5,690 matches
-
care s-a Împrietenit. Desigur, coordonatele abordării acestei teme diferă esențial de cele ale unor proiecte asemănătoare din spațiul românesc. Nu e vorba În nici un caz de a demitiza niște iluzii grosolane sau de a preveni pericole posibile. Houellebecq evită prejudecățile pozitive sau negative despre ideea de sectă religioasă chiar dacă realismul reprezentării lui este pe alocuri șarjat. În primul rînd, secta elohimită vizează, la fel ca religiile tradiționale, atingerea vieții eterne, Înlaturarea morții. Dar, față de ele, doctrina seculară asimilează și Încurajeaza
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
categorii. Această carte pledează nu numai pentru disoluția binomului Același-Altul sau Majoritate-Minoritate (punctul de vedere nu este niciodată exterior, iar bărbații trebuie să se obișnuiască cu ideea că lumea nu pornește de la ei), dar și pentru aruncarea la coșul cu prejudecăți a ideii că relațiile umane Între sexe opuse, și nu numai, se stabilesc pe baza Umanității indivizilor (cu sexul diferență specifică): „Jésus a un beau corps d’athlète, un corps formé pour les combats, la danse, l’amour - c’est
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
holistă a reprezentării lumii de către limbaj, au o conștiință acerbă a limbajului ca Lege ratificată cu fiecare nouă carte publicată. Pentru ele, a scrie Înseamnă a lupta cu o tăcere de atîta amar de vreme impusă (de ei), cu o prejudecată ierarhizantă care face ca nu tot ceea ce este scris să fie la fel de important indiferent de sexul numelui semnat. Astfel, scrisul feminin trebuie să producă de două ori mai mult zgomot decît cel masculin, pentru ca speranța unei receptări asemănătoare să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se sprijină pe un set de criterii. În matematică, lucrurile sînt clare, ca și În fizică sau chimie: pornești de la elementar-general și te Îndrepți Înspre Înalt-particular. Ce e elementar În literatura modernă, cea sfîșiată Între spiritul limbii și universalitatea esteticii? Prejudecata naționalistă va susține că e mai bine să-l „știi” pe Eminescu decît pe Rimbaud sau pe Camoēs, dacă ești român, mai bine pe Rimbaud decît pe ceilalți doi dacă ești francez și mai bine pe Camoes dacă ești portughez
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a cui e vina? A bărbatului sau a femeii? Pentru a găsi un răspuns, au imaginat un veritabil laborator, în care doi băieți și două fete au fost crescuți departe de lume. A sosit acum momentul când, neîmpiedicați de nici o prejudecată morală sau constrângere socială, tinerii se întâlnesc sub privirile celor doi pariori. Aceștia din urmă s-au retras într-un loc ferit și, la adăpostul întunericului, văd fără să fie văzuți tot ceea ce ce petrece în spațiul închis care, spune
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
există un holism de bază. Totul este dat cu ușurință ca venind de la sine, și nu e problematizat decît în mod incidental. Aici putem rezuma contribuția lui Habermas: comunicarea este în social, în limba care este socială, în implicit, în prejudecată. Comunicarea nu este mecanică, ci comprehensivă. Ea apare la suprafață, în momentul rupturilor. Lumea vieții este ademenită, "tehnicizată" de actori responsabili. Este transformată și colonizată. Dar are încă șansele sale... Cu condiția, bineînțeles, să scape strategiilor liniare ale succesului și
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
controlată de științe, este utilă cunoașterii și trebuie să ne servim de ea. Între cele două versiuni există un fel de contaminare reciprocă și sîntem în același timp neîncrezători în imagine și încrezători pînă la extrem în modelul științific... două prejudecăți care ne ating simultan. Problema rămîne în întregime: bună sau rea, simularea? Dar iată că survine "simulatorul", obiectul "real" și la fel de natural ca realitatea al cărei decalc este. Epicur ne oferă un typos, o marcă sau un model în miniatură
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
-vă pe cei ce nu-nțelegeți". În poezia lui N. Labiș distingem tendința de a aprofunda dezbaterea etică, de-a o îndrepta spre relevarea condiției omului social încovoiat de contradicții interioare, dar apt de-a se elibera de poveri și prejudecăți. Poezia lui este o manifestare a chemării tinerești la autodepășire în sensul etosului comunist, invitație la responsabilitate: Când lupți și speri și (nu-i firesc) greșești,/ Când îți învingi în luptă îndoiala/ În fața conștiinței omenești/ Atunci e mai cinstită chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pomenile etc. toate dau conturul unui remarcabil efort de a înlocui prin evenimente sociale deficitul de perseverență în a construi în timp ceva demn de remarcat. Caracteristica lui este intermitența, sub semnul ei stându-i întreaga existență. Ca români trăim prejudecata afirmării propriei valori prin critică, având iluzia că o critică vehementă a unei situații ne pune în poziția de experți în acea problemă. Ratăm astfel distanța mare între a critica și a ști să faci, alegând în posturile de conducere
