6,494 matches
-
distins practician și reputat chirurg, eliminat din cadrul corpului didactic din cauze strict politice. Școala de oftalmologie din Iași a fost creată, în aceiași ani, de către profesor dr. Elena Pușcariu, cea dintâi femeie profesor universitar în învățământul medical din țara noastră, savant de autoritate mondială, consacrată prin cercetările sale științifice. După 1940, activitatea sa a fost continuată de eminentul oftalmolog profesorul dr. P. Vancea, care și-a continuat activitatea în cadrul Institutului de Medicină și Farmacie. A fost și dânsul arestat pentru motive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Constantin I. Parhon, una din personalitățile de reputație mondială ale medicinii românești, a deținut Catedra de psihiatrie și neurologie a Facultății de Medicină din Iași, între anii 1912 și 1933. Pentru perioada cît a lucrat la Iași, numele acestui ilustru savant este legat de Spitalul "Socola", baza clinică a catedrei. Alături de Gr. T. Popa, Em. Riegler, Elena Pușcariu, C. I. Parhon a înscris Școala medicală ieșeană în circuitul științei universale. Totodată, în perioada cât a activat la Iași, a contribuit, substanțial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
încât se poate admite, fără să exagerăm, că cercetătorii vor găsi în această lucrare un izvor nesecat de documente". În 1912, când candida pentru postul de profesor la Catedra de Clinică neuropsihiatrică din Iași, C. I. Parhon era deja un savant consacrat pe plan internațional, un inovator al gândirii medicale contemporane. La Iași, profesorul Parhon a atras în jurul său un colectiv de tineri de valoare, care, într-o ambianță de neuitat, au colaborat la opera de cercetare; ulterior, aceștia s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ca oftalmolog, obținând gradul de medic primar în oftalmologie și șef de lucrări la disciplina corespunzătoare. Atras de cercetarea științifică fundamentală, a obținut o bursă Rockefeller în S.U.A., în 1927, unde a lucrat trei ani în domeniul fiziologiei (nutriției) cu savanții de renume mondial Mc. Collum, G. Folin și S. Benedict, cu care a colaborat ulterior ani îndelungați. Reîntors în țară, s-a consacrat cercetării științifice fundamentale pe care, totuși, nu a disociat-o de clinică. A descoperit, împreună cu un colectiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
număr de lucrări de cardiologie, profesorul Enescu a adus contribuții esențiale în domeniul specialității. Este autor al unor lucrări (studii clinice, investigații de laborator, studii experimentale), tot atâtea contribuții prețioase în structurarea cardiologiei contemporane. Prin opera sa, a reprezentat exemplul savantului modern de mare profunzime. (Din 143 de lucrări, realizate între anii 1911 și 1965, 127 sunt studii de cardiologie). Unele referate generale sintetizează, periodic, acumulări de amănunte. Întreaga operă are o factură clasică, dând impresia unui edificiu construit sistematic, unitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
dinamice. Refuzând să facă din anatomie un inventar, prof. Rainer a contribuit la structurarea concepției dinamice care stă la baza morfologiei moderne. În acest sens, V.L. Bologa afirma, în 1963, că "bazele școlii românești de morfologiei au fost puse de către savantul multilateral Fr.I. Rainer, la Iași". Ideea unui studiu dinamic al anatomiei l-a preocupat până la obsesie pe prof. Rainer. "Lecția mea de deschidere anuală a cursului de anatomie... va trebui să caracterizeze nivelul cunoștințelor mele despre organismul uman luat ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
armata română a fost scutită de ravagiile holerei care au desființat armata bulgară inamică. Aceeași metodă (de această dată modificată, tot de Slătineanu) a fost aplicată și în 1917 împreună cu Korschun, bacteriolog rus, cu același efect. Prestigiul lui Slătineanu ca savant de renume mondial a fost extraordinar în anii interbelici, iar lucrările sale au devenit repere mereu citate. Între 1923-1926 a fost rector al Universității ieșene; într-o perioadă de mari frământări, a reușit să mențină spiritul academic al Iașului. Omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
printr-o operă științifică complexă, s-a făcut cunoscută, durabil, în lumea științifică a timpului. Inițiind "Buletinul de Oftalmologie" al clinicii, conducând peste 200 de teze de doctorat și elaborând lucrări cu tematică diversă, Elena Pușcariu s-a afirmat un savant de autoritate incontestabilă în cele mai multe domenii de cercetare oftalmologică: leziuni oculare traumatice, infecțioase, neuropatologice, tumori etc. A fost un chirurg desăvârșit, unind erudiția de specialitate cu o abilitate operatorie remarcabilă. Autoare de tratate, publicate în cele mai mari centre universitare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
