8,590 matches
-
mare față cu Domnitorul (Posa-Essex). Desprețuitor sublim față cu curtizanii (Alb). MIRA. Fată palidă și lunatecă, cu inima la început rece ca [a] unei vergine ce-a visat cerul. E personificarea unei rugăciuni melancolice care nu se știe cum de rătăcește pe pământ când nimica din ea nu se pare a fi a pământului. Nu are neci durere, neci bucurie, ci [e] învelită ca un mister în norul ei de malancolie, e cu inima nedeșteptată și, deși e să se cunune
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai bine să-și [i]a un bărbat tânăr decât numai un tată bătrân de apărător. MAIO Mira a mea... a mea! ARB[ORE] Cât despre Domn... el trebuie or îndreptat... or (în cazul cel mai rău) răsturnat! Petru Rareș rătăcește pe-aici... e om înțelept și adânc... inimă mare și cu iubire de țară, apoi sângele lui e tot așa curat din vinele lui Ștefan Vodă cel Mare cât și-a Măriei Sale Ștefăniță!... Starețul cel bătrân care e la mine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trebuie să se-ndrepte or să cadă, una din două!...... Iată-l!... Depărtează-te! (MAIO iese încet și uitîndu-se la el cu compătimire) SCENA A II[-A] (ȘTEFĂNIȚĂ intră adâncit în cugetări și visător) ȘT[EFĂNIȚĂ] (pentru sine) Văzut-am rătăcind căprioarele prin codrii Livanului... sprintene și cu ochii lucitori... văzut-am fetele cu snopuri de grâu aurit chicotind prin lanurile pe jumătate secerate... am râs, dar prin verdeața întunecoasă a codrilor de fag am zărit cerbul alb al Doamnei... ochii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
asta e nebunie. Un amic a avut și el, dar acela [era] Marcu Vodă. Credința lui în destin. [ 4] Miron rămâne singur. Atunci apare și Mira. Scena dintre Tasso și Leonora în act V - o îmbrățișează. Ea fuge. Ea îmblă rătăcită prin ruinele pămîntului: "Munții gîndirei se spintec dinaintea mea, d-o parte verzi și înfloriți, muiați de lumină, de alta goi, slabi, arși, și sufletul meu buhă trece, trece rece și plângător în stîncele disperărei. Trebuie oare, trebuie oare să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a mea... și acel om mort... acel om mort eram eu... (Aceste trei părți trebuie dezvoltate cu măiestrie, ca să facă efect) 2255 [Descriere] Ce vrei? Sunt visător. Aveam un frate. Amândoi eram visători... amândoi visam, el mărirea unui Cezar - se rătăcea pe insulele necunoscute // decât de inimaginațiunea [sa] - făcea împărății între sălbatecii Americei, a căror împărat era el - împărțea aur la locuitorii pământului și avea viață vecinică ca împărații din basme - Într-o zi frate-meu dispăru... Eu îl căutam nebun
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mă sfarmă, Îmi amăgește mintea cu-a valurilor larmă. " (CHIPUL dispare) (el se urcă [în] luntre și-și dă drumul pe mare) (se-nsenină, s-aude glas de corn ) REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară A codrilor... în cârduri veniți, genii șagalnici, Ce-acum împleți pământul cu sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie. Și zimbrii zânei Dochii pe frunți cu stemă mare Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
iarăși ca să te strâng la piept, Copil cu păr de aur, cu ochiul înțelept... O tu! Cum ești frumoasă, cum te cobori din stele Mizeria-mi s-o cauți și dorul vieții mele! Un înger ești, un suflet ce-i rătăcit de mult Al cărui glas de noapte eu noaptea îl ascult! O, cine ești? îmi spune, de ce mă prinzi în brațe, De ce zâmbirea lină e-amor și e dulceață? De ce cuvântul buzei e lamură de miere? De ce-mi întinzi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
E1 a trădat pe-amicu-i... și-amicul lui: un rege". [................................................. ] Ce cauți iar aicea tu, față profanată Cu ochii de minciună, cu gura ta cea lată, Tu, răule!.... La astă primire ce, vei zice? [CAVALERUL] Amor eu caut, Sara... m-am rătăcit pe-aice... De-aș fi o monastire sau un smolit * zahastru [ - ] foc mi-ai fi de mult tu, cu ochiul tău albastru. O, lasă-i să-mi lumine, în suflet să-mi pătrundă! De ce-i închizi, nebună? {EminescuOpVIII 314} AMOR
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
COR DE FETE (sopran și alt) Nu vine, nu! Nu vine, nu Și îl aștepți zadarnic tu. Sprinceana ta la ce încrunți? Întoarce fața de la munți. IONEL Marie scumpă! Nu-n zadar Tu te-ai uitat spre munții mari. Se rătăcise-un mielușel Pe un ponor de stînce goale, Pe pajiște l-am dus pe el L-am pus la sânul mamei sale. Pân-la mireasă, vede-ntîi Ciobanul bun De oi și miei. COR DE PĂSTORI Pân la mireasă vede-ntîi Ciobanul bun
