5,828 matches
-
că după moartea profetului Muhammad (632), Abu-Bakr, primul calif, i-a poruncitt lui Zayd bin Thabit să strângă și să noteze toate versetele autentice ale Coranului, după cum erau păstrate în forma scrisă sau orală. Exemplarul lui Zayd, păstrat de văduva profetului Muhammad, Hafsa bint Umar, stă la baza textului coranic întocmit în vremea celui de-al treilea calif, Osman ibn Affan, între anii 650 și 656, care a poruncit alcătuirea unui exemplar model, care să înlăture toate diferențele survenite cu timpul
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
în Coran, ca o sfidare aruncată deopotrivă oamenilor și "ginnilor" (spiritelor) de a produce ceva asemănător acestui text: Conceptele continuu repetate care cristalizează esența mesajului coranic sunt: Discuțiile asupra traducerii Coranului, în mediile islamice, au început, chiar din timpul vieții profetului Muhammad, continuând, apoi, secole de-a rândul, fără să se ajungă la o hotărâre definitivă în acest sens. În ceea ce privește traducerea substitutivă, cea care ar trebui să înlocuiască textul coranic arab, este total interzisă, pe când traducerea informativă, cea menită doar să
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
și la argumente raționale, aceasta face o distincție între "al-kalăm al-lafzī" „cuvântul rostit” ca formă concretă de manifestare a arhetipului său, "al-kalăm al-nafsī" „cuvântul spiritual”, cuvântul-esență aflat din preeternitate în ceruri pe "al-Lawh al-Mahfūz" „Tabla Păstrată”. Prin revelația avută de profetul Muhammad, cuvântul-esență se materializează în cuvântul rostit care este însăși expresia arabă a Coranului. Și numai această formă concretă de manifestare, cu sensurile ei exoterice, poate fi tradusă pentru cei ce nu cunosc araba, ca un prim pas în apropierea
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
însăși expresia arabă a Coranului. Și numai această formă concretă de manifestare, cu sensurile ei exoterice, poate fi tradusă pentru cei ce nu cunosc araba, ca un prim pas în apropierea lor față de acest text. Într-o tradiție rămasă de la profetul Muhammad, se spune că versetele coranice conțin nu numai un sens "zahir" "exoteric", dar și unul "batin" "ezoteric" care la rândul său are o multitudine de alte sensuri posibile - minimum șapte și maximum șaptezeci - aflate într-o perpetuă mișcare precum
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
turcice. Iată câteva exemple: "rahmăn" (milos, milostiv), împrumutat din ebraică, ce reprezintă unul dintre cele 99 de nume cunoscute ale lui Dumnezeu (toate surele coranice mai puțin a IX-a încep cu o invocație ce cuprinde și acest cuvânt); "nabī" (profet), împrumutat din ebraică; "salăt" (rugăciune, rugăciunea de tip islamic), împrumutat din aramaică; "sirăt" (cale, calea cea dreaptă amintită chiar în prima sură din Coran, al-Fătiha), care a intrat în aramaică din greacă unde fusese împrumutat din latină, "strata"; "firdaws" (paradis
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
însuși. De aceea ei susțin că este imposibil de tradus într-o așa manieră încât să i se redea sensul exact. Până de curând, unele școli de gândire islamică considerau că nu ar trebui să fie tradus deloc. Totuși, însuși profetul Muhammad a îndemnat la traducerea Coranului pentru răspândirea învățăturilor sale la popoarele vorbitoare de alte limbi.În acest sens, însoțitorul său persan Salmăn Păk (Salman cel Pur) a tradus "Al-Fătiha" ("Deschizătoarea", prima sură din Coran) în limba persană (A. Fawzi
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
fenician, s-au dezvoltat, printre altele, și alfabetele grec, latin, chirilic). Acest alfabet, folosit în secolele al IV-lea - al V-lea d.Hr. de către triburile arabe de la Hirah și ’Anbar, a pătruns în Hiğaz, inclusiv la tribul Qurayš - tribul profetului Muhammad - unde a fost introdus de către Harb bin ’Umayyah. Alfabetul arab s-a dezvoltat, cu precădere, începând cu secolul al VII-lea, odată cu fixarea în scris a textului sacru al religiei islamice, [[Coran,kipcakari athama al hai dik Într-o
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
Mizeria Istoricismului", 1957), concepție, după care evoluția istorică a umanității ar fi predeterminată pe baza unor reguli intrinsece. Se recunoaște aici doctrina lui Marx asupra socialismului științific, care părăsește terenul unei analize formulate de el însuși, pentru a se face profetul unei societăți viitoare, legitimând regimurile autoritare. Popper consideră democrația pluralistică, cu toate imperfecțiunile sale, ca formă de organizație statală care are drept scop garantarea libertății individuale și a progresului relațiilor interumane. Ea permite corectarea treptată a imperfecțiunilor prin reformele sociale
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
