17,708 matches
-
firele de păr lipite de obraz. Ce vise avuseseră amândoi, rochia de mireasă, nunta, toate se destrămaseră ca un fum când aflaseră părinți lui. Ce scandal se iscase, aproape că împărțise satul în două. Câtă bârfă și câte jigniri se rostiseră în cuvinte grele. Nu putea răspunde, erau părinți lui, nu le putea vorbi urât. Tăcuse , dar nu putea să suporte la infinit , nu putea suporta gândul că din vina ei familia lui se dezbină. Se hotărâse să pună capăt relației
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
putea să suporte la infinit , nu putea suporta gândul că din vina ei familia lui se dezbină. Se hotărâse să pună capăt relației. Nopți întregi n-a dormit făcându-și curaj pentru ai spune decizia ei. Cu câtă durere a rostit cuvintele de despărțire, cu cât stoicism a suportat țipetele lui și acuzațiile că nu-l iubește, apoi implorările și iar furia lui. Câte nopți a plâns cu fața în pernă să-și înăbușe suspinele și câte zâmbete a trebuit să
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
părinții, certându-se cu Dumnezeu pentru toată nefericirea lui își punea capăt zilelor trăgându-și un glonț în inimă cu aceiași pușcă cu care își împușcase femeia iubită direct în gura cu care îi zâmbea atât de frumos și care rostise cuvintele ce-i aruncaseră sufletul în păcat. Plecă supărat pe lume cu sufletul plin de furie, cu imaginea ei pe retină, așa cum o vazuze ultima dată cu ochii aceia mari, mirați, care nu înțelegeau ce i se întâmplă, cu părul
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
de anotimp, Asimptota cuvintelor. Remarcăm în acest moment prospețimea poeziei, la baza căreia se află o lectură bogată din creația „veche”, dar și din poezia contemporană, cultivarea metaforei, a versului insolit, de inspirație filosofică. Sentimentul apartenenței la spațiul românesc este rostit cu o convingere fascinantă, plină de prospețime: „Cu o-nflorire de zarzăr/ Patria este mai caldă!” Uneori, gândul moralizator se însoțește cu optimismul pe care îl declamă cu toată frenezia vârstei tinere: „Eu sunt ecou nespuselor cuvinte,/ o pasăre pe
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
o continuă însoțire cu mirarea, visul, clipa, dezdurerarea, uitarea, neantul, câmpia, femeia, prietenul nimeni, salcâmul, valul, întristarea, sărutul, restriștea, moartea, vântul, poezia, melanholia, iubirea, firul de iarbă, cântecul, amăgirea, singurătatea, silaba, cuvântul. În pagina de deschidere a volumului amintit, poetul rostește exclamativ: „Binecuvânt Logosul! Cele de față sunt scrise cu acel colț al inimii muiat într-o lacrimă cuvântătoare. Ea să ducă greul, în timp ce eu tac desăvârșirea lunecării...” Descătușarea de sine devine destin creator. Cuvântul dintâi trece răpanian prin „alfabetul tăcerii
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
păstrare laolaltă a contrastelor, într-o decantare ce aduce, în final, cititorului, bucuria lecturii.” (Vladimir Alexandrescu) Exemplul, în acest sens, constituie o probă: „Melanholia fața își întoarce, puterea, veșnicia, vor să-mbrace nadirul clipei în lumină-adâncă, sub cetina de foc rostesc poruncă, să fie acest cântec rugăciune pe fluturi, pe iubire și pe rune. Iar când durerea morții va străbate, să nu rămână-n noi poftiri uitate, nici lacrimi, nici durere, nici venin, doar încleștare mută în suspin. Uitarea, ușa vieții
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
față este un manifest al respectului și al recunoștinței, al iubirii față de poeții incluși: „Vino, Făuritorule de gheață și foc, credinciosule mut! Întru măreția ta, ficțiunile mele se-apleacă! Întru cinstea ta sorb Elogiul umbrei ! Întru numele tău, Poemul darurilor rostesc!” Vocea lirică a creatorului depășește omagiul, ea devine ecoul propriei arte, a Poeziei: „Eu sunt Întrebătorul. Ca un bivol în mlaștinile Universului îmi pândesc zorii. Mi-e frică să ajung un centaur siluind arborii poemului , mi-e frică să urc
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
SOCIETATE! A căutat să-l întâlnească pe învățător. De ce ? ... I-a fost avansată propunerea de a se înscrie, ca membru, în răndurile Partidului Comunist Român. Profesorul de economie politică a făcut asta. Primul impuls a fost să pună o întrebare „rostită” cândva „pe drumul de costiște ce duce la Vaslui” și anume „dar pentru care fapte ?!... ”. Pentru el, manifestarea superficială, ar fi avut efectul anihilării reacției provocate de surpriză. A avut prezența de spirit să nu o facă; avea de-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
