KorAP: Find »[drukola/base=scula & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...200 201 202 ...244 >

6,083 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818

cereți să vă dea îndurare. Apoi a respirat greu de câteva ori, a intrat într-o comă scurtă și a murit. Nici eu, nici soția nu puteam să plângem. Mi se părea că trebuie să mai spună ceva, să se scoale și să-și mai facă de lucru prin grădină. Ne-am dat seama, când clopotele sunau de liturghie, că mama îl aștepta îna Biserica din Slavă. Aceeași primăvară, în care orice sămânță învie cu un trup nestricăcios, parfumat de dorul

Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim (2012) [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525

cu el și cîteva sute de scrisori din tranșee adresate lui Iorga. (În felul acesta, scrisorile nu treceau prin mîinile cenzurii militare). I le-a înmînat. Scrisorile relatau cazuri de abuzuri, corupție și incompetență. În momentul acela, Iorga s-a sculat și i-a arătat lui Șeicaru un sac plin cu alte cîteva sute de scrisori lăsate la el acasă de ofițerii care treceau în misiune prin Iași relatînd aceleași lucruri. Apoi Iorga s-a ridicat și a răspuns, explicîndu-i că

Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA (1999) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

nu ți-a fost niciodată teamă, nu-i așa? — Nu, nu! Dar mă temeam că ai să descoperi unde mă aflu și ai să-mi scrii, întotdeauna îmi cenzura scrisorile. Ani și ani de zile m-am străduit să mă scol dimineața înaintea lui și alergam la cutia poștală ca nu cumva să fi sosit o scrisoare de la tine. — Oh, Dumnezeule! — Am continuat să fac lucrul ăsta și după ce i-am spus, mi-a fost întotdeauna frică de poștă, ca nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Pe fundalul sur, ploaia se profila ca niște grile iluminate, și fiecare strop era distinct vizibil, asemenea mărgelelor din perdeaua mea. Atârnau, vibrând ușor în văzduhul cenușiu strălucitor, în timp ce casa bâzâia ca o mașină, cu mici ropote ritmice. M-am sculat și m-am împleticit prin bucătărie, făcându-mi un ceai, și lăsându-mi capul în piept, ca un animal ursuz, apărându-mă de orice necesitate de a reflecta. Nu mă întrebam ce s-o fi petrecut la Nibletts după ce am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
tine...? O, ce curios, ce îngrozitor... — Credeam c-ai să te bucuri. — Dar de ce să vină la tine... oh, Dumnezeule, ce să mă fac?.... ce s\ mă fac?... Devenise dintr-o dată un copil plângăcios, zăpăcit. — Vino să-l vezi, haide, scoală-te. Am ridicat-o în picioare. Ce se întâmplă? Nu vrei să-ți vezi fiul? Nu găsești minunat că s-a întors? — Da, e minunat... dar eu trebuie să rămân aici... zi-i să vină aici. Și nu cumva să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
milă și tandrețe. Și m-am gândit să-i arăt cât de puțin conta pentru mine înfățișarea ei șleampătă și neajutorată, să-i arăt că iubirea mea titanică ar fi suportat și ciudățenii mai mari. — Hai, bătrânico, i-am spus, scoală-te. Vino jos să luăm micul dejun. Pe urmă îl trimit pe Gilbert la Nibletts să-ți aducă lucrurile. E foarte simplu. Sau, cel puțin, speram să i se pară simplu. Se opinti în sus, apoi se propti în patru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
văd că încă mai trăiesc. Și în fiecare dimineață, când descopăr că-s tot eu, e iadul pe pământ. — Bine, atunci ieși din iad! Poarta-i deschisă, ți-o țin eu deschisă. — Nu pot. Iadul sunt eu însămi. — O, Hartley, scoală-te! Vino jos și așază-te la soare, stai de vorbă cu mine, stai de vorbă cu Titus. Nu ești prizoniera mea. Nu mai jeli atâta, ai să mă scoți din minți, îți ofer libertatea, fericirea, aș vrea să vă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
și am coborât în bucătărie. Peregrine se și afla acolo, bărbierindu-se. M-a ignorat total, și am ieșit pe pajiște. James se și cățăra pe stânci. Un moment mai târziu am auzit-o pe Lizzie discutând cu Peregrine. Ne sculasem cu toții devreme în acea zi. James se așeză pe banca pe piatră de lângă jgheabul unde îmi depozitam pietrele pe care le colecționam sau, mai bine-zis, pe care le colecționasem. Cineva, poate că Titus, adunase de pe pajiște pietrele împrăștiate, după dezagregarea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
păstrase scrisoarea, deși nici măcar n-o deschisese? De ce așezase piatra în grădină, într-un loc în care știuse cu siguranță că urma s-o văd? S\ fi fost, totuși, acestea, semne dătătoare de speranță? A doua zi dimineața m-am sculat destul de târziu și am aflat prin mijlocirea telefonului că era nouă și jumătate. Mă durea capul. M-am dus în bucătărie și m-am împiedicat de vana de fontă, care rămăsese pe jumătate plină. Am reușit s-o golesc, jumătate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