îl simțea prieten. Centrul de stomatologie, condus de prietenul său, prof. M. Rusu, a beneficiat de relația cu prof. Ungureanu, ca și Centrul Rockefeller de la Spitalul "Socola". O activitate atât de complexă nu poate fi rezumată. Simbolic, Ungureanu constituie exemplul savantului modern, acționând peste granițe, într-un spirit de dăruire umană exemplară. C.C. DUMITRIU Peste multe decenii, impecabila rostire a cursurilor de semiologie medicală adevărate conferințe cui care își ținea fermecat auditoriul profesorul dr. C.C. Dumitriu, trebuie să mai stăruie, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
didactic, cât și printre studenți nu erau ca profesori, și chiar studenți, femei. De altfel, femeile erau "rara avis" în medicina universală, fenomenul nu era românesc. Nu suntem departe de anii când celebrul Rudolf Virchow, unul dintre cei mai mari savanți din istoria universală a medicinii, părăsea ostentativ cursul de patologie pe care îl ținea la Berlin dacă, în auditoriu, observa o studentă. * Prof. Leon Sculy a rămas o celebritate în analele istoriei medicinii românești. A fost chirurg distins, o personalitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
națională. Nicolae Leon a fost cel mai important reprezentant al parazitologiei românești în anii de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de al XX-lea. Era o personalitate strălucită, distins și ca om, și ca intelectual, și ca savant. Nicolae Leon a rămas, din aceste motive, într-o postumitate care l-a menținut multe decenii în memoria colectivă a contemporanilor săi și a generațiilor care i-au succedat. Nicolae Leon (1862-1933) s-a născut la Ștefănești-Botoșani, într-o familie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
titlul de membru al Academiei, pe motivul că această societate academică "nu a numărat printre membrii săi pe Eminescu, nici pe Caragiale, nici pe Creangă". Activitatea de gânditor politic nu poate fi desprinsă, în cazul lui Leon, de aceea de savant. Alături de Băncilă, frații Nădejde, Stere, doctorii Cantacuzino, Slătineanu, Cazacu, Irimescu, Parhon sau Zosin, Leon a exercitat o importantă influență asupra tineretului intelectual, a promovat orientarea spre ideile generoase a acestui tineret. Intelectualitatea română datorează mult acestui profesor, exponent și propagator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
domeniul factorilor anticoagulanți; a elaborat o metodă de dozare a proconvertinei sanguine. Profesorul Gh. Tudoranu a publicat mai multe manuale didactice, monografii. A fost, totodată, un talentat publicist și scriitor, memorialist, mai ales. A murit în 1962, lăsând amintirea unui savant erudit, discret, modest și uman, autor al unei opere vaste care îl situează printre cei mai importanți interniști ieșeni, creator de școală. LEON BALLIF (1893-1967) Continuator al lui C. I. Parhon, fost rector al Universității din Iași, profesorul dr. Leon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
fermecat cu prelegeri patetice, care te făceau participant la spectacolul fascinant al lumii biologiei microscopice. Evident, am comis aici o nedreaptă prezentare a lui Țupa. Ar fi trebuit să-l prezint metodic, să spun mai întâi că a fost un savant de mare reputație, un erudit, "cantacuzinist" etc. Dar am ținut să învii mai ales omul. S-a născut la Botoșani, în 1886, într-o familie de învățători. A făcut "medicina" la Iași, participând, ca ofițer, la marile evenimente medicale ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
unei cauze situată ca "loc și timp" în structura biologică, a cunoscut o ilustrare permanentă în școala de anatomie patologică din Iași, care a imprimat acest concept unor alte catedre medicale importante din Iași, în special catedrei de anatomie. Mari savanți, ca Francisc Rainer, Gr.T. Popa, Ioan Iancu și o pleiadă de chirurgi și medici legiști ieșeni au reflectat în opera lor științifică filozofia anatomo-clinică, concepție care a avut o viață lungă la Iași. Lorica Gavriliță, care și-a identificat existența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a acces la o notorietate universală ca Gr. T. Popa, descoperirile sale în domeniul neurofiziologiei fiind apreciate, postum, ca "de natură a schimba modul de înțelegere a sistemului nervos și chiar a relațiilor sociale" ( G.W. Harris, Cambridge, 1969, un savant celebru). Deși în ultimele două decenii Gr.T. Popa și-a redobândit statutul istoric, o cronică a școlii ieșene de medicină nu poate fi concepută fără evocarea sa. În puține cuvinte, evitând repedea înclinare spre laude, încerc să delimitez reperele semnificative
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
