5,506 matches
-
și cele aparținând perfidului său tovarăș de detectivism nocturn și catacombic. Trebuia În orice caz s-o Îndepărtez de corpul C, măcar preventiv. Ușor de făcut: i-am propus să câștigăm timp, luând În primire fiecare câte un grup de rafturi, și cum n-avea nici o suspiciune, nu mi-a fost greu să fac să se „nimerească” la mine corpul unde știam că se găsește ceea ce căutam. Cred totuși că am comis o mică eroare: am anunțat izbânda cam prea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doua, albume În care În ultimii ani copiase poeziile ei preferate, de la Maikov la Maiakovski. Un mulaj de ghips al mâinii tatei și o acuarelă cu mormântul lui din cimitirul greco-catolic din Tegel, acum În Berlinul de Est, Împărțeau un raft cu cărți ale unor scriitori emigranți, predispuse dezintegrării În coperțile lor de hârtie ieftină. O cutie de săpunuri acoperită cu o pânză verde constituia suportul unor mici fotografii neclare, cu rame ciobite, pe care-i plăcea să le aibă lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
scurs un deceniu, am descoperit Într-o zi În Biblioteca Publică din New York, indexată sub numele tatei, o copie a meticulosului catalog tipărit de el personal În perioada când cărțile-fantomă, Înregistrate În el, Încă mai stăteau proaspete și strălucitoare pe rafturile bibliotecii lui. 3 Tata Își punea la loc masca și continua să bată din picioare și să atace În timp ce eu ieșeam repede pe unde intrasem. După căldura din holul de la intrare, unde buștenii trosneau În căminul mare, plămânii primeau șocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
versiunea originară neprescurtată. Doi prieteni schimbă Între ei haine, pălării, cai și În cele din urmă este ucis cine nu trebuie - acesta este filonul principal al complicatei sale intrigi. Ediția pe care o aveam (probabil una britanică) a rămas În rafturile memoriei mele ca o carte rotofeie legată În pânză roșie, ca un frontispiciu gri-apos, al cărei luciu fusese ocrotit, când cartea era nouă, de o foiță de hârtie de mătase. Văd foița dezintegrându-se - la Început fiind prost Îndoită, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu fel și fel de înfățișări. O începuseră părinții noștri, răbdaseră de foame pentru ea, își chinuiseră viețile pentru ea. Până să o desăvârșim, noi ne treceam visurile, viețile în pulberea de file înghesuite în milioane de dosare stivuite pe rafturile kilometrice din subsolurile Idealului Suprem. Discutam așa, aiurea, în molcomeala nopților când, sfâșiați de îmbrățișări înrobitoare, ne prindea abureala gândurilor în zadar. Am privit-o dintr-odată cu un aer prefăcut speriat. Mi-am aplecat capul spre ea, făcându-i semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adulmece Moartea și, liniștit, să se simtă bucuros în împăcarea că întoarceri nu mai sunt, că totul este doar poveste, închipuire și burniță de amintiri izvodite doar de cuvinte. Ca să nu spun că am pierdut dimineața în zadar, iau din raft un tom, VIII, partea a 4-a, din DLR și-l deschid la întâmplare. Cad pe prăfuit: „De la prăvuite buze, de la inimă spurcată, de la necurată limbă“ (Dosoftei). „Recitesc carnetul prăfuit și sărut filele gălbinite.“ (Emil Isac) „Revent bun, prăfuit, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tunel în care te afundai odată cu primii pași făcuți după ce-i treceai pragul. Multă vreme, înfiorat de umbrele venind dinspre capătul aproape nevăzut al acelei săli de librărie, nici nu îndrăzneam să mă avânt prea departe. Mă opream la primele rafturi, răsfoiam cărțile aflate la îndemână, mă bucuram de risipirea lor după legile unui hazard de tarabă și ezitam îndelung până la a mai face un pas în interiorul acela de umbre mirosind a motorină, a praf, a hârtie cu cerneluri amețitoare. Ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și ele. Era ceva fascinant, oriental, în toată atmosfera salonului aceluia, dar eram atât de pierdut, încât nu reușesc să dau contur precis desenului de atunci. Știu că i-am povestit cum bibliotecara de la liceul nostru mă ascundea în dosul rafturilor cu cărți și-mi dădea să citesc volume vechi, apărute înainte de război, texte interzise celor de vârsta mea. Atunci am citit Cocoșul negru și copiasem monologul despre bani. „Azvârli un pumn de bani...