8,522 matches
-
aseamănă cu viziunea altora, poate fi recomandată ca un prim pas spre eliberarea de sentimentele de vinovăție (e.g. Larsen 1979:179). Multe texte științifice includ rezultate ale studiilor asupra atitudinii. Unul dintre exemplele cele mai timpurii este o colecție de relatări cu privire la situații în care apare minciuna, subiecții analizați fiind 673 de studenți și elevi, iar cercetătorul care i-a studiat, Leonard (1920). În anchetele mai recente s-a acordat o deosebită atenție semnificației studiului, iar descoperirile empirice au luat locul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în care apare minciuna, subiecții analizați fiind 673 de studenți și elevi, iar cercetătorul care i-a studiat, Leonard (1920). În anchetele mai recente s-a acordat o deosebită atenție semnificației studiului, iar descoperirile empirice au luat locul amestecului de relatări și comentarii moraliste specifice lui Leonard și contemporanilor săi. De exemplu, într-un studiu asupra elevilor din Anglia și New South Wales, proporția acelora care "consideră că a minți este întotdeauna o greșeală" a fost de aproximativ 19% pentru copiii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cît și față de dușmani. S-au omis imaginile care înfățișau morți sau răniți, după cum s-a menționat în capitolul 8, și s-a accentuat efortul militarilor de a "controla" sau a "supraveghea" (eufemisme folosite curent pentru a înlocui cuvîntul "cenzură") relatările care apăreau în presă. Acest lucru a condus, cel puțin în Australia, la anunțuri ale presei subliniind că articolele fuseseră "încorsetate", fapt valabil pentru ambele tabere aflate în conflict. Afirmații similare au apărut la televiziunea britanică, privitor la reportajele despre
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
elemente minime de referință care să ne introducă În context și În atmosferă, cum ar fi acel a fost odată ca niciodată pentru poveste sau trucurile care mimau realismul În vechile romane anunțîndune că textul este un jurnal sau o relatare a unei persoane reale care nu se știe cum a ajuns În mîna autorului. Sau acea mînă de ajutor providențială care este invocația lui Homer: cîntă, zeiță mînia, ce aprinse pe-Ahil Peleanul... Textul haiku-ului este abrupt și lunecos, nu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
America Centrală sau Africa de Sud, nu au fost parte a unei conspirații comuniste, ci au fost mai degrabă eforturi normale ale unei mari puteri de a-și crește influența la nivel internațional. Acest exemplu sugerează o foarte importantă interpretare. Realismul este o relatare teoretică a felului cum operează lumea. Poate fi folosit la fel de bine pentru scopuri pașnice există câțiva Quakeri realiști precum și pentru război. De exemplu, sute de mii de vieți ar fi putut fi salvate, ca și milioane de răniți, dacă Statele Unite
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și pentru rolul instituțiilor, dar puțini sunt cei care au urmărit această pistă în mod sistematic. O excepție notabilă este lucrarea lui Schweller despre puterile revizioniste (1994, 1999:18-23), care încearcă să combine elemente structurale, motivaționale și identitare într-o relatare realistă riguroasă. Permanență și schimbare Identitățile, instituțiile și normele sunt importante pentru scopurile noastre nu neapărat pentru că ar fi preocupări centrale ale celor mai mulți realiști, ci pentru că ele reprezintă principalele puncte de divergență substanțială între abordările realiste și celelalte, în teoria
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și deoarece teoriile și actele de teoretizare nu sunt niciodată independente de societate, sfera de analiză a teoriei critice trebuie să includă în mod necesar reflecția asupra teoriei. Pe scurt, teoria critică trebuie să fie auto-reflexivă; trebuie să includă o relatare a propriei geneze și aplicări în societate. Atrăgând atenția asupra relației dintre cunoaștere și societate, care este adesea exclusă din analiza teoretică dominantă, teoria critică recunoaște natura politică a afirmațiilor despre cunoaștere. Pe baza acestei recunoașteri, Horkheimer a făcut distincția
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
filozofică a particularismului a făcut ca teoria critică internațională să critice statul suveran ca fiind una dintre principalele forme moderne de excludere socială și, de aceea, o barieră considerabilă în calea dreptății universale și a emancipării. În următoarea secțiune descriem relatarea sociologică a teoriei critice internaționale despre modul cum statul modern a ajuns să structureze comunitatea politică. Dimensiunea sociologică: state, forțe sociale și ordini mondiale în schimbare Respingând afirmațiile realiste conform cărora starea de anarhie și acțiunile egoiste ale statelor sunt
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
