189,597 matches
-
etc115. Așadar, pe lângă structură, procese economice, oameni (lista ar putea continua), un punct de relief al organizării este cultura organizațională. De fapt, cadrul normativ și totodată de diagnostic al culturii organizaționale nu este simplu. Acest cadru are ca puncte de referință mediul extern cu toată complexitatea lui și mediul intern segmentat pe trei niveluri: individual, grupal și organizațional. Nivelul individual înseamnă posturi, sarcini individuale de muncă determinate în funcție de compoziția grupului de muncă, de structura grupului și de tehnologia de la nivelul grupal
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
analiza culturii organizaționale vom evidenția această legătură indisolubilă dintre branding de angajator și cultură. Tipuri de culturi organizaționale, funcții și factori de influență Este firesc să operăm cu tipologii ale culturii organizaționale, mai ales că ele servesc drept cadre de referință atunci când vrem să investigăm realitatea brandului. Aceeași utilitate (la care se adaugă și altele) o are și cunoașterea funcțiilor, factorilor de influență, subculturilor, contraculturilor, climatului, elementelor concrete etc. Există o serie de criterii în funcție de care discriminăm tipologile culturii: domeniul de
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
exclude însă posibilitatea de a o gestiona. Managementul, evaluarea și corectarea sa se facă în funcție de identitate și imagine, care ne ajută să controlăm reputația. Identitatea oferă date despre ce este și ce face o companie, este esența sa, cadrul de referință pentru acțiunile angajaților. Identitatea se construiește pornind de la viziune, misiune și valori (iată cum revin obsesiv componentele culturii organizaționale...). Imaginea include mesajele pe care o companie le transmite în interior și în exterior despre identitate, adică despre ce este și
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
revelația propriei intrări în "canonul prezentului": "Faptul că Mircea A. Diaconu mă invită la această anchetă despre canon, pe mine, aflată pe alt continent, și neparticipând foarte vizibil la viața literară din România, demonstrează că fac parte din sistemul de referință al criticului, deci din canonul său personal. Fiind profesor de literatură română la o universitate, sunt sigură că într-un fel Mircea A. Diaconu m-a introdus și în canonul său pedagogic. Și iată-mă, Mircea, intrată în canonul prezentului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7193_a_8518]
-
geometrie este în mîna artistului elementul primar al unei adevărate geneze. Prin ea, Paul Neagu dă corporalitate abstracțiilor și abstrage din determinările lor imediate formele preexistente în realitatea frustă sau în convenția culturală. Pentru că sfera sa de acțiune și de referință nu se limitează la o singură dimensiune a lumii, ci încearcă să cuprindă întreaga ei manifestare. Procesul de inventariere a imaginilor sau de punere în formă a unor idei fără nici un suport determinat constituie, de fapt, o nesfîrșită polemică și
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
ori plachete inedite. Ultima patrie a Marianei Codruț intră în această... ultimă categorie, chiar dacă autoarea se îndepărtează, prin formula și particularitățile versurilor sale, de nucleul dur, ironic, intertextual și hiperintelectualizat al generației sale. Regretatul Mihai Ursachi (inclus în paginile de referințe critice ale volumului) remarca această distanțare și o întărea pe o notă polemică: "Mariana Codruț s-a format și trăiește la Iași, iar poezia sa, care este în cea mai bună tradiție a poeziei bune dintotdeauna și de peste tot, a
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
cu substrat moral (precum în Mutilarea artistului la tinerețe de Mariana Marin) și o cerebralitate intensificând secundele albe ale timpului (ca în Linia de plutire a Elenei Ștefoi), Mariana Codruț ia din postmodernism ceea ce simte că-i trebuie. Și anume, referința culturală directă ori discretă, adâncită în straturile poemului; mixarea registrelor (eroic și ironic, înalt și burlesc); și, lucrul cel mai important, plasarea autorului ca personaj emițător și suferind în propriul text. Scena din Ultima patrie este cea a blocului proletar
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
ori plachete inedite. Ultima patrie a Marianei Codruț intră în această... ultimă categorie, chiar dacă autoarea se îndepărtează, prin formula și particularitățile versurilor sale, de nucleul dur, ironic, intertextual și hiperintelectualizat al generației sale. Regretatul Mihai Ursachi (inclus în paginile de referințe critice ale volumului) remarca această distanțare și o întărea pe o notă polemică: "Mariana Codruț s-a format și trăiește la Iași, iar poezia sa, care este în cea mai bună tradiție a poeziei bune dintotdeauna și de peste tot, a
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
