5,117 matches
-
of vengeance” (RSV). Această expresie, unde ’Pl este în anexiune cu substantivul plural feminin neq"mÄÖ, se întâlnește, repetată, doar în Ps 94/93,1: ’Pl neq"mÄÖ YHWH ’Pl neq"mÄÖ hÄpa‘: „Dumnezeule al răzbunărilor, Doamne, Dumnezeule al răzbunărilor, străfulgera!” (t.n.) „Răzbunarea” este un aspect al dreptății lui Dumnezeu, care pedepsește răutatea, asuprirea, dând satisfacție dreptului și săracului prigonit. Semnificație de bază: cel care pedepsește pe făcătorii de rele (+ metaforă antropomorfizantă). 3.1.11.6. ’Ql gemulÄt: SC
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
expresie, unde ’Pl este în anexiune cu substantivul plural feminin neq"mÄÖ, se întâlnește, repetată, doar în Ps 94/93,1: ’Pl neq"mÄÖ YHWH ’Pl neq"mÄÖ hÄpa‘: „Dumnezeule al răzbunărilor, Doamne, Dumnezeule al răzbunărilor, străfulgera!” (t.n.) „Răzbunarea” este un aspect al dreptății lui Dumnezeu, care pedepsește răutatea, asuprirea, dând satisfacție dreptului și săracului prigonit. Semnificație de bază: cel care pedepsește pe făcătorii de rele (+ metaforă antropomorfizantă). 3.1.11.6. ’Ql gemulÄt: SC și Blaj: text diferit
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
formarea limbii literare în diverse culturi a determinat chiar acceptarea unor asemenea structuri în limba. Între semitismele ce constituie nume divine sunt păstrate ca atare de unele traduceri moderne în limba română: ’Pl neq"mÄÖ (3.1.11.5.) „Dumnezeul răzbunărilor”; ’Pl gemulÄÖ (3.1.11.6.) „Dumnezeul răsplătirilor”; ’Pl ’emeÖ/’ElohQy ’"men (3.1.12.1.) „Dumnezeul adevărului”; ’ElohQy șha-m-țmišep"” (3.1.11.4.) „Dumnezeul dreptății”; ’Eloah selƒÄÖ (3.1.15.1.) „Dumnezeul iertării”. Semitismele din Septuaginta și cele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
11.5.)/ ’Pl gemulÄÖ (3.1.11.6.) au semnificații foarte asemănătoare (Cel care pedepsește pentru rău), însă nu se traduc la fel, deoarece numele biblice sunt expresii ce au în componență numele generic ’Pl și trebuie traduse cu „Dumnezeul răzbunării/răzbunărilor”, în vreme ce numele coranice îngăduie mai multe variante, cum ar fi „Răzbunătorul”, „Pedepsitorul”, respectiv „Stăpânul răzbunării”, „Cel ce răzbuna”. Expresia biblică DorQš d"mm (3.1.11.7.), „Răzbunătorul sângelui”, măi concretă și mai particularizata decât celelalte nume din
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
5.)/ ’Pl gemulÄÖ (3.1.11.6.) au semnificații foarte asemănătoare (Cel care pedepsește pentru rău), însă nu se traduc la fel, deoarece numele biblice sunt expresii ce au în componență numele generic ’Pl și trebuie traduse cu „Dumnezeul răzbunării/răzbunărilor”, în vreme ce numele coranice îngăduie mai multe variante, cum ar fi „Răzbunătorul”, „Pedepsitorul”, respectiv „Stăpânul răzbunării”, „Cel ce răzbuna”. Expresia biblică DorQš d"mm (3.1.11.7.), „Răzbunătorul sângelui”, măi concretă și mai particularizata decât celelalte nume din această
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
rău), însă nu se traduc la fel, deoarece numele biblice sunt expresii ce au în componență numele generic ’Pl și trebuie traduse cu „Dumnezeul răzbunării/răzbunărilor”, în vreme ce numele coranice îngăduie mai multe variante, cum ar fi „Răzbunătorul”, „Pedepsitorul”, respectiv „Stăpânul răzbunării”, „Cel ce răzbuna”. Expresia biblică DorQš d"mm (3.1.11.7.), „Răzbunătorul sângelui”, măi concretă și mai particularizata decât celelalte nume din această serie, le poate fi pusă alături că semnificație, dar traducerea trebuie să evidențieze specificitatea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