producția în masă, emergentul stat naționalist al bunăstării și rivalitatea imperială (Cox 1987). În multe dintre scrierile sale recente, Cox a fost preocupat de restructurarea ordinii mondiale, generată de globalizare. Pe scurt, Cox și colegul său Stephen Gill au oferit relatări extinse asupra felului în care organizarea globală crescândă a producției și finanțelor transformă concepțiile westfaliene de societate și organizare politică. La baza transformării curente este ceea ce Cox numește "internaționalizarea statului", prin care statul aproape că devine un simplu instrument de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
politică și socială, iar teoriile relațiilor internaționale, ca toate teoriile, sunt modelate și de interese și convingeri prealabile, fie că acestea sunt sau nu recunoscute. O a doua contribuție pe care o aduce teoria critică internațională este de a regândi relatările despre statul modern și comunitatea politică. Teoriile tradiționale au tendința de a lua statul ca atare, însă teoria critică internațională analizează modurile schimbătoare în care sunt formate, menținute și transformate granițele comunității. Ea nu numai că oferă o descriere sociologică
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
doua subliniază strategiile textuale folosite în abordările postmoderniste. A treia secțiune analizează conceptul de stat în cadrul postmodernismului, iar ultima parte a capitolului se concentrează pe încercarea postmodernismului de a regândi conceptul de politică. Putere și cunoaștere în Relațiile Internaționale În cadrul relatărilor ortodoxe din științele sociale, cunoașterea ar trebui să fie imună la influența puterii. Se presupune că studiul relațiilor interna-ționale sau orice studiu științific cere, în principiu, renunțarea la valorile, interesele și relațiile de putere cu scopul de a obține o
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
omului". Argumentul lui Ashley (1989a), simplu spus, este că "arta modernă a guvernării statului este arta modernă de a guverna omul". El caută să demonstreze că "paradigma suveranității" dă naștere simultan la o anumită dispoziție epistemologică și la o anumită relatare a vieții politice moderne. Pe de o parte, cunoașterea este considerată ca dependentă de suveranitatea "figurii eroice a omului rațional care știe că ordinea lumii nu are origine divină, că omul este sursa cunoașterii, că responsabilitatea de a atribui un
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
duplicitară "în același timp fidelă și violentă". Prima citire este un comentariu sau o repetiție a interpretării dominante adică o citire ce demonstrează felul în care un text, discurs sau instituție ajunge la efectul de stabilitate. Ea redă cu fidelitate relatarea dominantă, construindu-se pe aceleași presupuneri fundamentale, și repetând pașii fundamentali din argument. Scopul aici este de a demonstra cum textul, discursul sau instituția sunt coerente și consistente cu ele însele. Încearcă, pe scurt, să arate cum se constituie identitatea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de a ajunge la o citire unică și concluzivă. Cele două citiri reciproc exclusive, care se află într-o contradicție faptică (mai mult decât una logică), rămân în permanentă tensiune. Scopul nu este de a demonstra adevărul sau neadevărul unei relatări, ci de a demonstra modul cum orice narațiune depinde de reprimarea unor tensiuni interne astfel încât să se producă un efect stabil de omogenitate și continuitate. Dubla citire a lui Ashley asupra problematicii anarhiei Dubla citire a problematicii anarhiei pe care
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mod egal de explicarea condițiilor ce destabilizează fenomenul și amână actualizarea sa completă. În această secțiune va fi explicată "cvasi-fenomenologia" statului afirmată de postmodernism. Ea cuprinde patru elemente: (1) o analiză genealogică a "originilor" statului modern în violență, (2) o relatare a înscrierii limitelor, (3) o deconstrucție a identității așa cum este ea definită în discursurile de securitate și politică externă și (4) o interpretare revizuită a artei guvernării. Rezultatul final este regândirea structurii ontologice a statului suveran astfel încât să răspundă corespunzător
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
este constitutivă pentru state; ea nu se limitează să "patruleze la frontierele" statului, ci "ajută de asemenea la constituirea lor" (1994: 3). Ceea ce demonstrează postmoderniștii privind violența în politica modernă trebuie diferențiat în mod clar de abordările tradiționale. În general, relatările tradiționale consideră confruntările violente drept evenimente normale în relațiile internaționale. Starea de anarhie este considerată ca un factor ce predispune statele la implicarea în război, la fel cum nu există nimic ce poate opri izbucnirea războaielor. Violența nu este constitutivă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
violente drept evenimente normale în relațiile internaționale. Starea de anarhie este considerată ca un factor ce predispune statele la implicarea în război, la fel cum nu există nimic ce poate opri izbucnirea războaielor. Violența nu este constitutivă în astfel de relatări, ci este "configurativă", sau "pozițională" (Ruggie 1993: 162-3). Structura ontologică a statelor este considerată ca precedentă recurgerii la violență. Violența nu face decât să modifice configurația teritorială, sau este un instrument pentru manevre strategice și de putere politică în distribuția
