7,442 matches
-
103 ani, fiind înmormântat în București. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Iacob Zadik a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 8 Artilerie (1909-1914) sau șef de stat major la Corpurile 3 și 4 Armată (1914-1916). În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de - Șef de stat major al Armatei de Nord și Armatei 1 în perioada 1916-1917 și comandant al Diviziei 8
Iacob Zadik () [Corola-website/Science/309021_a_310350]
-
puterii către români. Refuzul guvernatorului provoacă tulburări, ceea ce determină chemarea în ajutor a armatei române. La 6 noiembrie 1918, ministrul de război, generalul Constantin Hârjeu transmite o directivă însărcinându-l pe generalul Iacob Zadik, comandantul Diviziei 8, având în subordine Regimentele 16, 29 și 37 infanterie, precum și pe toți grănicerii și jandarmii cu serviciul de pază pe frontiera Bucovinei, să ocupe fără întârziere localitățile Ițcani și Suceava, iar de aici să extindă progresiv ocuparea până la Cernăuți inclusiv. La data de 8
Iacob Zadik () [Corola-website/Science/309021_a_310350]
-
a granițelor, a suveranității, este bine consolidat. Țara este împărțită în 24 de sangeacuri, fiecare cu câte o forță militară de patruzeci de mii de oameni. În caz de pericol major, Bayındır Han declara mobilizarea generală. Oastea era împărțită în regimente speciale, bine organizate și pregătite să aplice tactici de luptă eficiente. Armele de război erau arcul cu săgeți, hangerul, lancea, sulița, sabia, scutul și praștia. În dastan se acordă o importanță deosebită educației în spiritul devotamentului față de patrie, al respectului
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
cu anul 1772 a început să fie predată și filosofia (logica, metafizica, matematica și etica). La insistențele episcopului Rednic, doi studenți români au fost admiși la "Colegiul Pazmany" din "Viena", iar alți doi la Orfelinatul "Therezianum" din Sibiu. Pentru școlile regimentului românesc de graniță din Năsăud (înființat în 1762), a depus mult efort pentru numirea unor profesori români. Episcopul Atanasie Rednic s-a îngrijit de repararea Catedralei Sfânta Treime din Blaj, precum și de rezolvarea dreptului de proprietate asupra moșiei de la Cut
Atanasie Rednic () [Corola-website/Science/309206_a_310535]
-
Unii dintre ei au fost spânzurați acolo, inclusiv Irma Grese, Josef Kramer și mai mult de o duzină dintre autorii crimelor de la Stalag Luft III. Ulterior, închisoarea a fost transformată în hotel. Hamelin este locul cazarmei în care a stat Regimentul 28 Ingineri până în vară, 2014.
Hamelin () [Corola-website/Science/309233_a_310562]
-
spre Boston. Americanii au aruncat în mare lăzile de ceai. La un an și jumătate de la afacerea Boston au început ostilitățile. Toți experții erau de părere că în scurt timp coloniștii vor fi înfrânți. Nu aveau nici un oraș fortificat, nici un regiment disciplinat, nici un vas de război. Nici din punct de vedere financiar, nici din punct de vedere militar nu erau pregătiți să susțină un război contra Angliei. În plus, dacă Anglia nu-i mai proteja, urmau să fie expuși atacurilor din partea
George al III-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310537_a_311866]
-
plecat mai devreme. Gersdorff a trebuit să dezamorseze rapid bomba într-o baie. Această a doua tentativă eșuată a demoralizat temporar grupul complotiștilor. Gersdorff a povestit despre această tentativă de asasinare după terminarea războiului. Axel von dem Bussche, membru al Regimentului de infanteri nr. 9, s-a oferit voluntar să-l omoare pe Hitler în noiembrie 1943, în timpul prezentării noilor uniforme de iarnă, dar trenul cu susnumitele uniforme a fost distrus de un bombardament aliat, iar expoziția a fos amânată. O
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
în cadrul Graniței Militare din Transilvania (în ), instituită în anul 1764 de autoritățile imperiale drept cordon sanitaire la frontiera sudică a Principatului Transilvania. În cel de-al treilea deceniu de domnie al împărătesei Maria Terezia, Curtea de la Viena a decis înființarea regimentelor grănicerești în Transilvania. Pentru ducerea la îndeplinire a misiunii a fost însărcinat la data de 5 iulie 1761 generalul de cavalerie Adolf Nikolaus von Buccow, al cărui proiect a fost aprobat de împărăteasă în 16 aprilie 1762. După înființarea Regimentului
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
regimentelor grănicerești în Transilvania. Pentru ducerea la îndeplinire a misiunii a fost însărcinat la data de 5 iulie 1761 generalul de cavalerie Adolf Nikolaus von Buccow, al cărui proiect a fost aprobat de împărăteasă în 16 aprilie 1762. După înființarea Regimentului II de graniță românesc cu sediul la Năsăud din anul 1764, s-a început constituirea Regimentul I grăniceresc român, operațiune ce a durat până în anul 1766 și a fost condusă de generalul Ziskovic. Hotărârea de înființare a fost luata în