conform acesteia, "în presa de limbă maghiară politicienii transilvani români rămași în teritoriu nu puteau fi atacați decât pe baza unor argumente obiective", după cum era interzis să-i ocărești, să-i disprețuiești pe românii transilvani ca popor și să pretinzi răzbunare împotriva lor, și, tot așa nici atitudinea germanilor de pe vremea ocupației române nu trebuia zgândărită 19. În această direcție mergea, în mare măsură, acea dispoziție a marelui stat-major, emisă în preajma intrării în Transilvania, care interzicea îndepărtarea abuzivă a semnelor de
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
mici excepții, cât se poate de lin, conferind peste tot o atmosferă de liniște și calm". De pildă, poșta și căile ferate au funcționat impecabil de la început. În același timp, comandanții militari - în multe cazuri pentru instigarea "consilierilor" însetați de răzbunare - au luat un șir întreg de decizii ce contraveneau legii. După entuziasmul și după calmarea spiritului de sacrificiu manifestate în primele zile, măsurile administrației militare păreau asupritoare și dictatoriale. În general militarii vroiau să facă totul ei singuri, de la stabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
să plece de acolo; extragerea lui, prin tăiere și/sau sugere, din corpul pacientului (vindecătorul trebuie să producă dovada extragerii acelui obiect malefic); c) Încălcarea unei interdicții (un tabu) sau a unei prescripții: Îmbolnăvirea se produce ca o pedeapsă sau răzbunare a puterilor mistice. Există și cazuri În care Încălcarea normelor nu vizează puterile mistice, ci relațiile cu semenii: În aceste cazuri, „poluția” s-a produs printr-o relație sexuală prohibită (spre exemplu, adulterul), prin Însușirea unor bunuri interzise, prin jignirea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un model teoretic, la fel de ambițios, În care sacrificiul apare drept mecanismul care instituie separarea de animalism, prin opoziția dintre violența „impură”, legată de pulsiunile sălbatice, și violența „pură”, reglementată de mecanismele ritului. Sacrificiul, Înțeles ca „o violență fără risc de răzbunare” (1995, p. 19), Înlocuiește crima inițială și lanțul de violențe asociat ei cu o omorâre controlată ceremonial și, prin aceasta, creează normele și valorile culturale, fixează instituțiile sociale, distinge sacrul de profan și oferă baza pentru toate construcțiile mitologice. Girard
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tipografii realizată de Nicolas Contat, apare următorul episod: Iritați de mieunatul pisicilor care nu Îi lăsau să doarmă noaptea, dar și de pretențile exagerate ale meșterului și soției sale, ucenicii, sub conducerea confraților Léveillé și Jerome, pun la cale o răzbunare crudă. Léveillé Începe să se strecoare, noapte de noapte, până la geamul stăpânilor, de unde miaună Îngrozitor. Sunetele pe care le scoate sunt atât de Înfricoșătoare, Încât „Întregul cartier este cuprins de panică; se răspândește zvonul că se face o vrăjitorie pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fost organizate la trecerea În neființă a unor lideri politici de anvergură precum W. Churchill, J. Kennedy, V.I. Lenin, F. Mitterand, Aldo Moro. După asasinarea prim-ministrului Indiei, Indira Ghandi, de către una dintre gărzile sale, de religie sikh (ca o răzbunare pentru ordinul dat armatei de a intra În Templul de Aur pentru a evacua trupele rebele sikh), fiul ei, Rajiv Ghandi a declanșat un set de rituri, cu finalitate atât funerară, cât și politică: Procesiunea funerară a durat patru ore
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
