5,454 matches
-
să-l creadă. A dat de înțeles că nu are încredere în tata și că nu mai vrea să aibă nimic de-a face cu el. Contesa, evident, a luat partea soțului ei. Mama, evident, a luat partea tatei. Toți sătenii, evident, au fost de partea conților de Swyre, conform tradiției, sporindu-și astfel șansele de a fi invitați la cină, la castel. În disperarea ei de a câștiga prietenia conților, mama a încercat să aplaneze situația. Totuși, când i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
din urmă, a decis s-o ignore cu desăvârșire. A sperat încontinuu că totul va fi dat uitării, dar cei din sat n-ar fi renunțat pentru nimic în lume la un subiect atât de suculent. Pe cuvânt, în Anglia, sătenii ajung la cuțite pe viață din cele mai tâmpite chestii, cum ar fi mărimea verzelor sau specia copacului plantat de vecin pe hotar (stejarii sunt acceptabili, pentru conifere poți ajunge în instanță). Ține de tradiție. Bănuiesc că asta îi ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
1924, când în urmă cu cincizeci de ani auzeam căzând lângă casa mea natală din Bilbao una din primele bombe lansate de carliști asupra orașului meu. Și acolo, pe umilul pod de la Arnegui, Jugo de la Raza ar putea observa că sătenii care locuiesc în zona aceea nu mai știu nimic despre Carlos al VII-lea, cel ce a trecut și-a spus întorcându-și fața spre Spania: „Mă voi întoarce, mă voi întoarce!“ Pe-acolo, pe același pod sau prin apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
la chiuvetă, de la o copilărie cu ocupația de bază pașterea oilor și vitelor la una în care doar vacanțele te mai trimiteau „la coada vacii”. Am prins din plin formarea elitismului de tip comunist: orășenii își luau distanță superioară față de săteni, muncitorii industriali priveau de sus la cei agricoli, dar și la cei cu tocul și cartea, învățătorii și profesorii cu studii adecvate începeau să-i elimine din cursă pe cei improvizați din primele două decenii de comunism. Ideea de progres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
măsoară la noi cu... nasul. Și limba română nu minte, trebuie să crezi în ea... Cumnatul îl învățase să citească mult mai devreme, de pe la cinci ani, când intrase la școală, băiatul citea tot felul de cărți din biblioteca lor de săteni intelectuali, mai târziu, prin gimnaziu, luase Odiseea și Iliada la citit, băăă, începe cu Legendele Olimpului, nu cu filozofi și Homer, te-a prostit tată-tău ăsta. Și nu mai crede tot, nu mai fi așa de pătruns, să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de Doamne ajută din sat și mergeam așa, privind în gol, foarte preocupat de noua postură în care trebuia să intru în cel mult o jumătate de oră. Am tresărit vizibil surprins, când m-am trezit salutat cuviincios de câțiva săteni care-și ridicau respectuos căciulile, privindu-mă cu vizibilă curiozitate. Ba chiar când unul mi-a spus „Să trăiți dom’ profesor!”, cu toate că eram fecior de țărani și binecrescut de felul meu, am simțit că parcă mă umflu așa, deodată, depărtându
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
an de învățământ ca suplinitori, comparativ cu noi), vorbind despre problemele cu care se confruntau de obicei: frecvență scăzută a elevilor în perioadele importante din viața satului - culesul viilor, strângerea recoltei, sărbători, nunți, cumetrii, botezuri și altele neprevăzute; refuzul unor săteni de a-și trimite copiii la școală că la ce le-ar fi folosit; lipsa unor materiale didactice; lipsa rechizitelor etc. etc. - Un moment, tovarășe profesor Ardeleanu, vă întrerup puțin, deoarece tovarășul președinte, presat de treburile importante pe care le
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
ataca dușmanii poporului infiltrați perfid în rândurile maselor, mi s-a comunicat comuna în care trebuia să susțin conferința în legătură cu importanța zilei de 23 august. în ziua respectivă ajunsesem cam prea de dimineață și cum pe ulițe nu întâlneam niciun sătean, am mers la întâmplare pe strada care părea a fi principală și fără prea multă greutate am găsit Căminul Cultural, unde trebuia să aibă loc acțiunea. Conform așteptărilor mele, bineînțeles că nu era nimeni, așa că a trebuit să mă mișc
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Gândind că probabil erau ale celor ce aveau grijă de curățenie, am pus sticla la loc așa cum o găsisem. După un timp a apărut și tovarășul director, un tip jovial și simpatic, scuzându-se că fusese puțin ocupat cu mobilizarea sătenilor pentru acțiunea care, dacă nu mă supăr, va întârzia vreo oră deoarece e duminică și lumea la țară se scoală mai târziu. L-am asigurat că nu e nici o problemă. - Atunci, cu permisiunea dumneavoastră eu o să mai plec să mă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
