23,741 matches
-
discursului occidental contemporan. Plasându-și întreprinderea sub un acoperiș simbolic, în The Wreath of Wild Olive. Play, Liminality, and the Study of Literature (1997) S. rotește subit perspectiva. Oferită, potrivit legendei, învingătorilor olimpici de Zeus în persoană, ramura de măslin sălbatic invocată în titlu devine o emblemă a transmutării de semnificații. Îmblânzit prin intervenția divinității, principiul uman al competiției și al beligeranței (agonicul) se convertește în fertilitatea spiritului pașnic, nonantagonic (irenicul). Jocul ca matriță a literaturii rămâne punctul de demaraj al
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
sunt specifice lui S.-C., apropiindu-l de proza lui Ion Ghica ori de A. I. Odobescu, cel din Pseudo-cynegeticos. Scriitorul era, totodată, un descriptiv și un liric de suflu ossianic: lui îi reușește reconstituirea elementarului în cadre ale unei naturi sălbatice sau dezlănțuite. Iar viforul, lupii, singurătățile albe ale ținuturilor basarabene, buțile de catran arzând în fața curții boierești, pentru a alunga fiarele, compun tablouri ale meleagurilor natale puternic evocatoare. În povestiri, pendulând între satiră și fascinanta căutare a idealului intangibil, S.
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
budiste (Îngerul verde). Ironică și fantezistă, Istoria unui țânțar (1891) obține efecte deosebite în parodierea relațiilor umane prin atribuirea acestora unor insecte. Romanul Insula Sagalin, țara misterioasă a exilaților (1894) ține să atragă atenția atât asupra poeziei aspre a ținuturilor sălbatice ale Siberiei și Amurului, cât și asupra barbariei regimului autocratic țarist și să trezească milă pentru cei surghinuiți, zugrăviți și în măreția, și în ticăloșia lor. Istoria fetei seduse de guvernator și a luptătorului politic exilat în Siberia este construită
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
din neamul lui Dan. Și așa cum Domnul și Mântuitorul nostru, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost închipuit prin natura împărătească și măreață a unui leu, tot astfel Scriptura a profețit despre diavol de această dată prin natura tiranică și sălbatică [a aceluiași animal]. Înșelătorul vrea să imite în toate pe Fiul lui Dumnezeu. Leu, Cristos, leu, Anticristul. Rege al tuturor celor cerești și pământești, Cristos; rege al pământului, Anticristul. Ca miel a fost închipuit Mântuitorul; celălalt se va arăta și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
asupra lui și îl vor proclama rege. Apoi, el se va semeți în inima sa și cel blând se va face aspru, cel care căuta iubirea fără milă se va face; cel cu duhul smerit se va face mândru și sălbatic; dușmanul nedreptății îi va prigoni pe cei drepți. O dată proclamat rege, va pregăti războiul și va lovi, plin de mânie, alți trei regi: al Egiptului, al Africii și al Etiopiei. Apoi va rezidi templul Ierusalimului: îl va ridica în foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
proclamat rege și va întina multe suflete. Va da oamenilor guvernatori aleși dintre demonii săi și își va uita cucernicia, făcându‑se pentru toți și în toată vremea, aspru, nemilos, iute cuprins de mânie, groaznic, agitat, înfricoșător, hidos, odios, respingător, sălbatic, ucigaș, plin de răutate. Va înmulți falsele minuni străduindu‑se să arunce în prăpastia pierzării tot neamul omenesc. Popoarelor care îl vor cinsti din pricina minunilor sale iluzorii le va vorbi cu glas de tunet, așa încât se va cutremura locul în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
veni, se vor întreba dacă nu vor fi cumva cutremure de pământ sau vijelii până la răsăritul soarelui și ce moarte îngrozitoare i‑ar aștepta atunci. Pământul întreg, marea, văzduhul și cerul vor plânge viața nefericită [a oamenilor]. De asemenea, animalele sălbatice, păsările, munții și dealurile, copacii și câmpia vor plânge laolaltă pentru oamenii care s‑au depărtat de Dumnezeul cel sfânt, care au crezut în Amăgitor și au acceptat pecetea Vrăjmașului lui Dumnezeu, a Necuratului, în locul crucii de viață făcătoare a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sta sub semnul jefuirilor, al nelegiuirilor și al crimelor nemaivăzute (cap. 5). Haosul va cuprinde întregul cosmos (cap. 6). Semne uluitoare vor preceda venirea Anticristului: „Și vor fi semne pe pământ: din neamul omenesc se vor naște balauri și fiare sălbatice; din fecioarele curând căsătorite se vor naște prunci care vor vorbi fără cusur; aceștia vor vesti vremurile din urmă și vor cere să fie omorâți. Chipul lor va fi ca cel al bătrânilor: deși abia veniți pe lume, perii capului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ϑ™였< Β≅∗™였< ∀⇔ϑ≅¬ ΦΒ42∀:™였< ∗β≅ 6∀ℜ γ∅Η ϑ∈ :ΞϑΤΒ≅< ∀⇔ϑ≅¬ (Δ∀νΖ <ϑ∴ΠΔ4Φϑ≅Ηθ ♠ΤΗ ϑ≅¬ ≅⇔Δ∀<≅¬ Β≅ϑ∞ :∞< (γ<ΖΦγϑ∀4 Β∀4∗∴≅<, Β≅ϑ∞ (ΞΔΤ<. Chipul lui este ca al unei fiare sălbatice. Ochiul drept, ca luceafărul dimineții; celălalt ochi este încremenit. Gura, largă de un cot; dinții mari de‑o palmă. Degetele, ca niște coase; talpa picioarelor, de două palme. Iar pe fruntea sa stă scris: Anticristul. S‑a ridicat până la cer
