5,253 matches
-
nostru d. Ca-ța-ven cu... D. Cațavencu va lua cuvântul la întrunirea de deseară... Comitetul grupului independent." (vorbit.)... Aud? Tipătescu: (aparte) Nu mai rămâne nici o clipă de pierdut. (tare.) Domnilor, vă rog, niște afaceri importante mă cheamă numaidecât la telegraf... Mă scuzați... dar... (merge la o masă și trage clopoțelul, apoi iese în fund.) Brânzovenescu: Așa scurt? Farfuridi: Adică, cum am zice, poftiți pe ușe afară... Bine? Tipătescu: (apare în fund cu un fecior) Unde e Ghiță? Feciorul: L-am căutat în
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ar fi ăsta! (iese aruncând priviri furișe de admirație cătră Cațavencu.) SCENA VIII Cațavencu: (singur) În sfârșit, capitulează! Se putea altfel?... Iubitul, scumpul, venerabilul nenea Zaharia (râde) parcă-l auz deseară proclamându-mă candidat al colegiului. Sărmanul Farfuridi!... (grav.) Scopul scuză mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta!... Amabilul Fănică trebuie să facă venin de moarte... atât mai bine pentru mine! Își pierde mințile, atât mai rău pentru el! Mă arestează, atât mai bine pentru mine! Coana Joițica, mai cuminte ca toți, mă
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
în dreapta cu aerul încruntat și pumnii încleștați, a stat în ușe, a mers apoi liniștit la ușa din fund, măsurând din ochi pe Cațavencu, și s-a oprit în fund un moment; aparte) Ține-mă, Doamne! Cațavencu: (jenat) Stimabile domn, scuzați-mă dacă v-ar părea că mă prezint la d-voastră astfel, într-un mod neregulat... Trebuie să vă spun că am fost adus aici din arest de polițaiul d-voastre, după ordinile... și nu m-șteptam să vă întâlnesc... Tipătescu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
comportamentul natural, fără ranchiună este explicația puterii de seducție pe care o exercită asupra tuturor celor din jur. Nae Catavencu este un arivist, care umblă cu "machiavelacuri" si este conștient de acest lucru pentru că citează deseori propoziția lui Machiavelli "scopul scuza mijloacele", pe care însă o atribuie "nemuritorului Gambetta". Pe lângă ocupația de avocat, este și directorul ziarului "Răcnetul Carpaților". Reprezintă tipul demagogului și reprezentantul unei adevărate școli de frazeologie patriotardă, despre care Titu Maiorescu spunea că este boala numită "lipsă de
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
de a ajunge în fruntea județului: "vreau ce mi se cuvine după o luptă de atâta vreme, vreau ceea ce merit în orașul ăsta de gogomani unde sunt cel dintâi ... între fruntașii politici". Parvenit, șantajist, grosolan, impostor, are ca deviză "scopul scuză mijloacele", pusă însă, din pricina inculturii, pe seama nemuritorului Gambeta, confundându-1 cu celebrul Machiavelli. Este înfumurat și impertinent atunci când stăpânește arma șantajului, dar devine umil, slugarnic și lingușitor atunci când pierde scrisoarea: "în sănătatea iubitului nostru prefect! Să trăiască pentru fericirea județului nostru
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
lucrat câtva timp acolo, am cerut la vizita medicală să mă ducă la operație... Și medicul deținut care era mai mare acolo, era de prin Ploiești, după ce m-a pregătit și m-a așezat pe masa de operație s-a scuzat că nu mă poate opera, că n-avea ce-i trebuie..., și m-a Închis la loc. La mine avansa infecția, era veche apendicita... Și, după câteva zile de internare, m-am dus din nou În fabrică la muncă... Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
făcut iar internare În spital, cu bucuria de a avea atuncea ce le trebuie medicilor. De data asta nu mai era medicul ăla, era profesorul universitar Țopa, fost ministru al Sănătății 1. M-a deschis și el și... s-a scuzat și el că n-are ce-i trebuie. Deci, de două ori ați fost deschis și nu v-a operat. Și În acest timp munceați la Aiud În regim de detenție grea, de dimineața până seara? Da, da... Și am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spus unde am frați, unde-am surori și, până la urmă, i-am spus de ginerele meu că e profesor. Zice: „A, domnul Popescu, a, Îl cunosc pe domnul profesor, sunteți soacra lui, fiica lui lucrează la policlinică, stomatologie?”. „Da.” „Vai, scuzați-mă, scuzați-mă, dar știți, dacă primim reclamații trebuie să luăm măsuri”... și nu știu ce... Zic: „Nu-i nimic, dar știți ce? Puteți veni la mine să controlați și ziua, și noaptea, dacă primesc pe cineva În casă. Și o să aflu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am frați, unde-am surori și, până la urmă, i-am spus de ginerele meu că e profesor. Zice: „A, domnul Popescu, a, Îl cunosc pe domnul profesor, sunteți soacra lui, fiica lui lucrează la policlinică, stomatologie?”