cunoscut. Dar acumulatorul era descărcat... Opera sa s-a bucurat de succes la vernisaj. „Morsele sunt în natură Vietăți fără cultură, Totuși ele până mor Iși au alfabetul lor.” (V.D.Popa) Reportajul -Știrea zilei.In comuna Frecăței populația este oripilată.Săteanul Ioniță Sumanu l-a ucis cu sânge rece pe consăteanul său,Ion Puțanu. De la fața locului ne relatează reporterul nostru special. Alis,ai amănunte? Da,Carmen.Lângă mine se află dl.primar Surdu. Vă rog,domnule primar! -Sunt primar pe
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
holerei adecă Măsuri de pază și lecuire, care cuprinde o serie de ordonanțe medicale date de către Ministerul rus al Trebilor Interne cu ocazia epidemiilor de holeră din anii 1830 și 1846-1847207. Fig. 8. Foaia de titlu a broșurii Povățuiri pentru sătenii Moldovei la tîmplare de holeră, de dr. Gh. Cuciureanu (Iași, 1848). Fig. 9. Foaia de titlu a cărții Despre holera epidemeiască, de Costachi Vîrnav (Iași, 1848). Pe de altă parte, o întreagă literatură medicală de popularizare, răspândită îndeosebi pe calea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
-i ajute prin colecte de bani, haine și alimente 238. După cum se știe, în primăvara anului 1848 holera s-a întins în toată țara Moldovei, afectând îndeosebi ținuturile Fălciu, Roman, Suceava, Dorohoi și Iași239; totodată s-au dat povățuiri pentru sătenii Moldovei în ce chip să se păzească de "lovirea boalei holera" și cum să-și dobândească ajutor prin leacuri casnice, "la întîmplare când s-ar ivi boala aceasta la vreun sat"240. În fața calamității extinderii epidemiei în destule părți ale
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ai lui Hipocrate" erau, la vremea aceea, cel puțin sceptici în ce privește valoarea acestei tehnici profilactice. La întoarcerea în patrie, un fost participant la expediția în Bulgaria a avut, lângă Turnu Măgurele, o convorbire derutantă: "Într-un loc se vaccinau niște săteni cu ser și, fiindcă cunoșteam medicul, îl întreb ce efect are serul asupra holerei. - Dragă, să-ți spun drept, nici noi nu suntem tocmai bine lămuriți asupra efectelor lui. Dar pe câte știu, efectul de căpetenie este că... mori mai
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Iluca Oameni și întâmplări „Caietul crâșmarului” este un roman în care Vasile Ilucă își confirmă și își dezvoltă preocupările pentru tainele Istoriei, dar și pentru făptuitorii acesteia. De data aceasta, nu la mari personalități face trimitere, ci la omul simplu - sătean sau târgoveț - adică aceala care participă efectiv la facerea Istoriei, dar care, mai ales, trage gloaba Istoriei, cum ar spune moș Creangă. Calul de bătaie. Asemenea oameni suportă dramele Istoriei, de foarte multe ori prin sacrificiu suprem, adesea traumatizați, sufletește
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
era bătrânul! Nu crâcnea nimeni împotriva deciziilor lui. Fusese șeful lor dintotdeauna, și nici unul nu-i punea la îndoială autoritatea. Peste iarnă, coborau la câmpie unde căutau un sat mai răsărit, la marginea căruia să se așeze. Făceau negoț cu sătenii care se bucurau că primesc aur curat în schimbul hranei și nutrețului de care aveau nevoie țiganii. Apoi, odată cu primăvara, plecau iarăși la drum spre Baia de Sus. În noaptea aceea Strugurel trebuia să stea de veghe însă starostele schimbase rânduiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Poveste A fost odată ca niciodată, acum mii de ani, un loc unde era mereu cald. Acolo își găsiseră sălaș, ferindu-se din calea jivinelor și a altor oameni potrivnici, mai multe familii a căror origine mergea până la strămoșii daci. Sătenii erau harnici gospodari și se ajutau la strângerea grânelor și a tuturor bogățiilor dăruite de pământul roditor. De asemenea, creșteau numeroase animale, datorită pășunilor mănoase și izvoarelor de apă cristalină, care se iveau tainic din întunecata pădure, întinsă de-a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
spre mănăstire și ticluind rugi fierbinți tuturor sfinților, dar mergând, ferindu-se de moș Vasile, și la ghicitoarea Safta, de la marginea pădurii, pentru a pune și ea în cale toate farmecele și nălucirile nepământene. Toate erau bune și frumoase dacă sătenii nu ar fi suferit din pricina căldurii. Primăvara și toamna căldura era suportată de vrednicii gospodari și odraslele lor, dar vara, când soarele dogoritor pogora asupra suflării sălașului, amestecându-se cu praful, purtat de vânturile năpraznice, sătenii parcă erau niște sfinți
