5,053 matches
-
1996; Model și variantă în folclor, București, 1996; Poetică folclorică, București, 1997; Il linguaggio degli inizi: letteratura, cinema, folklore, Torino, 1998. Antologii: Maxime și cugetări din folclorul și literatura rusă și sovietică, tr. și introd. edit., București, 1974; Maxima populară rusă și corespondențele românești, tr. și introd. edit., București, 1979. Repere bibliografice: Constantin Otobâcu, Formule stereotipe ale basmului, SPM, 1973, 156; Al. Graur, Limba basmelor, RL, 1974, 2; Al. Dobrescu, Destinul formelor literare, CL, 1974, 1; Vasile Adăscăliței, „Stereotipia basmului”, CRC
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
ed. tr. și introd. G. Mihăilă, pref. edit., București, 1996;P.P. Panaitescu, Contribuții la istoria culturii românești, îngr. și pref., București 1971 (în colaborare cu Silvia Panaitescu); Nicolae Iorga, Sinteza bizantină, pref. și tr. edit., București, 1972; D.S. Lihaciov, Prerenașterea rusă. Cultura Rusiei în vreme alui Rubliov și a lui Epifanie Preaînțeleptul, îngr. și pref., București, 1975 (tr. Corneliu Golopenția); Cronica lui Mihai Viteazul, îngr. și introd., București, 1981; Paisie Velicikovski, Dobrotoliubie, pref. mitropolitul Daniel, București, 1990; Paisianismul - un moment românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
de la Șahr-i Sukhta din Sistanul iranian (Tosi, 1983). Cu toate acestea, nu au adus elemente semnificative pentru problematica noastră (cf. Amiet, 1986). În general, cercetarea arheologică În diferite zone ale Iranului exterior, condusă mai ales de misiuni franceze, italiene și ruse, a preferat să culeagă mai ales date noi despre cultura materială, aducând doar În câteva cazuri elemente noi și semnificative pentru istoria religiei. Un exemplu ar fi descoperirea făcută de arheologii ruși În oaza de la Merv, din actualul Turkmenistan, a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
serie de cercetări aprofundate, care pornesc de la Meillet (1926) și merg până la Benveniste (1967) și Jakobson (1970), au pus În evidență o strânsă legătură În privința inovațiilor cu lexicul religios iranian; vom cita situațiile cele mai clare luând, de aici Înainte, rusa ca unic exponent al slavei și omițând celelalte limbi slave: 1) slava și iraniana au eliminat numele indo-european al cerului (ca obiect al cultului: *dy¶us), Înlocuindu-l cu termenul *nebhos(În rusă, nebo; În avestică, nabah-), care, inițial desemnează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cele mai clare luând, de aici Înainte, rusa ca unic exponent al slavei și omițând celelalte limbi slave: 1) slava și iraniana au eliminat numele indo-european al cerului (ca obiect al cultului: *dy¶us), Înlocuindu-l cu termenul *nebhos(În rusă, nebo; În avestică, nabah-), care, inițial desemnează norii; 2) termenul *deiwos, „zeu”, dobândește valoare de „demon” (În rusa veche, divú, „pasăre infernală”; În avestică, da¶va„demon”) și este Înlocuit de: 3) *bhogo(În rusă, bog; În avestică, baga-), care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1) slava și iraniana au eliminat numele indo-european al cerului (ca obiect al cultului: *dy¶us), Înlocuindu-l cu termenul *nebhos(În rusă, nebo; În avestică, nabah-), care, inițial desemnează norii; 2) termenul *deiwos, „zeu”, dobândește valoare de „demon” (În rusa veche, divú, „pasăre infernală”; În avestică, da¶va„demon”) și este Înlocuit de: 3) *bhogo(În rusă, bog; În avestică, baga-), care, la origine, Însemna „distribuitor (al destinului oamenilor)”; 4) termenul slav pentru „credință” (În rusă, vìra) are un corespondent