oprea la poartă și te bătea... Până aproape dimineața îi băteau câteodată pe cei care nu-și făcuse’ norma. Și ce mai făceau? Te lăsau până venea stingerea, și tu te culcai, și sperai că scapi. Și veneau și te sculau și te ducea’ la poartă și te bătea. Te culca la pământ și-ți făcea fundul... negru. Te băteau de te făceau praf... Veneai în celulă, cei din jurul tău care știau ce ți s-a întâmplat, luau un cearșaf, îl

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
doar câteva luni. Dar acolo m-au impresionat iehoviștii... Eu sunt ortodoxă din neam, dar iehoviștii care au preferat în timpul războiului să stea în închisoare decât să se ducă pe front m-au impresionat... Ei au avut dăruirea ca să se scoale la 3, la 4 noaptea, să curețe burțile, ca să ne îmbunătățească arpacașul. Asta am apreciat... A fost un gest creștinesc care l-am apreciat la ei. Erau mulți? Cu noi în celulă, nu, dar cred că în închisoare erau. Și

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
fost foarte sadici, extraordinar de duri și de porci. Eram aici la mina asta de marmură și erau mai mulți tineri de vârsta mea, erau și niște aviatori, și a venit noaptea, și nu știu la ce oră s-au sculat: Măi, uite, ne dă drumul, și câțiva inși putem să plecăm. Și era unu’ Angelescu, exact de vârsta mea, student la Conservator la București, unu’ Marin și nu mai știu cum, un băiat înalt tot așa, fost boxeur. Hai, mă

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
la care stăteam, era pe șanț la stradă... și a fost întrebată de trei indivizi: Aicea stă domnul Mircioiu? E acasă? Da, doarme. Și încet au pătruns în casă și când m-am trezit erau deja în jurul patului. M-au sculat și m-au poftit să dau o declarație... Ei încă nici nu erau organizați ca Securitate, că atunci se organizau, în perioada aia... Și m-au dus în curtea unei farmacii... Era o căsuță, în care m-a’ ținut în

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
De la Sighet m-am dus până la Ocna Șugatag cu trenu’ care mergea noaptea, și am ajuns pe la 4 la Ocna Șugatag, și cam o oră am mai făcut pe jos până acasă. Am ajuns dimineața, ai noștri încă nu erau sculați. Au fost surprinși, nu știau că o să vin acasă. Bucurie, îmbrățișări... Ei au avut de suferit din cauza arestării dumneavoastră? În prima perioadă, nu, n-aș putea să spun dacă au avut de suferit, n-au fost amenințați, tata n-a

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
dus decât pe la sfârșitul lui martie sau începutul lui aprilie... Și pe la 1 mai s-a făcut o serbare cu muncitorii de-acolo, și în program a fost și intonarea „Internaționalei”. Și când s-a cântat „Internaționala” toată lumea s-a sculat în picioare din respect, șepci, pălării, cască, care ce-avea, le-au luat în mână. Eu aveam o bască pe cap, și n-am observat că lumea s-a descoperit și pe când m-am trezit... mi-a fost rușine s-

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
lucru foarte interesant... Asta e, m-ați întrebat, v-am răspuns cum consider eu. Am mai discutat ceva, după care spune: Du-te ’napoi în celulă! M-o trimis înapoi în celulă... Era seară atuncea... Pe la unșpe vin și mă scoală: Hai ’napoi. Iarăși, la ora asta? Mă duc, aceeași comisie acolo. Și zice: Domnu’ Maier, noi, cei care suntem aicea, am hotărât că vă dăm drumu’. Poftim? Vă dăm drumu’. Cum așa? Ești un element tânăr, poate c-ai greșit