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
bune și frumoase dacă sătenii nu ar fi suferit din pricina căldurii. Primăvara și toamna căldura era suportată de vrednicii gospodari și odraslele lor, dar vara, când soarele dogoritor pogora asupra suflării sălașului, amestecându-se cu praful, purtat de vânturile năpraznice, sătenii parcă erau niște sfinți pustnici de la lăcașurile Eladei. De cele mai multe ori, truda lor era sortită pieirii, seceta punând stăpânire peste întreaga suflare, chiar și pădurea suferind da această molime a arșiței dogoritoare. Băieții starostelui au mers la dascălul Ioan să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
început era o moină, apoi, încet, încet, apărură fulgi albi, lăptoși, care acoperiră întreaga întindere cu o mantie argintie. Zgribuliți, băieții și vârstnicul însoțitor, îndurau vântișorul care se pornise din spatele mănăstirii Sângeap. Ajunseră la Podu de Lut și văzură casele sătenilor împodobite cu zăpada albă, alaiuri de copii, care se bucurau de venirea iernii, făcându-și vânt pe apa înghețată a iazului. Intraseră în sat ca niște bravi eroi, dar, nu mică le-a fost mirarea, când tatăl lor îi luă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
semeție, bătrânul părinte. M-am întors și voi rămâne veșnic! hohoti Baba Iarna. Mi-ai jurat credință veșnică, murmură fostul haiduc. Doar cât vei trăi, răspunse Baba Iarna și-l prefăcu pe moșneag într-un sloi de gheață. Bătrânul și sătenii se adăpostiră de răsuflarea de gheață a Babei, rostuindu-și, apoi, traiul, bărbații tăind copaci, femeile torcând și împletind haine groase de lână, iar copiii bucurându-se de jocurile Iernii. Și, uite-așa, a rămas iarna stăpână pe acele meleaguri
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
slăvite domnii creștine, care va încerca să readucă faima Moldovei la curțile luminate ale Europei. Poveste de Crăciun Dimineața din ajunul Crăciunului se anunța geroasă. Peste noapte, crivățul dinspre miazănoapte își făcuse de cap prin ogrăzile oamenilor. Mai fiecare dintre săteni încercau să deretice stricăciunile viforului, proptind câte un par în gardurile mâncate de carii, potrivind acoperișurile bordeielor și adăposturile animalelor. Nici Fetea nu făcea altceva decât să hartoaie ciutura fântânii, urnită de crivățul sălbatic, gândindu-se, apoi, să meargă fuguța
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
covrigi sau colăcei și nuci. La unele case primim chiar și cârnați de porc făcuți în casă. La unele gospodării suntem invitați la masă. Dar noi nu stăm. Mulțumim sincer, ne luăm darurile și plecăm grăbiți. Nu uităm că mulți săteni ne așteaptă cu porțile și ușile larg deschise. Nu uităm că sunt destule familii care ne așteaptă să cântăm. Asta-i datina străbună și, cu drag, noi colindăm... Mergând cu colindul am văzut, în fiecare iarnă oameni de zăpadă în
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Da, a murit. L-am îngropat sub mango. Când Ata îi spuse că trebuie să se întoarcă, după ce mersese o bucată de drum cu el, Dr. Coutras presupuse că se teme să se îndepărteze ca nu cumva să întâlnească vreun sătean. Doctorul îi repetă că dacă are nevoie de el e suficient să-i trimită vorbă și o să vină imediat. LVI Apoi trecură doi ani - sau poate chiar trei, căci în Tahiti timpul se scurge pe nesimțite și e greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Bogdan, care avea acolo un conac spațios moștenit de la părinți, ne oferea o largă ospitalitate. Invitații bucureșteni, veniți ceva mai înainte cu un autobuz, ne așteptau. În fruntea lor se afla Coleșiu, ca un comandant de companie. O mulțime de săteni și sătence se adunaseră în curtea bisericii ca să vadă nunta de la București. Alexa se minuna de ideea mea care nu era deloc năstrușnică. (În orice caz renunțasem la avion și la vapor.) ― Nu m-așteptam la o surpriză ca asta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pentru a-l înveli cu cele mai scumpe salbe de oriunde. Corpul creionat de către cel mai mare pictor de pe pământ valsa în mersu-i de felină. În pieptu-i diafan vibrau sânii de cristal. Zâmbetul feciorelnic și trupul sirenic îi făceau pe săteni să gândească nimic altceva, decât că Magnolia face parte dintr-o altă dimensiune planetară. Cu toate acestea Magnolia se comporta normal și când o căutai era în compania băieților. Dacă era întrebată de ce se joacă numai cu băieții motiva că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]