SOCIETATE!A căutat să-l întâlnească pe învățător. De ce ? ... I-a fost avansată propunerea de a se înscrie, ca membru, în răndurile Partidului Comunist Român.Profesorul de economie politică a făcut asta. Primul impuls a fost să pună o întrebare „rostită” cândva „pe drumul de costiște ce duce la Vaslui” și anume „dar pentru care fapte ?!... Pentru el, manifestarea superficială, ar fi avut efectul anihilării reacției provocate de surpriză. A avut prezența de spirit să nu o facă; avea de-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
altă epavă”. (Din depărtări). Acest poem, ca și multe altele pe aceeași temă, dar scrise în formă dialogală, lămuresc și titlul cărții, Espresso dublu la Ierusalim. Conversație într-o clipă de răgaz - de realitate a vieții - cu sinele, după principiul rostit de Rimbaud, je est un autre, sau cu o ființă dragă dispărută; sau dialogul cu Dumnezeu. Hölderlin are o poezie în care spune că bea din două pahare. Paharul-poem al Biancăi Marcovici, așezat lângă dublul espresso, e pus în lumina
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
îmi este! - Puiul acesta este un măgăruș și ți-l dăruim, spuse Dumnezeu și plecă mai departe cu Sfântul Petru. Erau bucuroși că-l văzuseră fericit pe micul copil. Abia făcură câțiva pași și Sfântul Petru îl auzi pe Dumnezeu rostind: - Știi, Petre, fiindcă i-a plăcut atât de mult acestui copil puiul pe care i l-am dăruit, voi face din măgăruș un animal pe care să-l iubească toată lumea. Când peste mulți ani Fiul Meu, Iisus, va intra în
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
ALE LUI NICU DOFTOREANU Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Cuvântul „tangou” a devenit un leitmotiv atât în titlurile cărților cât și în titlurile poemelor publicate până acum de autor. Când rostim cuvântul „tangou”, ne gândim la o melodie de dans, imaginându-ne pașii unui cuplu în ritm de dans. Și dacă ne gândim mai profund putem spune că viața poate fi asemenea pașilor de tangou: înainte și înapoi, exact așa cum sunt
TANGOURILE LITERARE ALE LUI NICU DOFTOREANU de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366148_a_367477]
-
o tânără prietenă de pe facebook care scrie o poezie sensibilă, plină de trăiri sufletești. Este o ialomițeancă de-a mea (trăiește în Slobozia) și am promis că o să scriu despre carte. Aștept cu bucurie lansarea acestei cărți la București, să rostesc și acolo câteva cuvinte. Volumul de față are un titlu care este în ton cu imaginile construite de poetă în versurile din carte, sentimente trecute prin toate anotimpurile, dându-ne seama că Alexandra Mihalache a scris cu sufletul acest volum
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
fiind “un castel fermecat, cu porți larg deschise spre orizonturi luminoase, care împrăștie limpeziri sentimentale și miresme captivante”. Același scenariu ca dintotdeauna: doamna directoare Elena Scurtu prezintă evenimentul despre autor și cartea pe care o lansează. Cuvintele pe care le rostește sunt “scurtuiste”, de la numele pe care îl poartă, așa cum îi “botează” și pe ceilalți scriitori care au publicat la Editura Betta cu diverse derivate din numele de familie (gociste, lungeanuiste, gruianisme, pantazisme, călugăruiste, kapitzaiană etc) incluzându-l, bineînțeles, și pe
INSOMNIILE SCRIITORULUI NICĂ D. LUPU de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366147_a_367476]
-
Versurile curg limpede ca un „râu în lumina care-n suflet sapă” ( Am nevoie de tine). Doar iubind poeta se simte adânc cufundată în veghea divină. Și ca o contrapondere a liricii feminine, Alexandra Mihalache își revendică un destin androgin, rostind în locul bărbatului cuvinte de iubire în poeme tulburătoare. Ori, sunt mesajele pe care ar dori să le audă de la iubit: „Frumoasa mea de doruri mângâiată/ Eu am rugat ninsoarea să te cheme,/ Mătase să aștearnă în poeme -/ Privirea ta e-
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
liniște și sporește atenția la fiecare cuvânt spus, e indivizibilă pe toată fața sa scăldată în surâs, lucirea ochilor cu adâncimi de văzduh! În lumina surâsului și cerul ochilor aceștia, acoperă ca un copil cu cea mai pură dragoste, gândurile rostite despre Majestatea Sa Regele Mihai. Uneori, doar o tăcere acuarelată de un surâs cald și o privire scânteietoare urmează simplei rostiri a numelui Regelui, iar aceasta vorbește mai mult decât un câmp de fraze cu nimic mai pline de sensuri
ALESSANDRA STOICESCU. UN VULTUR ŞI-UN ZBOR, O IUBIRE ŞI UN ADEVĂR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366181_a_367510]
-
s-a stins. Deși de pe ramuri frunzele s-au desprins. Deși vara e dusă și pentru prima dată a nins. La noi în inimi, focul iubiri să rămână aprins ! Deși eu te-am privit mereu cu adorație. Deși ți-am rostit numele că pe o incantație, Acum cerul meu cu stele nu mai este la fel. Decând tu nu mai ești cu mine, sub el . Deși vara noastră s-a terminat, buzele mele , încă nu te-au uitat. Deși pe nume