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-l cu termenul *nebhos(În rusă, nebo; În avestică, nabah-), care, inițial desemnează norii; 2) termenul *deiwos, „zeu”, dobândește valoare de „demon” (În rusa veche, divú, „pasăre infernală”; În avestică, da¶va„demon”) și este Înlocuit de: 3) *bhogo(În rusă, bog; În avestică, baga-), care, la origine, Însemna „distribuitor (al destinului oamenilor)”; 4) termenul slav pentru „credință” (În rusă, vìra) are un corespondent exact doar În avestică, varena-, cu aceeași semnificație; 5) termenii vechi din rusă, svjatú, „sfânt (În sens
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
valoare de „demon” (În rusa veche, divú, „pasăre infernală”; În avestică, da¶va„demon”) și este Înlocuit de: 3) *bhogo(În rusă, bog; În avestică, baga-), care, la origine, Însemna „distribuitor (al destinului oamenilor)”; 4) termenul slav pentru „credință” (În rusă, vìra) are un corespondent exact doar În avestică, varena-, cu aceeași semnificație; 5) termenii vechi din rusă, svjatú, „sfânt (În sens creștin)”, și lituanianul sveñtas, cu aceeași semnificație, Își au corespondent doar În avestică, spenta-, „sacru, sfânt”; 6) termenul rus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de: 3) *bhogo(În rusă, bog; În avestică, baga-), care, la origine, Însemna „distribuitor (al destinului oamenilor)”; 4) termenul slav pentru „credință” (În rusă, vìra) are un corespondent exact doar În avestică, varena-, cu aceeași semnificație; 5) termenii vechi din rusă, svjatú, „sfânt (În sens creștin)”, și lituanianul sveñtas, cu aceeași semnificație, Își au corespondent doar În avestică, spenta-, „sacru, sfânt”; 6) termenul rus vopit’, a „invoca”, corespunde avesticului ufyeimi, „eu invoc”; 7) termenul rus zvat’, „a invoca”, corespunde avesticului zbay³
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ray-, „beatitudine”. La fel de interesant este și faptul că anumiți termeni slavi au legături etimologice cu numele proprii ale divinităților iraniene: rusescul mir, „pace”, cu avesticul mithra (zeul care domnea asupra ordinii cosmice și asupra relațiilor corecte dintre oameni); termenul din rusa veche jadrú; „puternic, rapid”; cu avesticul indra(zeul războiului); rusescul svobod’, „liber”, cu Sabàzios (zeu identificat cu Dionysosxe "Dionysos" de diferite populații de la răsărit de Grecia). Faptul că aceste congruențe Între lexicul religios iranian și cel slav pot fi interpretate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se știe că Îi era oferită o zecime din pradă. e) Jarovitúxe "Jarovitu^" La Vologost era practicat cultul zeului Jarovitúxe "Jarovitu^", al cărui nume este legat de către unii cercetători de termenul slav jarú, „puternic, violent”, iar de alții, cu numele ruse jara, „primăvară”, și jar¹ „marea vară”. În primul caz, se presupune că este vorba despre o divinitate războinică, iar În cel de-al doilea despre o zeitate agrară. Puținele informații pe care le avem sunt clar În favoarea primei ipoteze: Herbord
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la psihologia normală sau patologică, anteriore formării limbii române științifice, constituie o sursă documentară prețioasă. În sinteza lor aceste date demonstrează existența unui vocabular bogat, cu oarecare capacitate de diferențiere nosologică și cu pronunțată specificitate regională. Influențe lingvistice străine (neogreacă, rusă, germană, latină, italiană), asimilate, au particularizat acest vocabular, care ne transmite o imagine vie despre boala și bolnavul mintal. În cuprinzătoarea sa operă, Pompei Gh. Samarian a adunat texte și documente ilustrative În acest sens. Un remarcabil studiu despre formarea
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