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
5 iulie 1761 generalul de cavalerie Adolf Nikolaus von Buccow, al cărui proiect a fost aprobat de împărăteasă în 16 aprilie 1762. După înființarea Regimentului II de graniță românesc cu sediul la Năsăud din anul 1764, s-a început constituirea Regimentul I grăniceresc român, operațiune ce a durat până în anul 1766 și a fost condusă de generalul Ziskovic. Hotărârea de înființare a fost luata în 24 februarie 1765, hotărâre ce a stat la baza întocmirii unor conscripții amănunțite ce prevedea stabilirea
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
a fost luata în 24 februarie 1765, hotărâre ce a stat la baza întocmirii unor conscripții amănunțite ce prevedea stabilirea numărului de locuitori ce puteau fi încorporați precum și cuantumul despăgubirilor ce trebuiau să fie plătite de către autoritățiile militare "proprietarilor" satelor. Regimentul I grăniceri, era situat la granița sudică a Transilvaniei și ocupa cel mai întins ținut în cadrul graniței militare transilvănene. El se întindea de la Porțile de Fier, peste părți ale comitatului Hunedoara, ale comitatelor Alba de Sus și Alba de Jos
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
Alba de Jos, prin scaunele Orăștie, Sibiu, Miercurea, peste districtele Făgăraș și Brașov. Reședința sa se afla la Orlat, lângă Sibiu, iar drept centru de greutate al acestuia era prevăzut districtul Făgărașului. Cunoscut și sub numele de „"Grenzinfanterieregiment Nr. 16"”, regimentul a fost reorganizat în anul 1765 și a purtat denumirea de „"1. Romanen Grenzinfanterieregiment"” din anul 1849, pentru ca din 1851 sa devină „"Regimentul de Linie Nr.46"” având Statul Major și Comandamentul de Recrutare la Szeged. avea un efectiv de
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
centru de greutate al acestuia era prevăzut districtul Făgărașului. Cunoscut și sub numele de „"Grenzinfanterieregiment Nr. 16"”, regimentul a fost reorganizat în anul 1765 și a purtat denumirea de „"1. Romanen Grenzinfanterieregiment"” din anul 1849, pentru ca din 1851 sa devină „"Regimentul de Linie Nr.46"” având Statul Major și Comandamentul de Recrutare la Szeged. avea un efectiv de circa 3000 de oameni, împărțiți în trei batalioane, care își aveau sediile la Hațeg, Orlat și Vaida-Recea. În perioadele de campanie unul dintre
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
Fiecare dintre batalioane erau formate la rândul lor din câte patru companii, două de "stat major" și două "de rând"(obișnuite). Deoarece "compania colonelului" și-a avut sediul la Tânțari, unele surse documentare consideră această locație ca sediul inițial al regimentului și numai ulterior acesta a fost mutat la Orlat în anul 1770. Ultima sursă indică drept sediu al Regimentului I grăniceresc român, chiar orașul Brașov. O companie cuprindea pe grănicerii care locuiau într-una sau mai multe localități, comandantul acesteia
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
rând"(obișnuite). Deoarece "compania colonelului" și-a avut sediul la Tânțari, unele surse documentare consideră această locație ca sediul inițial al regimentului și numai ulterior acesta a fost mutat la Orlat în anul 1770. Ultima sursă indică drept sediu al Regimentului I grăniceresc român, chiar orașul Brașov. O companie cuprindea pe grănicerii care locuiau într-una sau mai multe localități, comandantul acesteia, de regulă cu gradul de căpitan, locuind în localitatea de reședință. Compania era formată din patru plutoane, având următoarele
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
O companie cuprindea pe grănicerii care locuiau într-una sau mai multe localități, comandantul acesteia, de regulă cu gradul de căpitan, locuind în localitatea de reședință. Compania era formată din patru plutoane, având următoarele efective: Numărul localităților militarizate pe teritoriul Regimentului de la Orlat nu este același la toți autorii care s-au ocupat cu această problemă. George Bariț indică 84, cifra fiind luată din Muster-Liste a regimentului din 1777 în care se menționează că 24 dintre acestea erau militarizate în întregime
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
Compania era formată din patru plutoane, având următoarele efective: Numărul localităților militarizate pe teritoriul Regimentului de la Orlat nu este același la toți autorii care s-au ocupat cu această problemă. George Bariț indică 84, cifra fiind luată din Muster-Liste a regimentului din 1777 în care se menționează că 24 dintre acestea erau militarizate în întregime și 60 numai parțial. J.H.Benigni indică 82 de localități dintre care numai 17 ""granz militärisch"", date preluate și de I.Manciulea, precum și de Virgil Șotropa
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
