5,163 matches
-
condiția totuși de a ști să păstreze, ca pe un principiu fondator, echilibrul dintre unu și multiplu, de care orice subiect are nevoie pentru a-și construi identitatea”. Prin urmare, criza de creștere pe care o traversează încă familia contemporană (postmodernă) aduce mereu noi dovezi că, în pofida tuturor aparențelor, căsnicia se impune ca instituția cea mai rezistentă și mai longevivă a omenirii. O interesantă și plauzibilă viziune despre modul cum ne alegem partenerul de viață o oferă J. Urdry (apud Sigelman
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ignorată de colegii cineaști mai tineri, în prim-planul actualității rămînînd alte și alte ipostaze ale formulei acelora, considerabil mai simplă și mai puțin interesată de profunzimi, de motivațiile obscure ale identităților confuze 1... Luna verde o explorare a lumii postmoderne care se va fi constituit sub ochii noștri, de-a lungul deceniilor postcomuniste. Iar Ana vine la rînd cu o poveste care citează, rescrie, absoarbe Legenda Meșterului Manole. Protagonistul, regizor de meserie, deci alter ego al autorului, vrea să facă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a ziditorului ei. Scenă de o tristețe sfîșietoare, plasată pe o ambarcațiune metalică delabrată, înconjurată de ape, la apus de soare, la sfîrșit de zi și parcă de lume... Concluzia: "mitizantul" Alexa Visarion își reafirmă programul, acum ca rescriere tot postmodernă, de bună seamă! a legendei, proiectîndu-și simbolic propria extincție, dar și răsturnînd-o în victorie, deci îndepărtînd-o, căci... pînă urmă, ca poveste a poveștii, filmul s-a făcut, iată! Drept care incipitul se rectifică așa: Alexa Visarion o excepțională personalitate a teatrului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
structuri de stat - mediul de afaceri) sau parteneriat civic (autorități publice - societate civilă). Negocierea colectivă a deciziei fundamentează o nouă perspectivă asupra puterii, o dispersare a autorității publice prin rețele interactive și se bazează pe un set de principii politice postmoderne: gestionarea acțiunii colective fără intervenția obligatorie a statului, implicarea instituțiilor și a actorilor care nu aparțin sferei guvernului, implicarea rețelelor de actori autohtoni, mai ales a societății civile, a mediului de afaceri și a beneficiarilor (stakeholders) (Stoker, 1998, p. 22
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Law-Making process: Scientific Foundation and Codification In the first part of her study which is mainly an historical one the authoress shows that keeping in mind the fact that the Legal Theory is a General Jurisprudence it needs during its postmodern development to generalize the outcomes of the auxiliary sciences, too as Legisprudence and Legislative Sociology. Treating the codification as an important mean of the legal certainty, in the second part of her study, the authoress deals with following issues: the
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
amintit, pe care o reținem cu satisfacție teoretică, este aceea că, pentru elaborarea unor reglementări juridice viabile, apte să facă față exigențelor postmodernismului, este necesară utilizarea investigației sociologice a realităților sociale. Și în ceea ce ne privește, considerăm că, în perioada postmodernă pe care o parcurge în evoluția sa, știința juridică trebuie să fie o știință globală, ceea ce, referitor la Teoria generală a dreptului, are semnificația includerii în sfera ei și a preocupărilor specifice filosofiei dreptului și sociologiei juridice. Jean Carbonnier 22
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
3.3. Perspectiva esențialistă / 81 3.3.1. Identitatea ca existență primordială, perenă / 82 3.3.2. Critici și redefiniri / 85 3.4. Perspectiva constructivistă / 87 3.4.1. Identitatea contextuală, instrumentală, atribuită și imaginată / 89 3.4.2. Critica postmodernă asupra constructivismului; identitatea ca discurs / 92 Capitolul 4. Perspective românești asupra identității / 95 4.1. Identitatea o constantă în lucrările de istorie și cultură ale românilor / 96 4.2. Sincronism și autohtonism sau despre legile formării culturii române / 97 4
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
atestând o regularitate a propagării spațiale pe care Horațiu o cercetează cu o fină intuiție. Acest tip de experiere este legat de tentativa tineretului de a reface ordini distruse de revoluții (cele trei revoluții moderne: capitalistă, comunistă și postcomunistă sau postmodernă) prin recursul la valori și modele tradiționale (religie, viață spirituală, relansarea strategiilor fertilității, nupțilitate mărită etc.) sau moderne. ("Asistăm în prezent la un fenomen de revigorare a identității socioculturale de tip tradițional pe dimensiunea axiologică", precizează autorul în capitolul VI
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
face referire la o trecere succesivă de la așa-numitul model al societății tradiționale (în care se spune că ritmul vieții e cel al naturii) la cel al societății moderne (în care ritmul vieții e cel al fabricii) și, în fine, postmoderne (în care ritmul vieții e cel al curgerii biților sau al schimbului informațional). Exemple de perspective de acest tip fie secvențiale, fie integrale găsim de la clasici precum Maine în distincția status versus contract, adică în trecerea de la ordinea socială bazată
