7,041 matches
-
istorie, artă, fizică, chimie), dintre care cele de biologie au o deosebită importanță în ceea ce privește conservarea bunurilor de patrimoniu. Odată cu implicarea directă ca și conservator restaurator în protejarea bunurilor de patrimoniu, am înțeles la modul cel mai concret că, ceea ce doamna profesoară Mariana Mustață s-a străduit să ne învețe, era pe deplin adevărat. Astfel, după patru ani de la terminarea facultății, tot datorită doamnei profesoare, care a înființat masteratul în Conservarea bunurilor de patrimoniu, în cadrul Facultății de Biologie a Universității ”Al. I.
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
conservator restaurator în protejarea bunurilor de patrimoniu, am înțeles la modul cel mai concret că, ceea ce doamna profesoară Mariana Mustață s-a străduit să ne învețe, era pe deplin adevărat. Astfel, după patru ani de la terminarea facultății, tot datorită doamnei profesoare, care a înființat masteratul în Conservarea bunurilor de patrimoniu, în cadrul Facultății de Biologie a Universității ”Al. I. Cuza” din Iași, am putut continua studiile referitoare la impactul factorilor biologici asupra bunurilor culturale. După primul curs de entomologie, susținut de domnul
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
la vârsta de cinsprezece ani, Kertész supraviețuiește torturilor de la Auschwitz și, întors în Ungaria comunistă, reușește, în pofida opresiunii și a persecuțiilor, să publice în 1975 romanul Sorstalan (tradus în românește, titlul ar putea fi Cel fără de soartă) care, după spusele profesoarei Heller Agnes din New York, este unicul roman consacrat fenomenului Auschwitz "scris cu o perfecțiune de parcă însuși îngerul lui Dumnezeu i-ar fi dictat textul în limba maghiară". După un sfert de veac de la prima ediție, romanul este distins cu Premiul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Shoshana l-a lămurit cu privire la pită, l-am descusut curios să aflu cine este. Până la urmă am aflat că s-a născut la Haifa, dar că trăiește în Sydney, în Australia, unde tatăl său este funcționar de bancă, iar mama profesoară de engleză. A venit singur să descopere Europa cum de l-au lăsat părinții să plece singur în lume? -, dar este hotărât să se întoarcă în țara unde s-a născut și să-și facă datoria de cetățean servind într-
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
asta așa o fi, dar, repet, pe toți cei veniți la mine i-am tratat cu respect. Cînd legea nu-mi permitea, nu le ofeream și satisfacție deplină. L-ați primit și tratat ca pe un rahat. Eu am fost profesoară de limba română. Stimată doamnă, am ieșit să iau puțin aer, să mă binedispun, vă rog, din acest moment încheiem discuția. Baba, pardon, doamna, continuă să mă apostrofeze, amintindu-mi că am același cod genetic cu fratele său și că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Umbrela umblă nervoasă prin aer, descriind traiectorii care, cu siguranță, ar fi intersectat spatele babei, adică doamnei, dacă ar mai fi fost lîngă mine. Merg apăsat și, din cînd în cînd, repet: "Pentru 800 $, care nu-i aparțin de drept, profesoara să se preteze la jigniri atît de nedrepte!". Poate este dusă cu sorcova, caut un motiv cu disperare. Învățat cu respectul ieșenilor, acum total dezinte resat, incidentul acesta mă frămînta excesiv de mult. Strada se sfîrșește și ies pe un cîmp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spre fereastră. Copii, grăsulii și veseli, ne privesc și rîd. Mortalitatea la noii născuți este zero, spune compañera. Ca și cea maternă, mai adaugă. Din stradă, femei frumoase te privesc în ochi, aproape provocator. Îmi amintesc ce mi-a spus profesoara de limbă spaniolă: Aici, în Cuba, femeile gîndesc altfel. Ele au convingerea că orice bărbat este divorțabil. Chiar cu nevasta de mînă te poți bucura de avansuri făcute fără ascunzișuri. Cubanezii care au rezervoare mai mari, de fapt niște butoaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
d-na Ecaterina Antonescu-Talaz, soția poetului, artistului și pictorului Gheorghe Antonescu Talaz, născută tot în răzeștii Toporăștiului și tot în același an - 1898, în curtea casei Victor Tabacaru avea expuse multe sclupturi, pe diferite postamente (suporturi) și-mi amintesc că profesoara de limbă română - d-na Talaz i-a făcut observație că bustul lui Eminescu nu trebuia « aurit ». Prezint în continuare câteva date dintr-un memoriu de activitate a domnului Victor Tabacaru : « Sunt absolvent al Școlii de arte frumoase București, promoția
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
