5,017 matches
-
textele politice, îi admira poeziile create. La 3 mai 1940, Mao a devenit tatăl unei fetițe cu numele Li Na. Neglijată de liderul extrem de ocupat, Jiang se consola cu alți bărbați. Și Mao era interesat de alte femei, printre care scriitoarea Ding Ling, traducătoarea din limba engleză, Lily Wu. Pe scriitoarea Ding Ling, Jiang s-a răzbunat, cerând apropiaților întemnițarea ei. La împlinirea vârstei de cincizeci de ani a liderului comunist, Jiang a orchestrat organizarea unui spectacol omagial și a făcut
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Mao a devenit tatăl unei fetițe cu numele Li Na. Neglijată de liderul extrem de ocupat, Jiang se consola cu alți bărbați. Și Mao era interesat de alte femei, printre care scriitoarea Ding Ling, traducătoarea din limba engleză, Lily Wu. Pe scriitoarea Ding Ling, Jiang s-a răzbunat, cerând apropiaților întemnițarea ei. La împlinirea vârstei de cincizeci de ani a liderului comunist, Jiang a orchestrat organizarea unui spectacol omagial și a făcut în așa fel încât să se afișeze alături de el, ceea ce
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pentru cei care hotărăsc să-și ia viața și pentru cei care rămân, de aceea a încheiat: Oamenii râd de cel ce încearcă să moară iar cel care moare e dat uitării. Victorine Laurent Debra Finerman, Mademoiselle Victorine Jurnalista și scriitoarea Debra Finerman, absolventă a Universității California din Los Angeles, admiratoare a scriitorilor francezi: Balzac, Flaubert, Stendhal, Zola, Proust, a fost impresionată de expoziția dedicată impresionismului de la Mitropolitan Museum din New York și, fermecată de tablourile lui Edouard Manet care au avut
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să trăiască, probabil să repare dramele pe care le-a generat. Fiammeta Bianchini Sarah Dunant, În compania curtezanei Autoarea britanică Sarah Dunant (n. 1950) s-a făcut cunoscută ca actriță, apoi ca producătoare pentru BBC, dar s-a impus ca scriitoare cu peste zece cărți publicate și cu două bestselleruri: Nașterea lui Venus, tradusă în douăzeci și patru de țări, în curs de ecranizare, și În compania curtezanei, publicată în anul 2006, tradusă în treizeci de țări. Această ultimă lucrare recreează atmosfera animată
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de companie: gazda unor evenimente publice de lux, însoțitoarea unor delegații străine, crăciuniță de lux în Poiana Brașov, baby-sitter pentru un adolescent drogat (a refuzat), însoțitoarea unui client la cazinoul din Monte Carlo. Autoarea mărturisește că a visat să devină scriitoare, știe că are umor și simț lucid de analiză a faptelor de viață cunoscute și mediatizate. Nu a deranjat-o faptul că unii o consideră c.... de lux iar alții, o femeie emancipată, liberă și dezinhibată. Se declară, fără rezervă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
propriilor iluzii pierdute ale Europei. Se baza pe cunoștințe locale extrem de sumare, În ciuda emergenței unui nou meșteșug universitar, „studiile țărănești”. Revoluțiile din China și Cuba mai ales au fost Învestite cu toate calitățile și realizările care lipseau Europei. În Italia, scriitoarea marxistă Maria Antonietta Macciocchi exalta contrastul dintre starea mizerabilă a Europei contemporane și utopia postrevoluționară din China maoistă, pe atunci la apogeul revoluției culturale: „În China nu sunt semne de alienare, boli nervoase sau scindare interioară, cum vedem În societatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politică. Pe 5 aprilie 1971, săptămânalul francez Le Nouvel Observateur a publicat o petiție semnată de 343 de femei care declarau că au făcut avort, Încălcând astfel legea, și care cereau revizuirea Codului Penal. Semnatarele erau cunoscute, unele chiar celebre: scriitoare ca Simone de Beauvoir și Françoise Sagan, actrițele Catherine Deneuve, Jeanne Moreau, Marie-France Pisier, avocate și activiste politice precum Yvette Roudy și Gisèle Halimi. Lor li s-au alăturat activiste obscure, dar militante din mișcările feministe apărute după 1968. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ministerului de Externe și autorul unor atractive memorii, Amintirile unui diplomat român, scrise în franceză și prefațate de N. Iorga. Relațiile sale de rudenie, mai mult sau mai puțin apropiată, sunt impresionante: domnitorii Barbu Dimitrie Știrbei și Alexandru I. Cuza, scriitoarele Anna de Noailles și Martha Bibescu, pictorul Th. Pallady. Până în 1909, C. trăiește la Viena. Își face studiile liceale în Elveția, la Montreux și Lausanne, luându-și diploma de bacalaureat în 1916, în țară, la „Sf. Sava”. În timpul războiului (1917-1918
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
aceeași în toate scrierile ficționale: tema responsabilității morale și a ecourilor afective ale șocului etic. O ingenuitate bine temperată alterna cu un gust polemic și ironic inclus în text și etala o spontaneitate metaforică devenită cu timpul o caracteristică a scriitoarei: „De ce atâta tăcere, surâs vinovat și umil,/ De ce nu mă priviți drept în față? / În sufletul vostru nu-i nici un copil?.../ Cercetați dacă mai sunteți în viață.” Se păstrează tot timpul o căldură a comunicării spontane și știința de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