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
în bucătărie parcă mă hipnotiza... Ca amant, m-a surprins în modul cel mai plăcut cu putință încă din prima seară; printr-un concurs de împrejurări nefericite, devenise lipsit de resursele exprimării sexuale normale, dar odată cu asta rămăsese și fără prejudecăți masculine; știa ce și cum să ofere și ducea altruismul până la sacrificiu: mă expedia singură în paradis și nu se oprea până nu-mi făceam plinul de voluptate supremă. Un amant mai bun de gură ca el n-am mai
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
stigmatizări între beneficiari; să nu folosească violența ca modalitate de rezolvare a diferendelor (pedepse precum excluderea copilului de la activități); să nu ignore manifestările copiilor ce pot duce la situații conflictuale ce vor fi rezolvate prin violență; să lucreze cu propriile prejudecăți care ar putea genera discriminare, stigmatizare a copiilor pe criterii legate de etnie sau de proveniență ori stare socială și, prin urmare, tratamente preferențiale, ceea ce reprezintă, în sine, o formă de abuz, dar totodată pot genera și situații conflictuale între
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
contactat. Iată câteva exemple care ilustrează cele două tipuri de situații : ● A fost stigmatizat de societate din cauza emblemei instituționalizării. A fost primit cu neîncredere în familia soției și din cauza etniei (rrom), însă în prezent este considerat un membru al familiei, prejudecățile fiind depășite. ● Devenind adolescent și adult, a resimțit negativ această perioadă, fiind marginalizată pentru că a fost crescută în casa de copii. Nu a fost și nu este afectată de faptul că a crescut la casa de copii. Nu crede că
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
te scuturi, să te primenești, să te îmbăiezi zilnic. Căci acest apocaliptic păduche are o putere de înmulțire malițioasă. - Am vizitat o doamnă bătrînă, foarte distinsă, de igienă impecabilă, cu vederea din nefericire slabă, pe de o parte, și cu prejudecata, pe de alta, că o desăvîrșită rigoare gospodărească o pune la adăpost de orice murdărie infamă. Ceea ce nu-i greșit în vremuri normale. Pe cînd ședeam de vorbă cu distinsa doamnă, am zărit pe tricoul ei de flanelă un mic
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sfîrșitul deceniului patru - „inversiunile” erau ceva frecvent. Prima a fost renunțarea la „ideal” și angajarea masivă într-o viață de „aprigă materialitate”, necruțătoare. Ca la orice răscruce istorică, s au produs numeroase „năpîrliri”: inși care anterior - constata un critic - propagau „prejudecățile cele mai reacționare și mai puturoase” s-au transformat deodată în „oameni noi, puritani intransigenți, partizanii ideilor celor mai extreme, ai reînnoirii complete și radicale”.2) Și trebuie adăugat: pînă la războiul următor, unii o vor mai face de cîteva
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a aprecia lucrurile seamănă, pe de o parte, cu al unui avangardist nemulțumit de operele predecesorilor, pe care le bănuiește a fi lipsite de originalitate, pe de altă parte, cu al unui om de bun simț, necorupt de teorii și prejudecăți, care distinge între esențial și superfluu: „Aruncate pe un colț de masă, cîteva broșuri subțiri și anonime își arătau și ele numele lor: Pentru pîine, Dreptate, Adevăr, Iubire... Nu oare pentru aceste simple principii e toată această bîzîială de comentarii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în plus, evreii își păstrează reflexele de tip ghetou, evitînd metisajele. Dar dincolo de toate acestea există și o nevoie de comunicare între etnii, un „comerț” reciproc, o curiozitate față de oameni și de lucruri, ce depășește atît interesele, cît și barierele prejudecăților. în „Proză”, Bacovia e, în egală măsură, sarcastic și compătimitor: „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/ De glod și coceni/ Pe-un tîrg jidovit/ Și plin de dugheni”. Poemul său se bazează pe - cum s-ar zice - „impresii de la fața locului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Și: „Talentul rîde sardonic/ Cu aspirații nobile”. („Unui clovn”). S-ar putea și ca Bacovia să facă aluzie la neîncrederea altora în propriile sale versuri. în acest caz, prin „versuri fără de talent” trebuie înțelese versurile care sfidează așteptările cititorului cu prejudecăți literare. Sînt altfel, deci, de cum le-ar vrea acesta. 3. Ion Heliade Rădulescu („Calul, vulpea, lupul”, „Cumetria cioarei cînd s-a numit privigătoare”, „Ingratul”), M. Eminescu („Scrisoarea II”, „Odin și Poetul”, „Oricare cap îngust”), Al.Macedonski („Scriitorul”, „Italo”, îndeosebi cîntul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