sine, între exponenții de seamă ai publicațiilor studențești, undeva, în frunte. Elegant ca alură editorială, Symposionul avea calități intrinseci. Nu lipsea nimic, nici eseul, nici poezia, nici proza, nici comentariile științifice, nici interviurile care se țin minte. De la un mare savant, nobiliat recent cu Nobel, a primit, la sfârșitul conversației rețeta de succes sigur: "Travaillez, travaillez". Peste izul sfătos, didactic, adevărul îndemnului s-a realizat. Nu știu câte cărți (dar sunt multe) nu s-au nutrit la U.M.F. din astfel de cuminți, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
angajatele și de multe ori bogate în scandaluri Vitae Pontificum [Viețile papilor]. Dintre istoricii statelor teritoriale italiene mari, cei de la Milano au, probabil, reputația de cei mai săraci în ochii istoricilor moderni, o judecată ce trebuie cu siguranta revizuită. Un savant le-a citit că lucrări de bază pentru instrumentele superioare ale istoriografiei umaniste, plecând de la claritatea epistemologica a lui Bruni și Biondo 31. Un altul descrie școală milaneza că ostilă ideii de schimbare ca factor pozitiv, obsedată de ideea vârstei
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
unei pedagogii românești au fost expuse cu prilejul prezentării "regionalismului educativ". 64. S. Mehedinți și-a susținut examenul de licență la Facultatea de litere și filosofie cu o lucrare despre J.-J. Rousseau. Cf. și D. MUSTER, Vocația pedagogică a savantului encicloped Simion Mehedinți, în "Revista de pedagogie", 10/1968. Să se vadă și volumul Scrieri despre educație și învățămînt. Antologie, îngrijitor de ediție D. MUSTER, Editura Academiei Române, București, 1992. 65. Dintre scrierile cu caracter pedagogic ale lui S. Mehedinți: a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
istoricul și despre destinul controversatelor tăblițe de plumb de la Sinaia, considerate ba documente dacice neprețuite, ba copii ale unor piese de aur topite de Carol I pentru obține metalul necesar a decora Peleșul, ba falsuri demonstandum est de-ale vreunui savant ca Hașdeu sau opera unui farseur cu o minte excepțională, capabilă să inventeze istorie și un alfabet sofisticat, ba poveri de prisos, care nu pot deveni nici măcar obiecte inventariate în muzeu, deși au fost descoperite pe la 1885 (chiar și fotografiile
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
de râs, m-au arătat cu degetul unul altuia și mi-au spus așa: „amice, noi am fost aduși aici disciplinar. Fă-ne o reclamație că poate ne mută în București! Ha, ha, ha”. Un alt proscris era un mare savant, Zimiancovski, doctor în ihtiologie, care mi-a spus într-o criză de sinceritate: „Domnule, statul român procedează științific și face asolut totul pentru distrugerea științifică a peștilor din Delta Dunării”. Mi-a explicat cum că prin îndiguiri și „sanări” de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
în mod limitat, selecția se face funcție de marimea cadoului). Când m-am angajat eu la Centrul de Cercetare și Proiectare al firmei Porsche, la compartimentul Carosierie unde am fost repartizat, se lucra cu foarte complicate piese de tablă, atât de savant rotunjite (nu după arce de cerc ci după parabole, hiperbole, curbe exponențiale, etc), încât nu aveau pe ele nici o linie, totul se reprezenta prin linii teoretice imaginare rezultate din intersecția diferitelor suprafețe primare. Alături de mine lucrau proiectanți cu peste 20
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
pentru prezent și pentru viitor. Acești oameni de excepție sunt însă un foarte mic procent din populația țării sau a poporului respectiv. Și gradul de dezvoltare culturală, socială și spirituală a unui popor este determinat nu de micul procent al savanților ci de masa de cetățeni de rând, de „prostime”, de milioanele de indivizi care de secole sau chiar de milenii, duc în spate țara la bine ca și la rău. Unii încearcă să-și formeze o imagine asupra națiunii privind
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
la rezistența împotriva dominației otomane. Deși aceste surse de cunoaștere a trecutului aveau să rămînă importante în viața satului, alte opere vor influența în special elementele mai educate și mai cosmopolite ale societății balcanice. Începînd din secolul al optsprezecelea, unii savanți s-au adîncit tot mai mult în studierea limbii și a istoriei poporului lor. Limba implica o serie de probleme foarte dificile. Așa cum am menționat, populația peninsulei era în mare parte alcătuită din țărani, care vorbeau o multitudine de dialecte
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
nu corespundea nici idiomului vorbit, nici formei standard folosite în alte regiuni ale lumii ortodox-slave din Balcani. Ea era aproape la fel de artificială ca și katharevousa. Influența majoră în abaterea limbii de la cursul ei a fost exercitată de opera a doi savanți, Dositej Obradović și Vuk Karadžić, ambii scriind în limba lor maternă. Cea mai mare influență asupra evoluției limbii literare s-a datorat lui Karadžić, care a optat pentru dialectul din Herțegovina ca formă standard și a elaborat o gramatică și
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]