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zână a zărit El nu mai e ademenit De-a lui mireasă. Mândra crăiasă, Stăpâna noastră, alegîndu-l E-al ei cu inima și gândul. MARIA Zărit-ai în lume pe-al meu iubit, Seninule soare? El singur în munte e rătăcit, De chinul iubirei amar muncit, De frig poate moare! Eu am un iubit, visătorilor brazi! Pădure înaltă! Pierdut pentru mine el este azi Și glasul lui blând și al lui obraz Și toate deolaltă. O brazi cu-apărare, o soare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sop[ran] și alt) Nu vine, nu! Nu vine, nu! Și îl aștepți zadarnic tu, Sprinceana ta-n zădar o-ncrunți, Întoarce-ți fața de la munți. [IONEL] Marie scumpă, nu-n zădar Tu te-ai uitat spre codrii mari! Se rătăcise [-un] mielușel {EminescuOpVIII 393} Pe un perete gol de stâncă, La mamă-sa l-am dus pre el, La pajiști verzi din valea-adîncă. Pîn' la mireasă, vede-ntîi Ciobanul bun De oi și miei. COR DE CIOBANI Pân-la mireasă, vede-ntîi Ciobanul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
COR DE FETE (sopr[an] și alt) Nu vine nu, nu vine nu! Și îl aștepți zadarnic tu! Sprinceana ta-n zădar încrunți, Întoarce-ți fața de la munți. IONEL Marie scumpă, nu-n zădar Ai ridicat tu ochii mari! Se rătăcise-un mielușel Pe un părete gol de stâncă, Eu l-am scăpat, l-am dus pe el La pajiștea din valea-adîncă. 2260 Se rătăcise-un mielușel Pe un ponor de stînce goale, Pe pajiște l-am dus pe el, {EminescuOpVIII
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-ți fața de la munți. IONEL Marie scumpă, nu-n zădar Ai ridicat tu ochii mari! Se rătăcise-un mielușel Pe un părete gol de stâncă, Eu l-am scăpat, l-am dus pe el La pajiștea din valea-adîncă. 2260 Se rătăcise-un mielușel Pe un ponor de stînce goale, Pe pajiște l-am dus pe el, {EminescuOpVIII 408} L-am pus la sânul mamei sale. Pîn' la mireasă, vede-ntîi Ciobanul bun De oi și miei. COR DE PĂSTORI Pîn' la mireasă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și-i fac drum. Dormi, când șirul de năluce O suflare-a morții duce Peste lumea care zace În adâncul somn de pace - Plângă ele. Dormi când ceata de năluce O suflare-a morții duce Peste lumea liniștită - Plângă ceata rătăcită Pe-a ei drum. IONEL Cum vâjâie, bate În preajma mea {EminescuOpVIII 413} Și inim-ascultă, De visuri grea, Căci grijă ea duce De-un chip cu drag, Sperează, tresare De-un zvon pribeag. Plesnire de picuri Răsună abia Și stropii îngheață
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
orce batjocură, orce insultă. Astfel, spre a servi numai de petrecere la toată lumea, mergem din țară-n țară, din loc în loc cu moartea în inimă, cu zâmbetul pe buze, asta-i viața comodiantului, ăsta felul de-a trăi, pasul lui rătăcește, capul îi vâjie, urechea sună de un cântec monoton și etern; mergi, mergi! De-ai vrea să rămâi într-un loc, curând pierzi și puțina glorie; și puțină favoare // ce-o capeți în sudorile frunții tale și inima ta se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cade jos ) FELICE Tată! Tată! O, Dumnezeul meu! E mort! (se ridică dup-o pauză lungă) Repauză din calea ta! Dormi dulce! Somnul cel dulce al morții nu te lasă a simți ce rece, ce aspru ți-ai așternut!... Astfel rătăcim toți pe calea vieței... căutând aceea ce nu găsim decât în mormânt... pacea! (ia cununa, rupe vro câteva frunze, le-mprăștie deasupra lui Histrio, restul îl lasă să cază deasupra cadavrului) Pierde-te cu desăvârșire, cunună uscată, cel ce te-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lumi spirituale. - Nenorocirea e plină de prejudiții, observai eu. - Nenorocirea, zise contele; parte ai dreptate, nenorocirea e noaptea sorții omenești. Dacă cineva e fericit, atunci nu aude cursul regulat al roții sortale. Elementul pământesc își păstrează dreptul său de-a rătăci; însă aceasta e însușirea nenorocirei părînde, căci cea adevărată are aceeași urmare ca și nenorocirea. Șezi cu o consoartă iubită și cu copiii-ți într-o seară lină, de mulțămești lui Dumnezeu pentru fericirea-ți, sau îngenunchi înainte patului lor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din cameră. Însă, când m-am reîntors, el era așa cum îl vedeți acuma. Sărmanul conte... era un stăpân așa de bun! Contele se sculă răpede ca și când ar fi fost spăimântat de ceva. - Vuuu! zise el, și privirea-i iritată se rătăcea prin casă, era așa de mult sânge, așa de mult venin care curgea pe pământ și șerpi pătați cu alb se târâiau {EminescuOpVIII 573} în șiroaiele de sânge, eu însă stam sus și priveam cum se înghițeau unii pe alții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