cu substrat moral (precum în Mutilarea artistului la tinerețe de Mariana Marin) și o cerebralitate intensificând secundele albe ale timpului (ca în Linia de plutire a Elenei Ștefoi), Mariana Codruț ia din postmodernism ceea ce simte că-i trebuie. Și anume, referința culturală directă ori discretă, adâncită în straturile poemului; mixarea registrelor (eroic și ironic, înalt și burlesc); și, lucrul cel mai important, plasarea autorului ca personaj emițător și suferind în propriul text. Scena din Ultima patrie este cea a blocului proletar
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
fi același, din cauză că mentalitatea de cronicar literar rămâne neschimbată, iar ea este la fel de greu de modificat ca structura genetică. În astfel de lucrări, contextualizările universale, paralelismele cu scriitori din alte țări lipsesc, bineînțeles, cu desăvârșire, după cum cu desăvârșire lipsesc și referințele teoretice; aflați sub imperativul rostirii hebdomadare a unui verdict literar, cronicarii noștri se ilustrează, de obicei, și printr-o solidă incultură, eficient sedimentată; citirea în galop a aparițiilor recente nu prea lasă timp pentru parcurgerea unor lucrări teoretice pe cât de
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
El gustă același fel de mîncare, dar o face în diverse moduri. Și astfel își modulează obsesia pînă la a o preschimba într-o diversitate de tonuri epice. Monomania aceasta seamănă izbitor cu ceea ce, în psihologie, se numește delir de referință. Cu remarca obligatorie că termenul "delir" trebuie descărcat în întregime de orice tentă patologică. Altfel spus, întrucît ne mișcăm într-un cîmp livresc dat de convenția culturii, nu am intenția de a sugera patologia psihică a autorului - departe de mine
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
ne mișcăm într-un cîmp livresc dat de convenția culturii, nu am intenția de a sugera patologia psihică a autorului - departe de mine acest gînd -, ci de a surprinde un mecanism la care recurgem cu toții zi de zi. Delirul de referință, dacă îi dăm la o parte rezonanța patogenică și îi păstrăm mecanismul psihic, este o trăsătură firească a minții umane. Cu atît mai firească cu cît îi îndurăm influența fără voie. Dar să precizez noțiunea. Delirul de referință e o
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
Delirul de referință, dacă îi dăm la o parte rezonanța patogenică și îi păstrăm mecanismul psihic, este o trăsătură firească a minții umane. Cu atît mai firească cu cît îi îndurăm influența fără voie. Dar să precizez noțiunea. Delirul de referință e o stare de spirit în virtutea căreia un om este încredințat că tot ce se întîmplă în jurul lui se referă la el. Tot ce trăiesc în viața mea are legătură cu mine. Eu sunt subiectul ei de bază și tot
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
sunt protagonistul ei. Ce poate fi mai firesc? Cînd mă mișc în lumea mea, am înclinația involuntară de a interpreta experiențele pe care le trăiesc ca pe niște evenimente ce se referă la mine însumi. În ochii mei, eu sunt referința absolută a vieții mele, și asta fiindcă eu o trăiesc și nu altul, și de aceea tot ce intră în raza ei de acțiune mă privește direct și imediat. Nu e nimic absurd și exagerat în această optică: așa gîndim
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
nu altul, și de aceea tot ce intră în raza ei de acțiune mă privește direct și imediat. Nu e nimic absurd și exagerat în această optică: așa gîndim cu toții și așa ne ducem zilele. Tocmai de aceea delirului de referință îi mai putem spune și "optică autoreferențială", pentru a scăpa astfel de izul maladiv sugerat de prima expresie. În schimb, lucrurile devin absurde și exagerate din momentul în care eu devin scopul exclusiv a tot ce se întîmplă în jurul meu
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
nu pentru umezeala aerului sau pentru igrasia pereților, ci fiindcă îți influențează în rău viața. Și astfel, capetele fixe al opticii autoreferențiale sunt configurate: de o parte omul, de cealaltă parte obiectul prin intermediul căruia omul se simte vizat. Subiectul de referință și obiectul de referință, iar la mijloc puzderia de fluctuații pe care trăirea unui om le poate lua într-un caz sau altul. Cartea lui Martin Page ascultă de aceeași rețetă: omul, de o parte, ploaia de cealaltă, iar la
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
sau pentru igrasia pereților, ci fiindcă îți influențează în rău viața. Și astfel, capetele fixe al opticii autoreferențiale sunt configurate: de o parte omul, de cealaltă parte obiectul prin intermediul căruia omul se simte vizat. Subiectul de referință și obiectul de referință, iar la mijloc puzderia de fluctuații pe care trăirea unui om le poate lua într-un caz sau altul. Cartea lui Martin Page ascultă de aceeași rețetă: omul, de o parte, ploaia de cealaltă, iar la mijloc colecția de superstiții
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