ŞI TOTUŞI ..... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366268_a_367597]
-
cu antet Am scris un magistral cvintet Dar ai crezut că e bilet Pentru o piesă de balet... Mai sunt poet ? Ca pe un banal acaret Mi-ai pus inima în colet Și am ajuns un biet schelet Iar tu-îmi rosteai încet, încet Că sunt poet... Fiind al dragostei atlet Am fost pictat într-un portret Primii în dar și-un epolet Dar din păcate, de valet... Mai sunt poet ? Ca totul să fie complet Mă-njunghiași cu un stilet Și
MAI SUNT POET ?.. de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366279_a_367608]
-
de secat. Există un singur nume pe care trebuie să-l cunoască orice român, în orice loc s-ar afla, există un nume pe care trebuie să-l slăvim în fiecare zi, există un nume pe care trebuie să-l rostim tot timpul cu vreme și fără vreme: acesta este EROUL. Rămas bun, erou al aerului, ADRIAN IOVAN! Dumnezeu să te odihnească în pace! Noi nu te vom uita! Doamne, ajută! Ștefan Popa Referință Bibliografică: IN MEMORIAM ADRIAN IOVAN EROUL / Ștefan
IN MEMORIAM ADRIAN IOVAN EROUL de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361589_a_362918]
-
bunicii și părinții. La rândul meu, le-am fost cel mai semeț, rătăcitor, și nerecunoscător Rege. Buna creștere este ca memoria: te lasă, dacă o lași. Viața este o oglindă în care, privind, este imposibil să nu roșești. Primul cuvânt rostit de un copil este numele celui care l-a creat: mama. Autobiografie: Viața scrisă în mașină. Automobil: Ceva care este mobil chiar si atunci când stă pe loc. Reforma este un parastas de la care sunt dați afară cei care nu se
TOCANĂ DE DUDE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361674_a_363003]
-
Apăru iar pe cer, mai întâi ca un punct, apoi din ce în ce mai mare, până coborî și se așeză pe aceeași creangă de mai înainte. Văzându-l, Corina înțelesese deja că nici el nu reușise să ajungă la steaua ei albastră. Dar rosti, totuși, vorbe de mângâiere către el: - Nu fii dezamăgit, porumbel frumos! Îți sunt foarte recunoscătoare că ai vrut să mă ajuți! Corina, însă, nu renunță să tânjească mai departe după minunata ei stea albastră de pe cer. Văzând-o astfel, într-
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361640_a_362969]
-
ușoare ale strunelor cobzei. Spune-ne ce-a mai fost, după ce fii Împăratului Tătar sosiră ca soli în palatul Împăratului Răsăritului!... Văzând solii tătarilor intrând în Marele Salon, Împăratul Răsăritului își luă o ținută semeață și, cu o voce solemnă, rosti: - Cine sunteți voi? - Eu sunt Fulgerul-Alb, fiul cel mare al Împăratului Tătarilor! - Eu sunt Săgeată-Iute, mezinul aceluiași împărat!... - Iar eu sunt Vulpea-Șireată, povățuitorul și păzitorul lor credincios!... - Și ce caută în palatul meu “Fulgerul“, “Săgeata“ și “Vulpea“ tătarilor?... - Urări de
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
strălucitoare fiică de împărat nu l-a îndrăgit pe dată pe Fulgerul-Alb, fiul cel mare al Împăratului Tătarilor! Căci privirile ei întâlniră sclipirile senine și pline de dragoste din ochii fiului mezin!... Atunci prințesa Rază-Albastră se refugie în iatacul ei, rostind astfel: “În zadar sunt toate bogățiile, toate meritele și toată dragostea ta. Nu-mi mai zice nimic de putere și triumf. Te rog nu mai încerca să faci nimic pentru fericirea mea, oferindu-mi splendori și palate fermecate. Dacă mie
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
cel mare. Îți trimis și multe daruri. Fiica mea va sosi în curând la palatul tău, însoțită de alaiul ei! Aceasta este voința puternicului Împărat al Țării Răsăritului!” Cei de față tăcură înmărmuriți. - Acum adu-mi pergamentul ca să-l sigilez! rosti împăratul. Dar, în liniștea care stăpânea Salonul, o voce se auzi: - O clipă, doar! Prea înălțate Împărate! - Cine strigă așa? zise împăratul. Cine îmi nesocotește mie porunca?... - Sunt eu, Fulgerul-Alb, fiul cel mare al Împăratului Tătarilor! Te implor, înălțimea ta
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
Observă disperarea de pe chipurile lor, de teama hotărârii tale, de a semna acest pergament!... Fața Împăratului Răsăritului se întunecă de mânie auzind această neașteptată replică din partea fiului cel mare al tătarilor. - Înseamnă că, aici, în împărăția mea, copiii dau porunci? rosti temutul împărat. Și ochii împăratului priveau întunecați la chipul fiicei sale și la cel al fiului mezin al tătarilor. Apoi, încetul cu încetul, privirea sa se însenină, deveni chiar foarte duioasă. Atunci Împăratul Răsăritului se ridică de pe tronul său, luă
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]