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
minte capitolul 7 al cărții Daniel și că el nu face altceva decât să adapteze trăsăturile celei de‑a patra fiare unui corp omenesc. Monstrul care apare astfel este în același timp înfricoșător și respingător; are un chip de „fiară sălbatică” (cf. Dan. 7,3). De vreme ce cornul cel mic crescut pe capul fiarei „avea doi ochi” (Dan. 20), și Anticristul‑om are ochi, dar nu ochi obișnuiți: cel drept este „ca steaua dimineții”, simbol al căderii diavolului (Is. 14,12‑15
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
viață al acestei comunități cu totul speciale: „Purtau cu toții veșminte de sac și erau cu toții profeți; nu aveau nimic personal, erau lipsiți de orice bun și se aflau cu toții în doliu din pricina rătăcirii lui Israel. Se hrăneau doar cu ierburile sălbatice pe care le culegeau de pe vârfurile munților; după ce le strângeau le consumau împreună cu profetul Isaia” (2, 10‑11). Cumpătarea, postul, fuga de lume și inspirația profetică sunt trăsături comune terapeuților, prezentați de Philon (De uita contemplativa), esenienilor și discipolilor lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
caesisque imanior urbem incendio, plebem feris uulgo missis, senatum pari morte tollere decreuerat, noua sede regno quaesita, maximeque incitante legato Parthorum („Acesta, și mai crud prin trădările și prin crimele sale, hotărâse să piardă Roma prin foc, poporul, prin animalele sălbatice, și Senatul printr‑o moarte asemănătoare, căutând o nouă capitală imperiului. El a fost îndemnat la acestea mai ales de legatul parților”). La rândul său Suetoniu (Vie de Néron 40, 1) vorbește de intenția tiranului de a conduce imperiul din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
umane, împrumută comportărilor senzația străvechimii, prin încetinire ceremonială și prelungire simbolistică. În cărțile târzii, Valea Frumoasei, Poveștile de la Bradu-Strâmb, expedițiile cinegetice își pierd finalitatea practică, devin doar prilejuri de a conduce pașii vânătorului pe meleaguri vrăjite, cum e dumbrava cocoșilor sălbatici, veritabilă mandala, din povestirea Raiul. În Ostrovul Lupilor și în Fantazii răsăritene se face elogiul înțelepciunii orientale. Plăcerea de a povesti e suverană, se renunță la invenție și autorul se mulțumește cu înflorituri pe marginea unor motive epice vechi, bine
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
il figlio”49. Ambițioasă, dornică să domine viața politică, își marca prezența prin cruzime (și-a omorât dușmanii, după ce s-a întors în Macedonia, și a fost amestecată, se pare, în uneltirea care a dus la uciderea propriului soț50). Era sălbatică precum Epirul natal și nutrea năzuințe dincolo de condiția în care erau acceptate, pe vremea aceea, femeile 51. Când a murit Alexandru Macedon (323 î.Hr.), Roxana, soția sa, fiica lui Oxyart din Bacteriana (cel care se răsculase, dar fusese prins), era
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care se aflau acolo, și pe urmă fu ucis cu pizmă, fără luptă - pizmei. încrezător în înțelegerile încheiate, el și-a întâmpinat ucigașii cu brațele deschise și fără bănuieli: „Iar ei au scos sabia, merg asupra lui ca niște fiare sălbatice, pătrund în cortul lui... Și unul din ei a zvârlit cu sulița, și-l atinge în inimă ascuțișul. Un altul în grabă l-a lovit, îi taie capul. Ca un copac se prăvăli frumosul său trup. Așa îl omorâră, fără ca
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
stea și să păzească de stricăciunile tătarilor să nu facă, mai ales să nu robească pre cineva, și să nu răpească ca niște lupi de oameni” (Radu Greceanu). Intrând în Moldova în 1574, tătarii („cu chip de fiară și inima sălbatică”, zisese Azarie) au jefuit (era un „timp al raptului”) și au răpit mai cu seamă femei (iar luarea în robie însemna, pentru multe dintre ele, moartea): „Și au ajuns până la Roman, arzând și prădând și răpind femei frumoase la chip
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sangvinar în dezechilibrele sale, care îl iritase nespus la căsătorie (după ce o pețise pe fiica lui Vasile Lupu cu oastea) pe Miron Costin („Ginirile singur fața numai de om, iară toată hirea de hiară”, „acela om cu hirea de hiară sălbatică”), dar se arătase de o fidelitate fără cusur, sacrificându-se sub zidurile Sucevei pentru a apăra interesele socrului său, Ruxandra primise de la Bohdan Hmelnițki (când trupul lui Timuș fusese adus la Cehrin, capitala cazacilor răsculați, la 22 octombrie 1653, ea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