din acest timp este "Troilus și Cresida" (""Troylus and Criseyde"", 1385), un lung poem în 8.000 de versuri, adaptat după Boccaccio, în care se relatează povestea de dragoste a prințului troian Troilus pentru tânăra și frumoasa văduvă Cresida, fiica profetului Calchas. Respingând negarea ascetic-călugărească a dragostei, dar totodată depășind idealizarea ei cavalerească, Chaucer ajunge la o concepție umanistă asupra iubirei, pe care o consideră o însușire naturală a firei omenești. În același ton este scrisă și "Legenda unor bune femei
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
poziționarea. Ușile împărătești, împodobite de „popa Simion Zugrav” din Pitești în anul 1777, și câteva icoane valoroase, purtând semnătura lui „Vasile Theodorovici, malăr, 1828”, au fost transferate la noul edificiu de zid, registrul prăznicarelor fusese mutat la Galați, iar friza profeților și cea a apostolilor la Șerel. În contextul marilor tulburări confesionale de la începutul secolului al XVIII-lea, dată fiind opoziția preoțimii hațegane față de unirea cu Biserica Romei, trebuie să fi apărut și celălalt lăcaș de cult, tot din lemn, aparținător
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
(în ebraică ְשַׁעְיָהוּ, "Yəšaʿyáhu") a fost un profet evreu. Și-a început activitatea în Ierusalim în anul morții regelui Azaria și a continuat-o sub regii Ioatam (740 - 736), Ahaz (736 - 716) și Iezechia (716 - 687). Ideile de bază ale operei lui sunt: Dumnezeul lui Isaia este „cel
Isaia () [Corola-website/Science/298059_a_299388]
-
despre Mesia) pe Mesia și împărăția mesianică cu atâtea amănunte încât Sfinții Părinți l-au numit „Evanghelistul Vechiului Testament”. Cercetătorii Bibliei consideră că a existat un Proto-Isaia, care a scris capitolele 1-39, conținând cuvintele din sec. VIII î.e.n. ale unui profet, amplificate în secolul al VII-lea î.e.n., care conform autorilor evanghelici ar fi creat o adevărată școală de gândire în perioada 740 - 701, un Deutero-Isaia (cap. 40-55) care a scris în secolul al VI-lea î.e.n., spre sfârșitul captivității babiloniene
Isaia () [Corola-website/Science/298059_a_299388]
-
întreabă dacă Dumnezeu îi trimite un semn că ar trebui să o uite pe Lenore. Pasărea îi răspunde din nou negativ, sugerând că el nu se poate elibera de propriile amintiri. Naratorul se înfurie, numind corbul „sol al Beznei” și „profet”. Într-un final, el întreabă corbul dacă se va întâlni cu Lenore în Rai. Când corbul îi răspunde cu același cuvânt, naratorul țipă și îi comandă să se întoarcă pe „țărmul Nopții”, dar pasărea nu se mișcă. „De-atunci, pe
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
limbi) a textului sacru ebraic așa cum era el prin secol II î.H. O împărțire cu origine evreiască pe criterii funcționale a Vechiului Testament îl împarte pe acesta în Legea ("Legea lui Moise", "Pentateuhul", adică primele "cinci cărți" ale Bibliei), Profeții și Scrierile Sfinte. A doua parte a Bibliei creștine este numită Noul Testament. Biblia ebraică constă din trei secțiuni: „Legea” ("Torah"), „Profeții” ("Neviim") și „Scrierile” ("Ketuvim"), care se regasesc in Vechiul Testament al creștinilor. De la inițialele numelor celor trei secțiuni, este cunoscută
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
ei, care diferă teologic de aceea despre care vorbesc creștinii (adică Biblia creștină, Vechiul Testament ce provine în unele traduceri ale Bibliei dintr-un document diferit de cel masoretic și care a primit o interpretare teologică diferită, de exemplu interpretarea diverșilor profeți în chestiunea lui Mesia). <br> Azi teologii acceptă însă că în decursul timpului nu numai redactorii inițiali au pus text în Biblie, "ci și scribii", anume cei care au recopiat textul de la o generație la alta și uneori au făcut
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
David. Intrarea în sinagogă are loc printr-un portic romanic cu trei arcuri separate prin coloane. Deasupra intrării se află o rozetă centrală de inspirație gotică, având la partea sa superioară un text cu litere ebraice din Vechiul Testament, din Cartea profetului Isaia: ""Casa mea va fi o casă de rugăciune pentru toate popoarele"" (Isaia 56/ 7). Pe fațadele celor două turnuri mici se află câte o rozetă florală de dimensiuni mai mici decât rozeta centrală. Cupola centrală și cupolele turnurilor au
Sinagoga Status Quo Ante din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/317004_a_318333]
-
figurile sunt juvenile, vestmintele au falduri ample, drapajele căzând în mod natural. Atitudinile sunt mai autentice, fizionomiile au expresii studiate care denotă o amplă analiză psihologică. Sculptura gotică pe fațadele bisericilor este reprezentată de statui-coloane imaginând siluete de regi și profeți cu aspect imobil, fețe austere, trupuri aproape fără șolduri și umeri. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, sculptura reapare în interiorul edificilor; în timpul domniei lui Ludovic cel Sfânt, se dezvoltă la Paris un stil grațios numit Stilul Parizian