părinte, căci se face în curând ziuă... am avut o noapte lungă. Eu mor, însă simt în mine o voace tare care strigă: Amoru[l] e credință; și eu mă plec umilit înaintea Dumnezeului amorului și mă închin lui. Am rătăcit pe căi false și nenorocirea mă prigonea... m-am făcut prin ușurința mea omorîtoriul Iuliei. După aceea vestea sfâșiitoare mă sili să nu crez în nemica, căci e o ușurare pentru anima mea culpabilă de-a nu crede într-un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de vreme ce nu voiau a se espune la o bătălie la larg. Năvala concentrică și simultană a oștirii împărătești îndeplini biruirea bulgarilor, puși pe fugă, cari parte căzură de sabia biruitorilor, parte se prăpădiră în noaptea întunecoasă prin prăpăstiile munților, parte rătăciră și se pierdură de nu li se mai dete de urmă. Dragota, trădătorul de odinioară și conducătorul de acuma al rebelilor, căzu în înghesuiala furtunoasă sub copitele cailor și, călcat îngrozitor, își dete cea din urmă suflare după ce se chinui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în urma viețuirii cu lenevire, o urmare a desfrânării, se lăsase cu totului de orice întreprindere mai mare și pierduse până și stima căpeteniilor sale celor mai bune și a partizanilor celor mai cu credință. În una din zile bunăoară se rătăcise în tabără un cerb, lucru de mirare pentru toți, iar regentul, amețit de cap, vestindu-i-se aceasta, întrebă de are ori ba cerbul un păhar între coarne; daca are el va vâna sălbăticiunea, de nu rămâne liniștit la petrecere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a adăsta o aparițiune însemnată, pentru a se orienta în privința pretențiunilor și asupra măsurei celor date. Fără-ndoială că măsura mai naltă (hoehere Massstab) se pierde câteodată cu totul daca s-afundă epoce întregi într-un caos surd și rătăcesc în direcțiuni în cari se manifestă un simț sau înăbușit într-o letargie spirituală, sau umblă kuenstlich angespannt desființitor de orce viață. Atuncea într-adevăr că se prezintă toate mișcările de viață infectate de pieire, pentru că boala universală a generațiunei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
neseparabili de ea nu vor fi ca până acuma lucrul numai a puținora ci vor fi simțite de totalitate ca o necesitate (netrecută cu vederea) neapărată și nu vor fi pretinse de dirigenții scenelor. Acela dintre membri care ar fi rătăcit pe calea pătată a Gunstbuhlerei-ei n-ar avea să sufere numai supărarea colegilor în parte, care acuma abia poate să se prommțe deschis, ci o totalitate purtată prin conștiință și laboare comună l-ar judeca și l-ar putea esila
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu toată conștiința și cu toate mijlocirile prin reflexiune, neci ar putea să producă vreodată efectele unor personalități vii. Asta-i cu putință numai într-atîta întru cât conlucră ca factor creatoriu și intuițiunea nemijlocită. Marii actori tragici ai francezilor vor rătăci, din contra, în conformitate cu spiritul poeziei lor dramatice, în direcțiunea unei idealități abstracte oarecare și vor cădea în pericolul de-a sacrifica plinătatea vieței prin unilateralitatea patosului și de-a-năduși astfel adevărul natural. Căci geniul lui Talma - daca e să judecăm
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
astfel de apucături stângace. Cu o observare (fină) detaliată va vedea orcine cumcă așa este și va găsi confirmate de adevăr real cele susținute de noi. Greșala slăbirei diftongului face un efect nu comic, pentru că deșteaptă intuițiunea ordinarităței în care rătăcește nobleța, greșala a doua însă, lărgirea vocalului în diftong, face efect comic, pentru că prezintă o opintire de putere cu totului nenorocită. Daca vocala e după natura ei sunetul plin și ne-mpiedecat, consonantul din contra e un sunet împiedecat (cu piedecă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]