“ Intuiam de pe atunci, de la 16-17 ani, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aer după poticneala pașilor mei. Astăzi am văzut că s-a renovat „Spicul“. Vechea prăvălie de pâine, inaugurată prin 1954, care-și păstrase fizionomia timp de jumătate de veac. Pe dreapta, cum intrai, mezeluri și lactate, în față tarabele și rafturile cu pâine și pe stânga, în fund, sectorul de patiserie, cuptorul din care ieșeau continuu merdenele, ștrudele, cornișoare, triunghiuri și alte asemenea, cu laborantele frământând coca pe niște mese, în văzul clienților, cu uniformele lor albe, prin care adeseori li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cărțile din ea, familiarizare cu personalul, complicitate cu vechii cititori. Mă cunosc cu unii fără să fi vorbit vreodată. Este o solidaritate și apropiere între noi date, născute din spațiul limitat al Bibliotecii, din răsfoirea acelorași periodice sau cărți de la raft, din respirarea aceluiași aer, inhalarea aceluiași praf, așteptarea în încordare a acelorași pline de freamăt clipe până îți este adusă lucrarea solicitată, răsfoirea ei nerăbdătoare, aceeași febrilitate, aproape, cu care deschizi ziarul la prima oră a dimineții. Ne cunoaștem între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cerșetor-aurolac și cerșetorul-călugăr cu cartonul la gât adunând bani pentru Schitul Ciumăfaia. Mi-s dragi acești pierde-vară rătăciți printre cărți, siliți să le care ca pe o povară, condamnați să le păzească, să le numere periodic, să le plimbe din raft la lift, de la lift la cărucior, cu căruciorul pe holuri, să se poticnească deschizând ușa și apoi, împleticiți, cu față de treziți din somn, să ți le trântească pe masă. Apoi, când înapoiezi volumele, să refacă traseul spre rafturile de depozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plimbe din raft la lift, de la lift la cărucior, cu căruciorul pe holuri, să se poticnească deschizând ușa și apoi, împleticiți, cu față de treziți din somn, să ți le trântească pe masă. Apoi, când înapoiezi volumele, să refacă traseul spre rafturile de depozit. Ciudat, nu-i urăsc, deși săptămânal, dacă nu zilnic, am prilejuri de a mă certa cu ei. Nu-i urăsc pentru că-mi fură cu indolența lor atâtea și atâtea ceasuri din viață. Din cele șase ore ale statului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
precum nebunii puși să care apă într-un butoi fără fund. Numai că nebunul ești tu, care vii la Bibliotecă (uneori și sâmbăta!) și-i deranjezi din plictisul lor. Zăcutul cărților este molipsitor. Veghea somnolentă a cărților în depozite, pe rafturi, aerul stătut cu iz de praf și damf de insecticid, liniștea molcomă, tulburată doar din când în când de târșâitul câte unui gândac pe podea, sunt contagioase. Depozitarul doarme de-a-n boulea, drogat de somnul cărților. Se visează, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Facultății de Medicină îl aștept pe Gh.Gh. Nu se va ține de cuvânt, să vină la oră fixă. Meteahna lui de a promite și a uita sau de a amâna. Sala de lectură mare, impunătoare, cu mese comode, scaune bătrânești. Rafturile de cărți, pe două niveluri, înalte, dulapuri spațioase. Un grilaj de lemn, cu coloane sculptate, înconjoară rafturile. Liniște, câțiva studenți, majoritatea fete. Plăpânde, cu ochelari. Tipuri de tocilare suave, cu chipuri pale. În lumina încețoșată a dimineții par un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fixă. Meteahna lui de a promite și a uita sau de a amâna. Sala de lectură mare, impunătoare, cu mese comode, scaune bătrânești. Rafturile de cărți, pe două niveluri, înalte, dulapuri spațioase. Un grilaj de lemn, cu coloane sculptate, înconjoară rafturile. Liniște, câțiva studenți, majoritatea fete. Plăpânde, cu ochelari. Tipuri de tocilare suave, cu chipuri pale. În lumina încețoșată a dimineții par un fel de gladiole străvezii, aplecate duios peste pagini de carte. Mă plimb printre rânduri, cu pas târșit. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de sub geamantan (un buzunar secret?) scoate un pumn de pixuri. Le așază peste alte două teancuri de cărți, înșfacă sacoșa galbenă, o aruncă voinicește peste umăr, ridică stiva de cărți și așteaptă. Garderobiera își trăgea ciorapii, ascunsă după cuiere și rafturi. Nu-l observă. Nea tușește semnificativ, impacientat. Garderobiera scoate capul de după rafturi și se-nroșește: „Pardon. Mă arănjiam și io“. Aleargă la ușă. Un ciorap (stângul) îi atârnă mai jos de genunchi. Deschide ușa și se repede spre sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