copacii de la rădăcină, tulpină și coroană, până intră în dansul său pe vârful copacilor, apoi tot mai sus pe bolta cerească. Aproape de bifurcația drumului ce ducea către Schitul Mălinești, Săndel află că persoana care o însoțea pe măicuță, era o profesoară de franceză dezamăgită de noua orânduire ce căpăta tot mai multă credibilitate în rândul unor consăteni. - Nu am crezut și nu cred în cei ce vor să facă, oamenii noii orânduiri, se destăinui ea, motivând într-un fel hotărârea ei
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
lui Dumnezeu, lui Maica-Domnului să-mi lumineze calea pe care trebuie să o urmez. - Nu știu ce să zic, deocamdată eu sunt elev, la o școală militară. Trebuie să învăț și să respect ordinele primite, răspunde Săndel surprins de fermitatea acestei tinere profesoare, care indiscutabil, își zicea el, poate știe ce gândește. S-au despărțit. Măicuța o luase înainte, cu vreo șapte opt pași. tinerețea e tinerețe. Își iau rămas bun, privindu-se încrezători în viitor. - Domnul aibă grija de toate, noi suntem
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
în acțiunile ei de persoane care nu erau agreate de oamenii gospodari, și cu atât mai mult de cei ce aveau venituri și din alte surse decât forța de muncă proprie. Săndel și-a explicat mai bine gestul făcut de profesoara de limbă franceză de-a se duce la schit pentru rugăciuni, ca un motiv că altă speranță nu ar avea. Mesenii, după cum se manifesta, își cam făcuse « suma ». atunci moș Nicolaie, ca și tatăl său când trăia, ca și mama
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
să nu faci bancuri despre păscut. Nu că nu se poate, nu că e interzis, dar nu se cade, nu e frumos. Nu se cade să-ți pocnești părinții sau nevasta, nu se cade să arunci de colo colo geanta profesoarei tale, în timp ce ea încearcă, plângând, s-o recupereze, nu se cade să asculți muzică dată la maximum în hotel, la două noaptea. Pentru fiecare din noi există zone, mai largi sau mai înguste, de inadmisibil. Cutăruia nu-i place să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și a lucrat la Direcția de Telecomunicații Suceava, în prezent fiind pensionar. Părinții mei au fost cadre didactice, tatăl meu, Prelipcenu Constantin, a fost învățător, «Domn Costică» cum îi zicea lumea, iar pe mama o chema Ana și a fost profesoară, ea știa perfect limba germană, știa și franceză și excela la matematică, fiind cunoscută că «Doamna Ana». Cinstea și corectitudinea au fost principiile lor de viață și n-au făcut niciodată rabat de la ele, foarte autoritari și severi dar drepți
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93320]
-
să determine, peste ani, orientarea spre cursurile Facultății de Științe ale Naturii și Agricole din Bacău, pentru ca, ulterior, prin întoarcerea la casa părintească, să se perpetueze tradiția bunului gospodar, înrădăcinată încă din timpul copilăriei, prin munca alături de părinți. Ulterior, ca profesoară de biologie, strădania de a transmite cât mai multe cunoștințe elevilor se va îmbina și cu aceea de a-i învăța să iubească locul unde s-au născut, să deprindă gustul muncii la țară. După ce fusese nevoit să dea la
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
Iar rezultatele muncii sale se reflectă în generațiile de copii instruiți și educați în școală, o bogată activitate socialobștească desfășurată pentru dezvoltarea comunei Racova, într-o gospodărie frumoasă și, nu în ultimul rând, prin cei doi copii ai săi, Mariana (profesoară) și Vasile (inginer). Aceștia au luat exemplu de la tatăl lor, pe care nu l-au văzut beat, fumând sau înjurând. Și care, deși sever, deborda de o bunătate extraordinară, acest lucru fiind evidențiat de faptul că oriunde se ducea trebuia
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
Și, acest travesti, care a individualizat-o Între banalele rozătoare, i-a oferit acea expresivitate care l’a fascinat și pe Minulescu, și pe Disney: Chip & Dale... „Sâmbătă cu prieteni“, 2 octombrie 1999, ora 16,47 47. Zăpăceală Cred că profesoara mea de română, nimeni alta decât domnișoara Pop, se răsucește acum În groapă la auzul noului meu proiect: nici mai mult nici mai puțin decât un dicționar moldoviniesc-român. Ați zâmbit? Foarte bine. Eu fac aproape zilnic haz pe această temă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