un alt istoric politician) care a fost Nicolae Bălcescu. Panaitescu a reintrodus în istoriografia românească un element căruia i se simțea lipsa de la dispariția lui Bogdan: cunoașterea profundă a limbilor slave, de la fundamentala slavă veche (bisericească), trecînd prin polonă și rusă, pînă la sîrbo-croată. Fusese și el studentul lui Iorga la București și la școala lui din Franța și studiase la Universitatea Jagellonă de la Cracovia. În 1927 a devenit conferențiar de istorie slavă la Universitatea de la București, înviind astfel moștenirea lăsată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o campanie de presă menită să-i demonizeze pe cei doi reușise să atragă atenția publicului. Dar procedurile de judecată, Înregistrate și transcrise În secret de câțiva oameni prezenți În sala tribunalului, au fost publicate un an mai târziu În rusă și engleză, generând petiții internaționale și cereri de eliberare a celor doi3. Întreaga afacere era neobișnuită: chiar de-a lungul deceniilor brutale de stalinism, nimeni nu fusese arestat și Închis exclusiv pentru conținutul scrierilor sale (de ficțiune). Chiar dacă se fabricau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exclus sau arestat politicieni de centru și de stânga și, timp de șapte ani sufocanți, au ținut Grecia sub control. Antimoderni până la caricatură, coloneii au cenzurat presa, au interzis grevele, muzica modernă și fustele scurte. Au proscris studiul sociologiei, limbilor rusă și bulgară, pe lângă Sofocle, Euripide și Aristofan. „Populiști” ca stil, dar paternaliști În practică, ei erau obsedați de Înfățișare. Sub regimul lor nu era permis părul lung. Gărzile de la palate și participanții la ceremonii și-au văzut uniformele Înlocuite de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de minorități, dintre care 31 locuiau În regiuni autonome, Ucraina era ucraineană În proporție de 84%. Ceilalți locuitori ai republicii erau ruși (11%), restul (5%) fiind un amestec de moldoveni, polonezi, maghiari, bulgari și evrei supraviețuitori. Singura minoritate semnificativă (cea rusă) era concentrată În estul industrializat al țării și În capitala Kiev. În centrul și vestul Ucrainei, cu precădere zona din jurul Lvovului, al doilea oraș ca mărime, locuitorii erau În majoritate vorbitori de ucraineană și de religie ortodoxă sau greco-catolică. Grație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Galiția și-au putut păstra limba maternă. În funcție de zonă, Între 78% și 91% din locuitori o foloseau ca limbă maternă În 1994, pe când În teritoriile conduse cândva de țarul rus tocmai cei care se declarau ucraineni vorbeau mai degrabă rusa. Constituția sovietică le atribuia o identitate națională locuitorilor din republicile sale separate și chiar Își definea toți cetățenii În categorii etnic-naționale. Ca peste tot, și În Ucraina (mai ales În partea de vest, recent anexată) ficțiunea a sfârșit prin a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lungul secolului, teritoriul În chestiune - Basarabia, cum i se spunea sub țarii ruși - a trecut de la Rusia la România și Înapoi, În funcție de soarta războaielor. Cei patru milioane și jumătate de locuitori erau În principal moldoveni, dar cu două minorități importante (rusă și ucraineană) și un număr semnificativ de bulgari, evrei, țigani și găgăuzi (o populație ortodoxă de limbă turcă ce trăiește În zona Mării Negre). În acest amestec tipic imperial de popoare, cei mai mulți vorbesc românește, dar, sub regimul sovietic - pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Moldova au fost constrânși să folosească alfabetul chirilic și să se descrie ca fiind moldoveni, nu români. În consecință, identitatea națională era aici destul de neclară. Pe de o parte, majoritatea locuitorilor, mai ales cei din capitala Chișinău, vorbeau bine rusa și se considerau cetățeni sovietici; pe de altă parte, legătura cu românii (prin istorie și limbă) era o punte către Europa și constituia baza cererilor repetate de autonomie. Când a apărut un „Front