stomacului cu aspect dezgustător, toată carnea comestibilă a animalului. Zeus, În numele zeilor, va alege primul. El a Înțeles În ce constă cursa și dacă lasă să se creadă că va cădea În ea, este pentru a-și distila mai bine răzbunarea. Optează deci pentru grămada cu exteriorul atât de ispititor, cea care ascunde oase necomestibile sub un strat subțire de grăsime. Acesta e motivul pentru care, pe altarele parfumate ale sacrificiului, oamenii ard pentru zei oasele albe ale victimei, ale cărei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din fumul oaselor arse și parfumurile libațiilor, zeii nu mai depind de hrana materială, hărăzită putreziciunii și degradării; c) definirea modelului canonic al sacrificiului. Următoarele secvențe mitologice dezvoltă interpretarea decăderii umanității: Dar Zeus, În mânia lui, nu-și oprește aici răzbunarea. Înainte chiar de a crea din pământ și apă prima femeie, Pandora - care va aduce oamenilor toate relele de care nu știau Înainte: nașterea, prin eliberarea de sarcină, oboselile, munca grea, bolile, bătrânețea, moartea -, el hotărăște, pentru a-i plăti
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
deznădejde, din efortul derizoriu al personajului neputincios în lupta cu un Destin capricios. Contratimpul, alternanțele și contrastele augmentează treptat impresia de predestinare dezarmantă, ceea ce umbrește întotdeauna comicul situațiilor și face ca râsul să gliseze în surâs amar. Ilustrativă este scena răzbunării chivuțelor, în care dezlănțuirea grosolană și inversarea rolurilor apare nu doar ca imprevizibilă, ci și în vădită contradicție cu diplomația din stratagema mentală a nenorocosului Lefter Popescu: D. Lefter șezu pe marginea de lemn a prispii și aprinse o țigaretă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
așa cum reiese din majoritatea reproșurilor formulate de critici. În schimb, personajul hamletian feminin, neverosimil prin intransigență și tenacitate, primește la George Mihail-Zamfirescu, parcă în mod expres explorând minusul dramei caragialiene, un spor de credibilitate tocmai prin graba săvârșirii actului de răzbunare. Decizia Nastasiei de a se căsători cu Vulpașin la doar trei săptămâni de la moartea lui Luca, derutantă pentru cei din jur, care-i pun la îndoială iubirea pentru logodnicul ucis, decizie având ca firesc resort intim apriga dorință de pedepsire
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și respectiv Nae Girimea, abilul înșelător al amantelor și al "respectivilor" acestora. Bănuiala infidelității odată confirmată, îl pune pe boierul Manaru în situația de a opta între a-și exterioriza furia sau a și-o canaliza înspre un tip de răzbunare imprevizibil, orientat nu înspre cel care l-a dezonorat, ci înspre cei care savurează spectacolul confruntării. Aceasta pentru că, exact ca în lumea lui Caragiale, "mai teribil e pentru unele naturi vileagul, sincerul, necruțătorul vileag, decât însuși păcatul, oricât de vizibil
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca stafie a soțului mort. Traversând cu repeziciune stări contradictorii, de la furie, revoltă, groază de batjocura dușmanilor și a prietenilor, toate cenzurate comic de teama de forța fizică a ordonanței, căpitanul se acoperă de ridicol atunci când decide să renunțe la răzbunare și pur și simplu să se întoarcă și să pretindă că nu a văzut nimic, pentru că: "De, domnule, scăpai eu de la război bine, frumos... Hm... Cine dracu m-a pus să viu tocmai noaptea?..."58. Cazul adulterului din schița Broscuța
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
evoluția și concluzia ei exasperantă de jucărie mecanică"53. Suntem tentați să vedem chiar în defectele depistate de Zarifopol argumente pentru înțelegerea acestei piese drept prefigurare a "farsei tragice" absurde. Sensul propriu al sintagmei rezumă, de altfel, deznodământul sinistru al răzbunării prin "năpastă pentru năpastă". Alte câteva elemente care țin de construcția piesei și de cea a personajelor, duc cu gândul la transgresarea intenționată a limitelor presupuse de drama tradițională și amplasarea posibilă în modernitate. O astfel de încadrare ar converti