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
dar n-aveam ce face. Stăteam acolo ca nebunu’ în chichineața ’ceea de celulă și am început să halucinații. Eu am făcut și aeromodelism, și dom’ne, mi-am făcut un plan de aeromodel... Așa mai trecea ziua, că mă sculam dimineața, și stăteam și fixam un punct și făceam planul aeromodelului. Da’ la un moment dat, nu mai puteam răbda și-am luat săpunul și desenam pe pătură... Și cel cu care eram vecin, efectiv a crezut c-am înnebunit

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
o celulă de două persoane, băgau și 14-15 și dormeau pe rând, zi și noapte. Așa eram și noi, în situația asta, că te culcai pe-o parte, și când trebuia să te schimbi pe altă parte, trebuia’ să se scoale toți și să schimbe partea. Era... îngrozitor. Plus căldura de vară... Și atunci, în vara lui 1949, a apărut ordin și geamurile au fost astupate cu scânduri, una lângă alta... N-aveai nicio vedere, doar puțină lumină care venea printre

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
lucrat pe șantier acolo la turnarea de betoane, la ecluză. Canalul avea două ecluze: la Cernavodă și la Năvodari. Și am stat acolo până în 16 iulie 1953, când vine un ordin: Se sistează lucrările pe Canal! Închipuiți-vă că ne sculăm dimineața - noi ne sculam dimineața la 4 jumate, la 5 jumate ieșeam pe poartă, ca să fim la 6 la lucru - și nu ieșim la 5 jumate la muncă. Se face 6, 7, 10, 11... Credeam c-o fi evadat cineva

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
la turnarea de betoane, la ecluză. Canalul avea două ecluze: la Cernavodă și la Năvodari. Și am stat acolo până în 16 iulie 1953, când vine un ordin: Se sistează lucrările pe Canal! Închipuiți-vă că ne sculăm dimineața - noi ne sculam dimineața la 4 jumate, la 5 jumate ieșeam pe poartă, ca să fim la 6 la lucru - și nu ieșim la 5 jumate la muncă. Se face 6, 7, 10, 11... Credeam c-o fi evadat cineva. Și la ora 12

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
la 22. Noaptea trebuia să stai cu mâinile afară, iar dacă-ți băgai mâinile ’năuntru, te atenționa: Scoate mâinile afară! Băga capul pe vizeta aceea și: Banditule, mâinile afară! Și scoteai mâinile afară. De două ori, a treia oară: Banditule, scoală-te îmbracă-te și te plimbă! Și în fiecare noapte mă plimbam, și ziua nu dormeam... Am ajuns așa de slab, încât aproape că nu mă mai puteam mișca... Și în ziua de 11 august am declarat greva foamei. Acuma

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
știut că-i vorba despre noi. Și-așa o și fost. Pe la miezul nopții o’ bătut tare în ușă, ne-am trezit, și am zâs către soțul meu: Du-te și deschide, că au venit după noi. Săracu’ s-o sculat... Se treziseră amândouă fetițele la zgomotul ăla... Cea mare avea patru ani, cea mică numai opt luni, o alăptam încă... Și le-am luat lângă mine în pat, și am alăptat pe cea micuță... Și o intrat șeful Securității, un

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
ne-o’ ținut mult la Securitate, da’ au fost săracii care-au făcut ani de zile acolo... Nu mă mir c-o-nebunit unii, c-aia a fost cea mai groaznică perioadă... Nu poți să știi la ce eram supuși... Noaptea ne scula’ din somn, ne duceau la anchetă, ne chinuiau, veneau cu fel de fel de minciuni... Vai, nici nu vă pot spune ce groaznic o fost. După ce-am ajuns la închisoare parcă am ajuns din rai în iad așa mare

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
lemn pe două niveluri. Jos erau numai scândurile goale pentru că toată lumea fujise sus, că acolo era mai cald... Știți? Și în clipa când s-o deschis ușa, dintr-o dată de sus și de-o parte și de alta, s-o’ sculat niște capete pline cu niște cârpe, nu li se vedeau numai ochii, nasul și gura și toate se uitau spre persoana care o intrat în celulă... După ce milițianca m-o împins în celulă, o chemat-o pe șefa camerei, care

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
ca asta? Hai mă, dă-te încolo, când ți-oi trage vreo două... Ce, mă, ăsta minte și tu spui adevărul? Asta o fost nimic, că mă gândeam așa, pentru mine: Când ți-oi trage eu una ciobănească, dacă te scoli tu două zile de jos, să mă scuipi în gură... Dar v-au confruntat cu Virgil? Da. Eu am ținut numai a me’, fiindcă aia a fost realitatea. Când deodată mă confruntă cu fratele lui Victor, și, într-adevăr, ăsta

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]