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
practicile turistice contribuie la susținerea discursului geopolitic al securității. Interpretarea ei sugerează că războiul și turismul, în loc să fie două practici sociale distincte și opuse, sunt de fapt strâns legate prin faptul că sunt guvernate de același discurs securitar global. O relatare detaliată privind relația dintre stat, violență și identitate poate fi găsită în expunerea poststructuralistă a lui David Campbell privind războiul din Bosnia, în National Deconstruction (1998a). Argumentul lui central este că o anumită regulă a comunității a guvernat violența intensă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
suveranității statului, este important de observat, se centrează pe suveranitate. Statul suveran este într-adevăr modul dominant de subiectivitate în relațiile internaționale de astăzi, însă este discutabil dacă pretenția sa de a fi subiectul politic primar și exclusiv este justificată. Relatarea cea mai riguroasă a costurilor etico-politice ale suveranității statului este oferită de Rob Walker în Inside/Outside (1993). Walker prezintă contextul în care s-a recurs la suveranitatea statului ca o categorie analitică prin care sunt înțelese relațiile internaționale, și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
îi urmează pe Derrida și Levinas prin punerea sub semnul întrebării a abordărilor tradiționale ce deduc etica din ontologie, în special o ontologie sau o metafizică a prezenței (Campbell 1998a: 171-92; Levinas 1969: Secțiunea 1A). Nu se începe printr-o relatare empirică asupra lumii ca o introducere necesară considerațiilor etice. Mai degrabă, eticii i se dă prioritate în sensul de "prima filosofie". Teoreticianul cheie în această abordare etică este Emmanuel Levinas, care a fost influențat mai mult de teologia iudaică decât
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
politică. Acest fapt are implicații importante în mod deosebit pentru statul suveran. Asta însemnă că statul suveran, ca mod primar de subiectivitate în relațiile internaționale, trebuie analizat îndeaproape pentru a expune practicile sale de captare și excludere. Mai mult, o relatare mai intuitivă a lumii politice contemporane trebuie să includă și o analiză a acelor actori și mișcări ce operează în afara și dincolo de frontierele statului. În al treilea rând, postmodernismul caută să regândească conceptul de politic fără invocarea asumpțiilor de suveranitate
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
problemelor de mediu, și protejarea și revendicarea "bunurilor comune" ca punct central în viziunea ecologiștilor. Multe dintre aceste idei au apărut din criticile Conferinței ONU pentru Mediu și Dezvoltare (UNCED), sau la Summit-ul Mondial al Pământului, organizat în 1992. Relatările ambientaliștilor din curentul principal despre UNCED prezintă conferința ca fiind un mare succes pentru ambientaliști și pentru mediu, marcând un punct culminant al multor ani de eforturi depuse pentru a-i determina pe politicieni să ia în serios problemele de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
al tratatelor și practicilor interstatale. Cele mai evidente ar fi cele legate de biodiversitate, ploile acide sau schimbările climatice. Dar perspectiva ar putea fi dezvoltată și în ceea ce privește instituțiile economice globale, cum ar fi Banca Mondială, sau practicile militare ale statelor. Relatarea lui Eckersley poate fi dezvoltată și în contextul literaturii pe tema "guvernanței globale a mediului", ceea ce implică apariția unor forme de guvernare care să nu se bazeze numai pe statele suverane (Paterson 1999; Humphreys, Paterson și Pettiford 2003). O prefigurare
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fond, puntea explicativă, din unghiul deschis de noi, nu face altceva decât să imprime nuanțe verosimile unui scenariu de o violență grotescă și, evident, un plus de credibilitate. Tot astfel ea poate fi privită ca o strategie de disculpare, atâta vreme cât relatarea nu e rodul imaginației pure. Oricum ar fi, iată cum ficțiunea se insinuează sub aparența unei comunicări pur tranzitive: Nimic nu e mai inocent și mai normal decât să scoți cu furculița, la masă, lumina ochiului unui concurent. Nimic mai
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
regelui persan prin Dobrogea, unde Îl Întâmpină rezistența geților „ cei mai viteji și mai drepți dintre traci „ Învinși geții sunt obligați să-i Însoțească pe perși și Herodot nu ne spune ce s-a Întâmplat cu ei dar scurta lui relatare e suficientă pentru a contura tabloul existenței unei uniuni de triburi geto-dace În Dobrogea anului 514 Î. Hr. 2. 339 Î. Hr. Îi regăsim pe geți opunându-se trecerii În Dobrogea a scitului Ateas. Victoria lui Filip al II lea
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]