Desiderius Candid, vom asista la desfășurarea unei satire politice. Convențiile abstracte ale unei parabole nu sunt respectate. Conexiunile se fac imediat: dacă personajul se numește Candid, atunci ar trebui să aibă legătură cu atitudinea critică, rațională, demistificatoare, a lui Voltaire. Referința iluministă rămâne oarecum în suspensie, nu e exploatată tezist. Tonul satiric este imediat recognoscibil. Deși nu are superstiții, nici preocupări demonologice, naratorul, un păgubos cu umor, dă repede de... dracul, sub înfățișarea unui regim politic dictatorial, corupt și... demonic. Răul
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
discuție intervine o altă formă de autoanulare, o altă varietate de suicid: radierea propriului nume. Având și ea un precursorat nobil și o matrice culturală de desfășurare, Cornel Mihai Ionescu nu-și refuză nici o fărâmă din expunerea erudită, intermediată de referințe livrești lipsite de impurități: "Arhetipul acestei violente voințe de neant este, poate, moartea marchizului de Sade, prin care, în inițiala numelui său, identică cu Ťlinia serpentinatăť a lui Michelangelo și a lui Lomazzo, cu Ťlinia frumusețiiť a lui Hogarth, Meissonier
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
întrezărim astfel aspirația spre siguranță a celui avansat în vîrstă, pățit prin forța lucrurilor, pe care jocul de artificii nu o poate oferi în măsura în care o oferă fondul statornic al unei conștiințe integre și al comportamentului corespunzător.Luîndu-i drept termeni de referință pe Maiorescu, Ibrăileanu, Lovinescu, din partea cărora pleacă o adiere de "clasicism", Constantin Călin se desparte, dezolat, de tendința aculturală a contemporaneității, în pagini ce vizează fețe izolate ale acesteia, însă a căror conjugare compune un pe cît de cuprinzător pe
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
să lucreze constant cu regizori de primă mărime, creatori, în măsură să producă eveniment teatral, dar și să profesionalizeze o trupă, menținând-o mereu în priză, sensibilă la experiențe artistice noi, moderne, cu apetit pentru performanță. Rememorez câteva momente de referință. Alexandru Dabija realizează, acum vreo doi-trei ani, un spectacol exemplar cu Trei surori. Formula adoptată, singulară în contextul regiei românești actuale, a fost una minimalistă, atât ca viziune, cât și ca scriitură, energiile textului cehovian însă nu au apărut defel
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
românește, de către asociația non-profit "Prietenii Revistei Anti", masivul și frumosul volum este destinat să apară în toate limbile și să fie distribuit în toate țările din zonă (până în prezent circulă în albaneză, bulgară, greacă și română), ca o carte de referință pentru cei ce doresc să cunoască canonul poetic modern din țările noastre. Cât despre "profilurile" locale ale acestui canon, ele au fost trasate de colectivele naționale de redacție, pe țări, care au asigurat selecția poeților antologați și cadrul istorico-literar al
O explicație by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/8773_a_10098]
-
Arc 2000, se numește Pagini de jurnal și chiar asta este: o selecție de note zilnice. Pictorul scrie pentru sine, se luptă cu timpul și cu uitarea, fixează fapte, chipuri, imagini, călătorii, experiențe directe, experiențe artistice, experiențe livrești. Intervalul de referință este de aproape treizeci de ani, mai exact cuprins între 2 iulie 1967 și 15 august 1995. Cei douăzeci și opt de ani trec monoton, împărțiți egal între întîmplări exterioare și gînduri, reflecții, neliniști lăuntrice. între lumea de afară, obiectivă și previzibilă
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
sînt anulate diferențele, frontiera dintre veghe și vis, pragul dintre real și coșmaresc: anulat este realul însuși, anulată e starea de veghe. Romanul putea fi subintitulat "întîmplări din irealitatea totală". Sau, de ce nu?!, "din irealitatea totalitară". Nu există însă nici o referință istorică ori socială cît de cît precisă, acțiunea se petrece într-un dezolant spațiu imaginar avînd mai degrabă aspectul unui decor de teatru expresionist și într-un timp aparținînd vag secolului XX, după cîteva indicii secundare de ordin material (este
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
de cultură și civilizație a imperiului roman în Europa", menținându-se timp de două milenii ca poli ai ariei lingvistice indo-europene de factură neolatină. În privința latinității indubitabile a celor două popoare, autorul operează o subtilă disjuncție: în timp ce în cultura română referința la latinitate funcționează ca mit fondator, ca origine prestigioasă, pentru portughezi latina se identifică inconștient cu limba colonizatorilor, păgâni din punctul de vedere al creștinismului iberic precoce - acesta din urmă devenind portdrapel în lupta contra imperiului roman. Totuși, se recunoaște
Frânturi lusitane - Un studiu comparatist portughezo-român by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8800_a_10125]