lațul apuca în el animalul căzut pradă pieirii, iar stăpânul lațului capcană, când venea în control, găsea prada, sus, către vârful copacului, de unde nu mai avea scăpare. Deci
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
spate. și dă-ți acoperitorii jos. Repede. Cât ăștia sunt la raport. Că pe urmă am treabă. Plec în control, și mă-ntorc tocmai la noapte. Se pregăti rapid și el. Trecu deasupra, între picioarele ei frumoase și ademenitoare, și porniră lupta. Luptă ce nu dură mult. De obicei, erau operativi amândoi. De data aceasta, parcă au fost și mai operativi. În timp ce coborau și se pregăteau să părăsească frontul de luptă, dinspre sud, apărură două elicoptere. Ce să fie cu păsările
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
motor, l-au aprins, și văzând că arde bine, au resărit gardul, făcânduse nevăzuți, în noapte. Focul a fost depistat cu întârziere. S-a făcut mare zarvă, dar, până să fie stinsă, mașina aproape că a ars de tot. Au pornit, din aceeași noapte, cercetările. Investigații. Presupuneri. și, în cele din urmă, cercul s-a închis. Incendiatorii au fost descoperiți, chemați la post, și închiși într-o cameră, pe care, tot atunci, polițaii o numiseră arest. Au fost lăsați acolo, până
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Din respect și stimă pentru dragostea Lolicăi... Neavând la îndemână un elicopter, pentru a-și inspecta și admira de deasupra domeniul, cum, îi sfătuiește Traian pe români, deci, și pe nepotu-su Terente Tolomacu, primar al Municipiului de pe Ape, acesta a pornit în inspecție pe jos, începând, cu parcul central. Avea după el câteva ajutoare, a căror misiune era aceea de a nota ce considera primarul că trebuie primenit în municipiu. Mai pe la jumătatea parcului, nu departe de aleea principală, observă o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
treizeci de ani, tanti Măcrișa veni la containere, prima, din întreaga echipă, se așeză, liniștită, lângă peretele garajului de alături, desfăcu pachetul de mâncare, il ingurgită, păși peste coada măturii, se duse la primul container, aruncă resturile de mâncare și porni spre scăunelul de pe care tocmai se ridicase. Îi atrase atenția, niște bocanci scâlciați, pe care în timpul serii, probabil, cineva, care își făcea curat în apartament, îi aruncase, împreună cu alte netrebuințe, la gunoi. Încetini pasul. Se aplecă. De dincolo de turetci, scoteau
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]