Popular”, În 1989, principalul său obiectiv a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Republica Socialistă Sovietică Moldovenească În Republica Socialistă Sovietică Moldova (ulterior doar Republica Moldova) și apoi, În iunie, s-a declarat stat suveran. Aceste schimbări mai mult simbolice au cauzat neliniște și speculații despre un separatism profilactic atât În rândul vorbitorilor de rusă, cât și În cadrul comunității găgăuze. În urma unui referendum din toamna anului 1990 privind autonomia, conducerea comunistă din Tiraspol (principalul oraș din estul Moldovei, dincolo de Nistru, unde rușii și ucrainenii formau majoritatea locală) a proclamat o Republică Socialistă Sovietică Transnistreană Autonomă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1990 și apoi ca președinte al Sovietului Suprem rus (Parlamentul rus). De pe această poziție influentă și vizibilă, Elțîn a devenit primul reformist al țării, părăsind demonstrativ Partidul Comunist În iulie 1990 și folosindu-se de baza sa electorală din Moscova rusă pentru a-i ataca pe foștii camarazi din Moscova sovietică. Prima țintă a fost Însuși Gorbaciov, deși Elțîn fusese inițial un apărător ferm al președintelui sovietic, În a cărui regiune natală, Sverdlovsk, lucrase mai mult de zece ani. Însă el
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
antisemitism deschis. În alegerile prezidențiale din decembrie 2000, unul din trei votanți români a optat pentru Tudor; singura alternativă era fostul aparatcic Ion Iliescu 18. Chiar și politicienii naționaliști care Își Începuseră cariera În calitate de critici ai comunismului - cazul mișcării „național-patriotice” ruse Pamiat („Memorie”) - au alunecat cu destulă ușurință spre o simpatie simbiotică pentru trecutul sovietic, Îmbinând resentimentul naționalist cu nostalgia pentru moștenirea sovietică și monumentele ei. Același amalgam de retorică patriotardă și regret pentru lumea dispărută a autoritarismului de tip sovietic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iar În comunități săsești izolate din Transilvania și din alte părți germana s-a menținut ca limbă marginală, cu o utilitate practică redusă. Toți ceilalți au Învățat - sau cel puțin li s-a predat - limba rusă. Asociată cu ocupația sovietică, rusa Își pierdea tot farmecul, chiar și În țări ca Polonia sau Cehoslovacia, unde contiguitatea lingvistică o făcea accesibilă. Deși cetățenii din statele-satelit erau obligați să studieze rusa, cei mai mulți n-au făcut nici un efort să stăpânească limba și nu o vorbeau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau cel puțin li s-a predat - limba rusă. Asociată cu ocupația sovietică, rusa Își pierdea tot farmecul, chiar și În țări ca Polonia sau Cehoslovacia, unde contiguitatea lingvistică o făcea accesibilă. Deși cetățenii din statele-satelit erau obligați să studieze rusa, cei mai mulți n-au făcut nici un efort să stăpânească limba și nu o vorbeau decât dacă erau siliți 9. În câțiva ani de la căderea comunismului s-a putut constata că, paradoxal, ocupația germană și cea sovietică au eradicat familiaritatea cu limbile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de belgieni, luxemburghezi și elvețieni și câteva comunități izolate din Alpii italieni și Pirineii spanioli mai era limba maternă - mulți foloseau forme dialectale Înfierate de cerberii de la Académie Française. În termeni strict statistici, franceza era de mult - față de germană sau rusă - la periferia lingvistică europeană. Dar, de la declinul latinei, franceza fusese limba specifică elitelor cosmopolite cultivate - și, prin urmare, limba europeană par excellence. Când la Oxford s-a propus, În primii ani ai secolului XX, ca limba franceză să fie introdusă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]