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ale piesei în plusuri. Mai concret, privită dintr-o perspectivă diacronică inversată, întorcând așadar ocheanul intertextual dinspre farsa tragică modernă înspre drama lui Caragiale, răbdarea Ancăi nu mai surprinde ca neverosimilă, coincidența apariției nebunului în momentul cheie al nevoii de răzbunare poate fi văzută ca procedeu teatral "îngroșat", iar simetria izbitoare între "faptă și răsplată" pune în evidență nu raționalul, firescul, justiția inexorabilă, ci absurdul: săvârșirea unui act de dreptate printr-o nedreptate, înșelarea sistemului prin manevra Ancăi de deturnare a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
poate descoperi o astfel de pervertire a motivului "înșelatului înșelat" la Caragiale. Minidrame ca În vreme de război, O făclie de Paști, Păcat și chiar Două loturi, mizează în principal pe acest efect șoc, violent, grotesc, produs prin inversarea justei răzbunări în revelatoare pedepse. Deși recunoaștem că argumentele menționate nu sunt suficiente pentru a demonstra compatibilitatea dramei Năpasta cu concepția teatrală ulterioară identificată în cadrul literaturii absurdului, ele sunt, credem, suficiente pentru a înlătura stigmatul eșecului, prin reconsiderarea apartenenței acestei piese la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe fiecare în parte de la început. Și nici să nu ne mai faci! Și să ne lași în pace! (Țipând): Să ne lași în pace! Să ne lași dracului în pace, Doamne!96 Însingurarea, neputința, dorul de increat, revolta și răzbunarea prin autoanihilare pregătesc deja cu acest strigăt de hulă și disperare soluția pentru care va opta fără ezitare în fața revelației neantului. Atunci când, rămas fără schele, suspendat între cer și pământ decide să-și aprindă propriul trup, o face pentru că-și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de relație conflictual-kafkiană avută de autor cu tatăl său, cel care i-a impus un traseu existențial nedorit și frustrant. Acest raport familiar tensionat apare transpus în ficțiunile lui Urmuz, dar soluționat, dimpotrivă, prin modele paterne sacrificiale: Stamate renunță la răzbunarea împotriva fiului și înainte de afundarea în "infinitul mic"134, are grijă să-i asigure o situație, iar bătrânul din Plecarea în străinătate își abandonează proiectul de călătorie pentru că "sentimentul puternic și neînvins de tată îl trase înapoi la țărm"135
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin ermetizare, fie prin kitschizare, de la cele mai elementare componente ale discursului literar, până la cele mai ample sfere de referențialitate ale acestuia. Mai exact, contaminarea parodică se extinde clar de la nivelul motivelor și al temelor literare, precum tentația odiseică, educația, răzbunarea etc. (în Pâlnia și Stamate, confruntările militare în Gayk, seducția olimpiană în Fuchsiada), la nivelul mai amplu, extraliterar, al metafizicii și al filozofiei, transgresând nivelul superior al civilizației umane în varianta burgheză, prin imaginea caricaturizată a "consilierului comunal" Stamate, a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ed. cit., p. 180. 179 Karl Rosenkrantz, O estetică a urâtului, Editura Meridiane, Bucuresti, 1984, p. 26. 180 Eugène Ionesco, Note și contranote, Editura Humanitas, București, 1992, p. 53. 181 Interesantă este preluarea și prelucrarea în registrul sinistrului a motivului răzbunării din scrierea caragialiană, în sadismul demențial al vendetei din nuvela lui Villi Beneș Hanul roșu. 182 I. L. Caragiale, Opere,III, Nuvele, povestiri, amintiri, versuri, parodii, varia, ediție critică de Al. Rosetti, Șerban Cioculescu, Liviu Călin, cu o introducere de Silvian
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]