un dar remarcabil al revelării amănuntului semnificativ. Cel mai reușit roman al autoarei este De ce dracu’ plângi? (1994), al cărui titlu familiar-detașat maschează o viziune funciar tragică a existenței. Romanul e construit printr-o foarte fină punere în abis: o scriitoare se împrietenește cu o tânără asistentă socială care, stimulată de dorința de a străluci în ochii prietenei, scrie și ea un roman; scriitoarea, care își trăiește propriile sale drame (reîmpăcarea cu soțul dezertor, educația fiului adolescent, o iubire târzie și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
o viziune funciar tragică a existenței. Romanul e construit printr-o foarte fină punere în abis: o scriitoare se împrietenește cu o tânără asistentă socială care, stimulată de dorința de a străluci în ochii prietenei, scrie și ea un roman; scriitoarea, care își trăiește propriile sale drame (reîmpăcarea cu soțul dezertor, educația fiului adolescent, o iubire târzie și fără perspective pentru un protestatar), devine cititoare a romanului, ale cărui eroine sunt două prietene adolescente, care descoperă la rândul lor compromisul moral
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
prea bine adaptați și a iubitului inconsistent psihic; formele împotrivirii - bătrânul evreu botezat în închisoare care refuză compromisul (modelul Steinhardt este lesne de recunoscut), bătrâna savantă care ocrotește pe medicul protestatar ce-și părăsește profesiunea pentru a nu face concesii; scriitoarea amatoare, îndrăgită de har, care-și distruge opera scrisă pentru a fi cunoscută de un singur cititor; naratoarea însăși, cu inteligența ei mereu vie și refuzul ironic al oricărui patetism. D. are darul conturării unui personaj dintr-un gest și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
în sala Exarcu a palatului Ateneului, așa cum o demonstrează catalogul expoziției 549. Lucrezzia Karnabatt surprinde la pictorul român ilustrarea aceluiași moment climactic al contemplării capului Botezătorului supliciat, oferit pe o tipsie Salomeei "perverse" de către călău. Tabloul trezește instinctul dramatic al scriitoarei, care continuă efervescent-pasional scena înfățișată de tablou, imaginând sărutul de o senzualitate macabră, pe care-l regăsește și în altă pânză a pictorului, inspirată de piesa lui Oscar Wilde. În ciuda subiectului "clasic", scriitoarea îi descoperă pictorului nuanțe care îmbogățesc tema
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de către călău. Tabloul trezește instinctul dramatic al scriitoarei, care continuă efervescent-pasional scena înfățișată de tablou, imaginând sărutul de o senzualitate macabră, pe care-l regăsește și în altă pânză a pictorului, inspirată de piesa lui Oscar Wilde. În ciuda subiectului "clasic", scriitoarea îi descoperă pictorului nuanțe care îmbogățesc tema. Crochiul critic al Lucrezziei Karnabatt păstreaza urmele influenței pe care piesa lui Oscar Wilde o avusese asupra romancierei, prin intermediul reprezentării sale de către Compania teatrală a Marioarei Voiculescu. O anumită înclinație spre teatralizare, care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
figură crudă, și calmă... Iar bărbații năuciți de alcool și josnicie stau nepăsători pe scaunele murdare..."602. Tabloul care se intitulează sugestiv, În tavernele din Montmartre, nu prezintă o boemă artistică aureolată de reflexul geniului ci, mai degrabă, în descripția scriitoarei, ceva din atmosfera de detracare a femeilor de lupanar parizian din tablourile lui Toulouse-Lautrec. În prezentarea tablourilor pictorului, Lucrezzia scandează un ritm al contrastelor, al feliilor de viață pariziene, cu lume pestriță în care se distinge ca un fel de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
intoxicației etilice și al degenerării, și atmosfera autumnală, pluvială, nevrotică din Frunze moarte, înfățișând o Grădină Luxemburg pustie. Lucrezzia Karnabatt se oprește asupra unui tablou fantastic al unor zâne dansând în horă într-un peisaj luminos, campestru, ca apoi atenția scriitoarei să se deplaseze de la lilialele zâne, de la feeria diafană la imaginea femeii fatale, Salomeea, într-un tablou de gen, nimfeta sărutând capul sfântului Ioan, sărut mortifer. În final, Lucrezzia K. regăsește vibrația unui sărut nu mai puțin pasional, chiar dacă nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
spre ghinionul meu, mi se agățase o... „tinichea de coadă”: „exclus din PCR”. După mai multe articole și scurte povestiri din viața copiilor orfani, am publicat în culegerea literară „Plaiurile Bistriței” nuvela Ranița, premiată în urma unui concurs regional, despre care scriitoare Lucia Demetrius, președinta juriului, scria în motivarea Premiului I următoarele: „Nuvela are calități serioase, o acțiune condusă cu precizie și socoteală, e dramatică și te ține încordat... Cu un final nu didactic, dar expresiv și concludent, nuvela e bună și
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]