peste alte două teancuri de cărți, înșfacă sacoșa galbenă, o aruncă voinicește peste umăr, ridică stiva de cărți și așteaptă. Garderobiera își trăgea ciorapii, ascunsă după cuiere și rafturi. Nu-l observă. Nea tușește semnificativ, impacientat. Garderobiera scoate capul de după rafturi și se-nroșește: „Pardon. Mă arănjiam și io“. Aleargă la ușă. Un ciorap (stângul) îi atârnă mai jos de genunchi. Deschide ușa și se repede spre sala de lectură. Șoferul iese grijuliu, ținând teancurile în brațe, grav, aproape mistic, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Rămăseserăm doar eu și Kerim în părăsirea localului. Orbul care până atunci cântase din muzicuță la o masă de lângă godin, cu toiagul lui atârnat de un fel de parâmă care spânzura ca o funie de rufe între burlanul sobei și rafturile cu sticle de la tejgheaua lui Borisoff, vânzătorul, plecase și el, șonticăit, trăgându-și ciotul de picior. Kerim ascultase până atunci muzicuța orbului, cu ochii închiși, cu capul sprijinit în mâini, ca și cum urmărea în zarea cine știe cărei depărtări de valuri întoarcerea mahoanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ea între ele. Îmi voi turna un pahar de vin și, ridicându-l, voi face gestul de a ciocni cu toți cei de față, întrebând: — Ei, nu cântă nimeni? Orbul, din cotlonul lui, tresare. Își anină albul toiag de un raft al bibliotecii, scotocește în buzunarul de la piept și scoate o muzicuță. O mângâie ușor, de parcă ar vrea să o încălzească, apoi și-o duce la buze. Trage puternic aer în piept. — Chiar nu mai cântă nimeni în noaptea asta? voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la pămînt, cu fața În jos, legîndu-i mîinile la spate. Se uită În jurul lui, puse mîna pe cureaua care stătea pe un scaun și Îi legă mîinile cu putere. În cele din urmă, luă o ulcică vîrÎtă adînc pe un raft din colțul camerei, o mirosi, dînd de dușcă un rom tare și parfumat. - Frumoasă viață duceți voi, căpitanii! exclamă el În chip de concluzie. Niciodată nu vă lipsește nimic și aveți spațiu cît cuprinde, În vreme ce echipajul putrezește Îngrămădit dedesubt... Rom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în sus. Țâțele astea ale ei nu există. Îs doar niște umflături mititele, împinse-n sus de toată umplutura aia de la Wonderbra. Dac-ai avea ochi cu raze X, ai vedea că acolo e juma’ de țâță, așezată pe un raft de umplutură. Mă doare și fundul. Mi-am mai pus un plasture dintr-ăla împotriva durerii. Va trebui să-l scot mai încolo și o să doară și mai tare: e ca atunci când tușa Madge stătea tot timpu’ în pat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că-mi pot croi drum prin diferitele secțiuni fără să dau prea mult înapoi. În aer plutea un miros delicios și surprinzător de liniștitor de pâine caldă, contrastând ciudat cu aspectul ambalat, de produse de masă, al alimentelor aflate pe rafturile de pe ambele părți. Știam că asta înseamnă, desigur, doar că franzelele tocmai fuseseră scoase de la cuptor, dar, vreme de o clipă sau două, mi-am imaginat că mă aflam undeva în Franța, pășind spre o cafenea micuță dimineața devreme, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ea. Stătea nemișcată, fără să se mai scarpine, arătând ca o jucărie de pluș uriașă, nedorită, îndesată într-un sertar deschis. Părea că se prăbușise în sine pe verticală de când plecasem de la casă, iar capul abia i se vedea peste raftul cu reviste. M-am întrebat dacă avea nevoie de ajutor ca să poată ieși la sfârșitul programului și, pentru o clipă, n-am vrut să plec. Acum, că-mi trecuse prin cap că biata creatură ar putea avea nevoie de ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
neagră îndesată în el. Încă refuz să cred că în seara de dinainte, absolut treaz, îmi abandonasem rutina de a mă dezbrăca lângă ușă și, dat fiind că nu prea era probabil să fi luat papucii de la locul lor de pe raft și să-i fi dus în dormitor, exista o singură explicație: că îi purtasem peste noapte. Ben încă mai era așezat la masa din bucătărie când am ajuns jos. S-a-ntors să se uite la mine (lucru în sine neobișnuit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în tura asta - o văzusem de multe ori când trecusem pe-acolo și-mi cumpărasem un ziar. În mod extraordinar și total neașteptat, aproape că am fost dărâmat de un val de panică și a trebuit să mă țin de raftul cel mai apropiat de mine ca să-mi păstrez echilibrul. Mi-am plecat capul și-am inspirat adânc de vreo două ori, încercând să-mi revin, apoi, îndreptându-mi umerii și adoptând ce credeam eu c-ar fi o expresie normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]