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de societăți naționale între care are loc un intens schimb cultural. Al doilea tip de societate nu insistă asupra integrității societăților naționale și vede ordinea globală ca fiind posibilă numai pe baza unei organizări deliberate și sistematice. Teoriile de factură postmodernă Baudrillard (1994), Castells (1997), Baumann, (1999), Kellner (2002) ș.a. alătură globalizarea societății postindustriale 11, tehno-societății în care tehnologia, cunoașterea și informația sunt vectorii centrali. De fapt, am spune noi, toate acestea se întâlnesc într-un alt principiu organizant al societății
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Baudrillard (1994), Castells (1997), Baumann, (1999), Kellner (2002) ș.a. alătură globalizarea societății postindustriale 11, tehno-societății în care tehnologia, cunoașterea și informația sunt vectorii centrali. De fapt, am spune noi, toate acestea se întâlnesc într-un alt principiu organizant al societății postmoderne și anume bit-ul. Informația circulă instantaneu, cunoașterea crește în ritm exponențial, viața în general este trăită din ce în ce mai alert. Lumea se mișcă din toate punctele de vedere din ce în ce mai repede și din ce în ce mai imprevizibil, pe și datorită noii infrastructuri pe care a
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și evenimente începe să depășească puterea și capacitatea de reacție a omului în timp real. Una din consecințe ar fi că realitățile de al treilea ordin realitățile virtuale, simulacrul (vezi Baudrillard, 1994) încep să se substituie "lumii reale". Partizanii rupturii postmoderne în evoluția istorică a societății argumentează că dezvoltările în cadrul capitalismului transnațional produc o nouă configurație globală a post-fordismului și/sau postmodernismului. Kellner (2002) încearcă să propună o perspectivă care să nu neglijeze achizițiile teoretice anterioare, introducând un nou concept pentru
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și imitația / simularea au pătruns în fiecare dimensiune a societății și au creat un nou mediu social. Baudrillard pretinde că în mișcarea către postmodernitate umanitatea a depășit concepțiile moderne și lumea modernității (organizate în jurul producerii și consumului de bunuri). Aventura postmodernă e marcată în schimb de simulare, de jocul imaginilor și semnelor. Semnele și codurile sunt forme organizante ale noii lumi sociale în care simularea guvernează. Bauman (1999) vine cu o viziune asupra globalizării în care accentul e pus pe individualizare
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
sunt suficiente pentru a face diferența și se subliniază importanța percepțiilor, atribuirilor sau intereselor contextuale, cultura cu tot ceea ce înseamnă ea (valori, mituri, memorii, tradiții ș.a.) rămâne să joace un rol critic în ideea de identitate. 3.4.2. Critica postmodernă asupra constructivismului; identitatea ca discurs Postmodernismul nu se prezintă ca un câmp teoretic unitar, monolitic. Harris (1999:153) identifică, alături de doctrina discreditării științei și tehnologiei occidentale, a respingerii realizărilor și instituțiilor Vestului, o serie de trăsături care ar caracteriza la
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
literare tuturor problemelor; respingerea metodei; interogarea realității și a adecvării limbajului la descrierea acesteia; apărarea discursurilor multiple; centrarea pe relațiile de putere și hegemonie culturală; relativism extrem și tendință către nihilism". În general însă este acceptat că elementul-cheie în filosofia postmodernă este "revoluția lingvistică". Unii postmoderniști preiau ipoteza Shapir-Whorf, conform căreia modul în care "vorbim" despre lume ne modelează weltanschauung-ul, adică felul în care o înțelegem, o experimentăm sau o trăim. Orice afirmație conține un număr nesfârșit de sensuri, deci
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
post-moderne este sublinierea primatului individualității/ subiectivității: lumea, "realitatea" e numai pentru mine așa, aici și acum, iar pentru fiecare din ceilalți, tot aici și tot acum poate fi altfel. Pe baza acestei idei, Kellner (1992:143), afirmă că "discursurile recente postmoderne problematizează însăși noțiunea de identitate, pretinzând că este doar un mit sau o iluzie". În vreme ce, pe de o parte sprijină și îmbogățesc agenda constructivistă, pe de altă parte, postmoderniștii o supun interogațiilor. Astfel se atrage atenția că abordările constructiviste implică
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
vezi Inglehart, 1997). Dacă am încerca un paralelism, conștiința comunității de origine s-ar apropia prin caracteristici de ceea ce numim valori tradiționale, cea de limbă, de ceea ce numim valori moderne iar cea de destin, deși utilitaristă și raționalistă, de cele postmoderne prin ideea participării civice 20 și a autoîmplinirii destinului comunității. 4.4. Filosofie noologică. Matricea stilistică și spațiul mioritic Ideea identității se regăsește la Blaga, în cadrul filosofiei stilului înțeles ca fenomen dominant al culturii. Teoria noologică a stilului este construită