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
semănând la nivelul elaborării și al rafinamentului execuției, mai mult decât cu orice, cu arhitectura Art Deco. Lista arhitecților postmoderni îi include pe foarte cunoscuții Philip Johnson, John Burgee, Robert Venturi, Ricardo Boffil, James Stirling, Santiago Calatrava și Frank Gehry. "Profetul postmodernității" a fost arhitectul și criticul american Charles Jencks, în al cărui studiu au fost definite trăsăturile esențiale ale curentului. Arhitecții postmoderni au căutat un punct de conjuncție între tehnologia secolului XX și stilurile tradiționale din trecut, în special clasicismul
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
cu blane, se găsește turla cu clopotul, în care se poate ajunge pe scara de lemn situată în partea stângă a tindei. A fost renovată și tencuită în anul 1885 de zugravul Ion Oprișan, având pictați pe pereții exteriori Sfinții Profeți, iar în dosul altarului, în medalion, Sf.Fecioară Maria și Sf.Ioan Botezătorul. În anul 1916 a fost jefuită de trupele de invazie germane, iar în anul 1925 a fost restaurată prin osteneala enoriașilor, cumpărându-se și odoare și un
Biserica de lemn din Voiteștii din Vale () [Corola-website/Science/317204_a_318533]
-
Al-Mamun, fiul lui Harun al-Rashid și probabil cel mai mare dintre abbasizi. Capitala se mută de la Damasc la Bagdad. Are loc o împletire a tradițiilor arabă, persană, egipteană și europeană. Cunoașterea devine foarte prețuită, fiind promovată, conform tradiției, chiar de profetul Mohamed. Astfel, într-una din acele "Hadith", Profetul afirmă: "Pe cel care urmează calea cunoașterii, Allah îl îndrumă spre Paradis...Strălucirea unui om învățat, comparată cu cea a unui simplu evlavios, este precum cea a lunii pline față de stele. Cunoașterea
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
mai mare dintre abbasizi. Capitala se mută de la Damasc la Bagdad. Are loc o împletire a tradițiilor arabă, persană, egipteană și europeană. Cunoașterea devine foarte prețuită, fiind promovată, conform tradiției, chiar de profetul Mohamed. Astfel, într-una din acele "Hadith", Profetul afirmă: "Pe cel care urmează calea cunoașterii, Allah îl îndrumă spre Paradis...Strălucirea unui om învățat, comparată cu cea a unui simplu evlavios, este precum cea a lunii pline față de stele. Cunoașterea ne ajută să distingem binele de rău, să
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
de Madonna și Stuart Price, care l-au și compus, a fost inclus pe al zecelea album de studio al Madonnei, "Confessions on a Dance Floor". Acesta a creat controverse, solista fiind acuzată că ar cânta despre Isaac Luria, un profet din secolul 16, fondator al Kabbalei; aceasta s-a apărat spunând că numele vine de la persoana cu care interpretează melodia - Yitzhak (Isaac) Sinwani. Piesa a apărut în turneul "Confessions". „It's So Cool” a fost scris de Madonna și Mirwais
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
subliniere a rolului Rusiei ca ultimu bastion al creștinătății, prăbușită sub loviturile „ereziei” catolice și ale dușmanului islamic. Din acest motiv, Rusia era văzută de credincioși asemeni celor șapte sute de israeliți care refuzaseră să se închine lui Baal în vremurile profetului Ilie, un sfânt foarte respectat în ortodoxie. Ideea a apărut pentru prima oară în scrisoarea-panegiric compusă în 1510 de călugărul Filofei din Pskov, destinată marelui cneaz Vasili al III-lea, în care scria: „Două Rome au căzut. A treia rezistă
A treia Romă () [Corola-website/Science/317693_a_319022]
-
6), că oamenii, având în vedere că nu pot învinge moartea, să o considere ca o etapă indispensabilă în trecerea lor spre eternitate (Coranul: LVI, 88) etc. La suniți următoarele semne minore sunt găsite în Hadith: (vorbele și tradițiile atribuite Profetului islamic Muhammad) Escatologia zoroastriană este cea mai veche escatologie din istoria scrisă. Până în anul 500 î.Hr., exista în zoroastrism un concept pe deplin dezvoltat despre sfârșitul lumii. Potrivit filosofiei zoroastriene, scrisă în Zand-i Vohuman Yasht, "la sfârșitul celei de-a
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
asa cum e prezentată în Coran, deci cum ar fi trebui să fie asumată de către toți musulmanii, inclusiv de către adversarii săi. El vorbește despre marile personalități din istorie care au purtat toiag (Moise, Solomon etc.) insistând, bineînțeles, asupra faptului că profetul Muhammad, ca și cei din apropierea sa, nu se despărțea de toiag..” "Shu`ubiții", ' nu-și dau osteneala să cunoască tradițiile arabilor, arată al-Ğahiz după acest început care ne transportă în mit. La ei oratorul nu se desparte de însemnele caracteristice
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]