punct de vedere formal-extern se manifestă prin abateri de la normele morale. C. Lombroso a vorbit despre „criminalul Înnăscut”, care reprezintă forma atavic-degenerată a ființei umane. Acesta reprezintă o formă de regresiune psiho-biologică a omului civilizat la tipul uman primitiv, crud, sălbatic, violent, irațional, nesociabil, lipsit de conștiință morală. Teza Își are rădăcinile În teoria lui A. Morel și V. Magnan, fiind cunoscută sub denumirea de teoria degenerescenței care caută să explice geneza tulburărilor psihice. În domeniul psihiatriei, unde insensibilitatea morală a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mugesc În jurul lui. Pe cea mai mare divinitate, Pământul cel neschimbător și neobosit, el Îl brăzdează În fiecare an și Îl răscolește cu plugul. La fel știe să atragă și să Încurce În ochiurile lanțului neamul zburător al păsărilor, animalele sălbatice și peștii mărilor. Prin vicleșugul lui stăpânește fiarele codrului și se pricepe să deprindă cu jugul pe telegarul cu coama frumoasă și pe taurul sălbatec din munți. Știe arta vorbei și cunoaște gândurile sublime, a dat legi cetăților și a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca în pictura lui Gustav Klimt, totul pendulează între simbolic și decorativism gratuit. Erotica la S. este mai puțin realizată, închisă în formule cel mai frecvent banale, aproape antipoetice. Iubirea înseamnă „o luptă pe viață și pe moarte”, o nebunie sălbatică și amară, iar femeia va fi posedată „din tălpi și până în creștet”. Îndrăznelile imagistice sunt minate și ele de banalitate și alunecă uneori în vulgaritate. Despărțirea îndrăgostiților este imaginată într-o emfatică poză atletică: „În ultimă forțare, / Fantastica ta fugă
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
Prozatorul are simțul grandorii și al sacrului, profanat deopotrivă în lumea fizică și în cea morală. Înțesată de muniție și cohorte dușmane, frumusețea magică a panoramelor alpine sau marine ale Crimeii se transferă în teatrul de război al unor încleștări sălbatice, iar stepa rusească sau tundra siberiană, sub geruri, zăpezi, ploi nesfârșite, devin spațiul unei imense rețele concentraționare, strivind sordid sute de mii de destine umane, cu foamea de viață exacerbată insuportabil. Zona vie a cărții e dată de comunicarea acestor
STATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289885_a_291214]
-
cu gâtul scurt și Îndesat, predispus la apoplexie (Habitus apoplecticus), iar din cauza vieții sedentare suferea de hemoroizi și constipație. M-a consultat În problema sănătății sale și, când i-am recomandat să facă o clismă, m-a privit atât de sălbatic, de parcă i-aș fi indicat vreun remediu periculos. Am regretat apoi că am procedat astfel. Mi-am amintit că medicii arabi, deși buni cunoscători ai eficacității clismelor pe care le recomandă de altfel În cărțile lor, le aplică doar rareori
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Panica Îmi crescu Încă și mai mult când am realizat că mă aflam În mijlocul pustietății, departe de orice ființă umană! Ce se va Întâmpla cu mine? mă gândeam. Voi pieri din pricina frigului nopții sau voi deveni o pradă pentru animalele sălbatice care hoinăreau noaptea prin acele locuri? Astfel de idei Îmi veneau În minte, adâncindu-mă În disperarea În care mă aflam. Dar uneori, tocmai În clipele În care ne simțim la un pas de dezastru, se Întâmplă ca salvarea să
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
să cântăm sau să fluierăm. În stânga noastră, la o distanță de aproape douăsprezece sau cincisprezece mile, am văzut faimoasele ruine de la Palmira. Până În cea de-a noua zi a călătoriei noastre nu am Întâlnit nici oameni, nici păsări sau animale sălbatice - când, pe neașteptate, În Întunericul nopții, s-a Întâmplat să nimerim Într-un loc situat Între două dealuri joase, unde am zărit niște arabi și corturile lor. Din fericire - și spre marea noastră bucurie -, erau numai femei, ai căror bărbați
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din preajma ei i se alăturaseră În cor strigând după ajutor, trezind astfel Întreaga populație a orașului. În orice caz, În urma unui interogatoriu sever, se dovedi că focul de armă fusese tras de paznicul grădinii cu scopul de a speria animalele sălbatice Înfometate ce dăduseră iama În culturile de pepene galben. Cu toate că În urma acestei situații ne-am ales doar cu o spaimă zdravănă, doream din toată inima să părăsim cât mai repede acest loc nenorocit unde jaful era la ordinea zilei. Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]