a numelui acestora. Într-o altă lucrare de referință, numărul localităților militarizate în întregime este de 22 iar a celor "amestecate"(parțial), de 60, pentru ca o altă sursă să indice doar 79 de localități militarizate. În 1851, la data desființării regimentului sediile garnizoanelor au fost: Funcțiile ofițerilor: Funcțiile speciale ale civililor: Anterior anului 1851, an ce marchează desființarea regimentelor grănicerești din cadrul Graniței Militare Transilvănene, fiecare comună grănicerească a fost chemată să se pronunțe în ce privește folosirea pe viitor a "Fondului de montură
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
a celor "amestecate"(parțial), de 60, pentru ca o altă sursă să indice doar 79 de localități militarizate. În 1851, la data desființării regimentului sediile garnizoanelor au fost: Funcțiile ofițerilor: Funcțiile speciale ale civililor: Anterior anului 1851, an ce marchează desființarea regimentelor grănicerești din cadrul Graniței Militare Transilvănene, fiecare comună grănicerească a fost chemată să se pronunțe în ce privește folosirea pe viitor a "Fondului de montură". Majoritatea dintre acestea au optat pentru transformarea lui într-un "Fond Școlastic" din care să se înființeze și
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
pentru transformarea lui într-un "Fond Școlastic" din care să se înființeze și să se susțină școli poporale în toate localitățile locuite de foști grăniceri. Este important de precizat că la data desființării graniței militare valoarea Fondului de montură al Regimentului I de la Orlat era de 49.287 florini și 24 de cruceri, sumă însemnată pentru acele timpuri făcând comparație cu întreaga avere a comunității Racovița care abia se ridica la suma de 5.116 florini și 26 cruceri. Hotărârea foștilor
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
000 de coroane. Începând din acest moment "Fondul școlastic", mai corect spus "interesele"(dobânzile) s-au împărțit în 13 părți egale a câte 700 florini fiecare, sumă ce urma să se achite anual fiecărei dintre cele foste 12 companii ale regimentului, plus "Aripei husarilor de la Dejani". Inițial, de aceste sume au beneficiat școlile înființate în fostele localități sedii de companii, care în scurt timp au devenit focare de cultură nu numai pentru populația școlară a acestora cât și pentru cea a
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
școala grănicerească din Scoreiu. De îndată ce "Fondul școlastic" și-a început activitatea, CAFS a început organizarea școlilor din subordinea sa. La baza organizării a stat actul numit ""Normativ privitor la organizarea învățământului în școlile centrale a(le) Reuniunii grănicerești din fostul regiment de graniță român I "" elaborat la data de 17 septembrie 1871 și aprobat de către Reprezentanța generală din 27 septembrie 1871. Cornel Lupea indică pe renumitul pedagog transilvănean Vasile Petri, fostul elev de la Năsăud al lui Moise Panga, ca fiind principalul
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
în secolul al XVIII-lea se întindea din Voivodina până în Năsăud. După desființarea organizației plăieșilor și a pușcașilor, Curtea de la Viena a hotărât militarizarea regiunilor transilvănene de la granița cu Moldova și Țara Românească, prin înființarea pe aceste teritorii a unor regimente grănicerești formate din rândurile populației locale. Considerentele care au stat la baza acestei hotărâri au fost: Înființarea celor 7 regimente grănicerești din Transilvania: a fost încredințată la data de 5 iulie 1761 generalului de cavalerie baron Adolf Nikolaus von Buccow
Granița Militară Transilvăneană () [Corola-website/Science/310631_a_311960]
-
Viena a hotărât militarizarea regiunilor transilvănene de la granița cu Moldova și Țara Românească, prin înființarea pe aceste teritorii a unor regimente grănicerești formate din rândurile populației locale. Considerentele care au stat la baza acestei hotărâri au fost: Înființarea celor 7 regimente grănicerești din Transilvania: a fost încredințată la data de 5 iulie 1761 generalului de cavalerie baron Adolf Nikolaus von Buccow, numit în acest sens atât în funcția de comandant general al trupelor împărătești transilvănene, cât și guvernator al țării. În
Granița Militară Transilvăneană () [Corola-website/Science/310631_a_311960]
-
de mii de iobagi, fără a lua în considerare teama față de urmările înarmării românilor. Dorința iobăgimii de emancipare a determinat inițial un mare aflux spre punctele de recrutare. Pe parcursul anului 1763 au avut loc mai multe incidente legate de organizarea regimentelor grănicerești. În data de 10 mai 1763, cu ocazia consacrării drapelelor de luptă de la Salva, un bătrân dezertor a stârnit o revoltă împotriva recrutărilor, revoltă căreia i-a dat o turnură religioasă. Conducătorii mișcării, Tănase Tudoran împreună cu trei coautori, au
Granița Militară Transilvăneană () [Corola-website/Science/310631_a_311960]