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
în permanență construită și reconstruită social, fluidă și imaginată? Răspunsul se poate obține dacă lăsăm la o parte atât poziția extremă esențialistă (deterministă) ce îngrădește ideea liberului arbitru și transformă indivizii în marionete 2 -, cât și pe cea extremă constructivistă (postmodernă) care de fapt deconstruiește realitatea socială și induce, in extremis, solipsismul. El este pe cât de simplu, pe atât de paradoxal: identitatea este în același timp ceva esențial și construit. Argumente de diferite tipuri, oferite fie de esențialiști, fie de constructiviști
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Beck, Ulrich (1992), Risk Society: Towards a New Modernity, Londra, Sage. Bell, Duncan S. A. (2003), "Mythscapes: memory, mythology, and national Identity", în British Journal of Sociology, 54:1, pp. 63-81. Bennett, Oliver (2001), Cultural Pessimism Narratives of Decline in the Postmodern World, Edinburgh University Press. Bentham, Jeremy (1995[1787], The Panopticon Writings, ed. Miran Bozovic (Londra, Verso, 1995), pp. 29-95 [http://cartome.org/panopticon 2.htm, accesat la 27.07.2006]. Berger, Peter L. și Luckmann, Thomas (1966), The Social Construction
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Peter, Braun, Michael și Mohler, Peter, Globalization, Value Change and Generations, Boston, Brill, pp. 31-60. Harold, Hongju Koh (2003), "The law under stress", în International Journal of legal information, 31:2. pp. 317-322. Harris, Marvin (1999), Theories of culture in postmodern times, Walnut Creek, Altamira Press. Hay, Colin (2002), Political Analysis, Houndmills, Palgrave. Häeberlin, H. K. (1980), "The theoretical foundations of Wundt's folk psychology", în R. W. Reiber (ed.), Wilhelm Wundt and the making of scientific psychology, New York, NY, Plenum
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Action", în Administrative Science Quarterly, Qualitative Methodology, 24:4, pp. 602-11. Jung, Carl Gustav (2003), Opere complete. Arhetipurile și inconștientul colectiv, București, Editura Trei. Kardiner, Abram (1939), The individual and his society, New York, Columbia University Press. Kellner, Douglas (1992), "Constructing postmodern identities", în Modernity and Identiy, Lash, Scott & Friedman, Jonathan (ed.), Oxford, Blackwell Publishers. Kellner, Douglas (2002), "Theorizing Globalization", în Sociological Theory, 20:3, pp. 285-305. King, Anthony D. (ed.) (1991), Culture, Globalization and the World-System. Contemporary Conditions for the Representation
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
a fost de 742 de persoane, Ess = ± 3,8 %. 10 Paradigma marxistă a globalizării se bazează pe răspândirea pieței la nivel mondial și localizează începuturile acestui fenomen în secolul al XV-lea. 11 Titulaturile date societății contemporane pot fi: postindustrială, postmodernă, comunicațională, informațională ș.a. 12 Discuția referitoare la globalizare pe dimensiuni poate arăta că stabilirea unui moment de start al globalizării ca proces este, dacă nu imposibilă, cel puțin extrem de dificilă. Naisbitt (1989) indică de exemplu cu precizie începutul globalizării informaționale
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
spuneți numele d-voastră? Vreau să mi-l reamintesc. Annie. Asta vă place? E încîntător. Și d-voastră sînteți blondă." Fata surîde. Mă scol și-i întind mîna. Merci, Annie, voi reveni pentru lectură." Încîntător! zicem la rîndu-ne, nu? Amor postmodern. Se cunosc la un Internet Café și, în cîteva minute, dialogul lor amoros atinge cotă maximă. El zice: "Contemplu ideea unui peep show mediatic: să-mi pun pe web site-ul propriu (www.cristi,f2.com.) eboșele următorului party, ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Nobel, 1976). Asta, așa, ca să mai schimbe un pic ștaiful de campus cu relaxata deriziune. Istoria picturii românești e o perpetuă schimbare. Schimbare de canon, schimbare de optică personală. Dacă nu avem în vedere canonul pre-Aman, oricum nestructurat, apoi cel postmodern, la fel de precar aglutinat, atunci putem numi două mari orientări: 1. cea inaugurată de însuși Aman și întinzîndu-se, neconvulsiv, pînă după al doilea război mondial; 2. cea consecutivă acesteia, încă în curs de manifestare, dar cedînd (și prin vîrstă biologică) haosului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
azi la nivelul vieții publice nu e decît consecința gravelor alterări ale fibrei profunde. De la confruntările politice la generalizata încrîncenare diurnă, ambitusul violenței e unul nemaiîntîlnit în viața românească. Lumea miticilor lui Caragiale ne pare o nostimadă pe lîngă dramaturgia postmodernă a cruzimii confruntărilor reale. Să nu ne păcălească surogatul de divertisment care ne intră pe cablul t.v. în casă: bîțîiala microfoanelor asudate e tot formă de violență. Una servită într-un staniol ce s-ar vrea de Oscar, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]