preaplinul negentropiei mele. Și așa, bipedul de Cristi trebuie să privească cu atenție la mine și să-mi păstreze casa neschimbată, dacă vrea un mediu compatibil În care să-mi traducă „memoriile“. Și același sfat dezinteresat vi-l dau tuturor. Profesoară mai bună decât pisica nici că se găsește. „Meridian“, 23 martie 2001, ora 12,50 E ora 12,48. Pe fondul „cortinei“, intru În cabină și... surpriză: radactorul, doamna Mariana Ștefan-Antohi, e Înăuntru, luându-l, din zbor, la Întrebări pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sau perseverare? Dacă n’aș fi avut codiță, dar aș fi avut doar două lăbuțe, aș fi mers și eu la școală. Căci cu prima condiție: curiozitatea și a doua: memoria, stau foarte bine. Dar așa, am decis să devin profesoară, În ale „călcatului ușor pe pământ“. Asta fac și acum, chiar dacă ar trebui mai degrabă să ciuliți urechile printre rânduri. Zice Cristi că Învățul are și dezvăț, mai ales când mă sui pe masă. Jignitor pentru mine, căci asta, adică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ne aducea scăunele și o masă rotundă, scundă, sprijinită pe un trepied, după care ne apucam de lucru. Maia urmărea cu mare atenție discuția noastră, nu intervenea niciodată și uneori îi surprindeam printre picături de sudoare - că doar eram mare profesoară - starea aceea de bine și de mulțumire care îi dădea putere și speranță. Și apoi, până începeam, până ne pregăteam creioanele, Geta mă tot întreba: - Azi ce vom face? - Geta, cred că vom studia numeralul. - E frumos ? Ușor ? - Știi cum
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
doar trei centre universitare școlarizează și-n număr foarte mic, 24 de locuri pentru fiecare. - Tăticu, eu vreau aici, vreau Geografie-Limbă modernă pentru că simt c-aș face-o cu plăcere. - Marina, răspunde-mi sincer la două întrebări tată: prima, doamna profesoară Moise a influențat cumva decizia ta? Și a doua: te-ai gândit ce vei face dacă nu vei lua? Evident că în maniera analitică în care erau expuse, trebuia să-i răspund pe măsură deoarece tata era omul pragmatismului și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
spirit fabuloasă și deseori ne întreba: - Dragii mei, ajutați-mă vă rog la evaluare, ce facem, rămânem în Europa, intrăm în Asia ? Eram atât de toleranți, conciliam ușor, pesemne datorită educației primite, încât răspunsul nostru venea imediat și direct: - Tovarășa profesoară, și, și ... Ședințele cu părinții se consumau de fiecare dată în aceeași manieră. Mai întâi semnam un convocator prin care certificam prezența părinților la ședință. Ședința era fixată de obicei la orele 18 în amfiteatrul liceului, iar participarea impresionantă, părinți
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
l-am asociat prestației imbatabile, academice prin excelență a domnului profesor. Era un „colos” în tehnica experimentală aplicativă a geomorfologiei, un fin observator al proceselor în speță, un profesor universitar complet, de care eu auzisem prima dată la Brăila. Doamna profesoară Moise îi fusese studentă în anii ’60 și-mi spusese ce privilegiu aveam, avându-l ca profesor pe acest domeniu. Poate și de aceea, unul dintre motivele specializării mele în geomorfologie-pedologie, a fost cu siguranță legat de prezența și prestația
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
am mai spus până acum, nici măcar colegelor mele. Dacă fiecare dintre noi a greșit în parte, asumându-și vina, eu domnule profesor, am greșit de două ori. O dată în fața dumneavoastră, ca noi toți, iar a doua oară am înșelat așteptările profesoarei mele din liceu, care v-a fost studentă și căreia i-am promis să-mi respect principiile, valorile, să nu dezamăgesc. Cred că bunul Dumnezeu mi-a dat puterea de a-mi aduna resursele și a menține patina unei oralități
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
mei - dar și din punct de vedere obiectiv - deoarece acest pământ păstrează un monument de o valoare istorică, artistică, spirituală și culturală deosebită. Irina Osoianu Clasa a X-a Colegiul Teoretic „Mihail Sadoveanu” Pașcani Postfață Oricine va parcurge cartea doamnei profesoare Mariana Coteț Botezatu va putea constata, dincolo de inspirația și talentul domniei sale, intuiția și fluența ideilor în această exigentă artă a cuvântului așternut pe hârtie. Am parcurs până în prezent multe lucrări structurate pe o tematică prevalent geografică, științifică, însă prea puține
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Am parcurs până în prezent multe lucrări structurate pe o tematică prevalent geografică, științifică, însă prea puține de factura celei realizate în spirit literar și unde elementul geografic se strecoară elegant printre cuvinte meșteșugite artistic. Este un „dar” pe care doamna profesoară ni-l prezintă în forma unor amintiri de suflet, dar lasă deschisă poarta sufletului domniei sale și pentru debutul unor copii talentați. Pentru doamna profesoară Mariana Coteț Botezatu, scrisul reprezintă un proces de cunoaștere și autocunoaștere, un gen de „arheologie” a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]