l-a pus și mai mult în umbră pe poet. E ușor să-ți imaginezi că băcăuanii de atunci nu vor fi discutat despre apariția în librării a volumului Cu voi..., ci despre apariția pe străzi a automobilului «Nash»!” Nu știu ce prejudecată mă împinge să cred că oamenii gravi nu au în limbajul lor diminutive. Bacovia e un om grav care face excepție de la ceea ce credeam a fi o regulă. Iată de ce sînt surprins, ba chiar puțin jenat, cînd dau de astfel
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că nu l-am cunoscut direct pe Bacovia. Dacă s-ar fi întîmplat, ar fi trebuit poate, ca să aștept să se estompeze în memorie figura sa. Așa, apropierea mea de opera lui s-a făcut fără nici o idiosincrazie, fără nici o prejudecată. Acum însă, dacă s-ar mai putea să-l întîlnesc, desigur, aș avea cu totul alte reacții. Cele normale. Deși nu-mi plac poeții beți, dacă m-ar invita, cred că aș bea un pahar de vin cu dînsul. „Amorul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia dacă aș fi fost contemporan cu el? înainte de începerea Primului Război Mondial l-aș fi înțeles mai bine decît Spiru C. Hasnaș? După război decît Mihail Dragomirescu și Lovinescu? în anii ’30 decît G. Călinescu? Aș fi fost mai detașat de prejudecățile care pe ei i-au împiedicat să-l aprecieze atît cît credem azi că ar fi trebuit? Dacă aș fi locuit tot în Bacău, l-aș fi stimat mai mult decît ceilalți profesori sau avocați din oraș? Nu mă încumet
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
penibile. Octavian Voicu a fost de părere că monotonia lor provine din faptul că aproape toți cei care le au scris sînt cam de aceeași vîrstă, foști învățători. Parțial e adevărat, însă pricina eu o văd în altă parte: în prejudecata ce-au avut o cînd relatau, un fel de autocenzură: nu vorbeau despre cel ce a fost, ci despre cel ce a devenit. Bacovia a scos „minciuna” din poezie. A frînat tendința de a da drumul elanurilor și iluziilor. A
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în ceea ce Bacovia numea ,,muncă de visător’’, munca literară, chinuitoare, eroică, în mai mult de un caz, cum o arată jurnalele unor scriitori. Mă îndoiesc însă că atare noțiuni pot fi asimilate de cineva a cărui minte e dominată de prejudecata că ,,adevărata muncă’’ e șoferia: Pe vremea războiului din Iugoslavia am fost acolo cu camionul...’’ Avea ,,5 bucăți’’. Mie însă, chiar și cînd atinge lucruri grave, Sechelariu îmi pare bufon (prin ,,manera’’ abuzivă de a se autoevidenția și prin judecățile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Politice” n-ar fi existat și ar fi fost introdus în chip oportunist în citatele din necroloage - de unele publicații între paranteze, de altele fără paranteze) că, în trecutul său, Bacovia a „visat”, în mai multe rînduri, „politic”. Citit fără prejudecăți, „Cogito” e un poem al mîntuirii, - politic și... apolinic! Proza lui Bacovia e cronica voalată a unei vieți obscure. Balansează între dezvăluiri și acoperiri. Autorul pare să se fi condus mereu după următoarea „regulă” enunțată în Impresii de roman: „Descriind
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
exploatare a numelui său nu s-au epuizat. în principal, mișcarea din jurul poetului a contribuit la ridicarea nivelului cultural al orașului. S-a creat un public mai receptiv, mai informat, mai apt de dezbatere, mai lipsit de naivități și de prejudecăți provinciale. Băcăuanul curios a văzut mult mai multă lume intelectuală decît locuitorii altor capitale de județ care n-au un scriitor cu o asemenea posteritate. A văzut, a auzit, a rămas cu o idee, cu o atitudine, cu un gest
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Viața femeilor e prea limitată ori prea ascunsă. Dacă o femeie se destăinuie, primul reproș ce i se face e că nu mai e femeie. Și așa e destul de greu să pui unele adevăruri în gura unui bărbat 61. Ce prejudecată este asta, trâmbițată în Carnetele de note ale Memoriei lui Hadrian, una dintre cele mai cunoscute cărți ale ei? Nu studiase tradiția literară din Marea Britanie de la Jane Austen la George Eliot și din Franța de la Madame de Sévigné la Georges
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]