. „Da.” „Vai, scuzați-mă, scuzați-mă, dar știți, dacă primim reclamații trebuie să luăm măsuri”... și nu știu ce... Zic: „Nu-i nimic, dar știți ce? Puteți veni la mine să controlați și ziua, și noaptea, dacă primesc pe cineva În casă. Și o să aflu eu cine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pâine. Domne, dacă-ți dădea o coajă de pâine era mare lucru... Că eu la Început am refuzat mâncarea, că erau murături fierte și numai porcării de astea... Și mă gândeam că o să se deschidă ușa și o să zică unu’: „Scuzați că s-a făcut o greșeală cu dumneavoastră”. Da’ mi-au zis: „Nu mai fii naiv, mă, pregătește-te de cursă lungă... Adică pupă mână ticăloșilor ăstora, că ăștia nu mai dau Înapoi, să știi”. Te-au Înhățat, te condamnă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Memoriilor. Cele mai multe din aceste monografii sunt autoapărări. Foști monarhi, diplomați, generali, bărbați de stat simt parcă nevoia de a se justifica în fața eternului tribunal al opiniei publice. Faptele lor, fie că au fost înfrângeri, fie că au fost izbânzi, sunt scuzate, apărate, tălmăcite sau numai amintite spre a fi scoase de sub praful uitării sub care erau amenințate să fie înmormântate. Femeile din câmpul artei, al literelor sau chiar numai al galanteriei sunt și ele mușcate de preacunoscutul șarpe al deșertăciunii. Memoriile
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Kogălniceanu, a amintit și de proclamația adresată poporului român („În ceea ce privește proclamațiunea marelui duce Nicolae către locuitorii români, aceasta a jignit pe M.s. Domnitorul, căci el singur este în drept a se adresa poporului român“), primind o motivație nesatisfăcătoare („Baronul Stuart scuzează această proclamațiune prin necesitatea de a anunța românilor în mod public că armata rusă n-a intrat cu gânduri dușmănești“) (Regele Carol I al României, Cuvântări și scrisori, tomul I, 1866- 1877, București, 1909, p. 518). 39. În Senat, Convenția
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a strigat pe nume. Nu i-am răspuns. Neîndrăznind să fug, m-am ghemuit, speriat, la apropierea lui. „Nu-l cunoști?”, m-a întrebat, mirată, mama. Am clătinat din cap că nu. „Era prea mic cînd am plecat”, m-a scuzat tata și m-a luat în brațe. Mustața lui mi-a înțepat obrazul. Apoi, încet-încet, chiar în aceeași zi, ne-am împrietenit, iar noaptea am dormit toți trei împreună. Prin ușa întredeschisă îl aud pe Dragoman spunîndu-i cuiva - admirativ și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
început maiorul, care era îmbrăcat civil. «Da - i-am răspuns -, am fost condamnat la cinci ani, dar am făcut numai patru ani și șase luni». Deci mai ești dator șase luni», a socotit el, fără să zîmbească. «Ba să mă scuzați, îmi sînt mie datori alții cu cei patru ani și șase luni, căci am fost condamnat pe degeaba!», i-am zis eu. «Cum pe degeaba?», s-a prefăcut el mirat”. „Chiar așa, moș Anani, - l-am întrerupt, sperînd să aflu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pomenire, mai cinstesc o dată, și-ncă o dată sufletul celor ce nu mai sînt. Mormintele părinților arătau ca „făcute” nu de mult. Florile - rare, palide, ofilite - nu se prinseseră prea bine. Am stat cîteva minute în reculegere. „Fără experiență” (cum se scuză), L. n-a pregătit „moși” decît pentru cele mai apropiate rude, așa că pe la amiază n-am mai avut ce da rîndurilor de țigani și de amărîți care au tot venit (unii de două și de trei ori) să ceară. Ziua
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cam beat și confuz. Am aflat totuși că, în afară de noi, mai sînt încă trei perechi de nași. M-am simțit dintr-odată frustrat. „Moda” nepotistă, atît de răspîndită azi, e de vină. Cînd mi-am mărturisit stupefacția, L. s-a scuzat neconvingător. Botezul a avut loc acasă. Preotul era extrem de grăbit. Deși mi i antipatic din cauza știutei lui lăcomii, i-am urmărit atent slujba. Ca trecere de la starea de păgîn la cea de creștin, botezul echivalează - am înțeles - cu un legămînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aparențe, ca decorurile de teatru: esența lucrului n-are ființă. Tot așa corăbiile pavoazate și înflorite, descărcarea de tunuri, iluminațiile, surlele și țimbalele... toate astea-s o firmă, o indicare, ieroglifele voioșiei. Cel mai adesea voioșia lipsește. Numai ea se scuză că nu poate veni la serbare”. *„E nemaipomenit, bă nea Căline, ce se întîmplă! Cum spune un personaj de-al meu: «Omenia generează corupția!»” Reîntors de la București, unde a stat cîteva zile, Genoiu îmi relatează, mai afectat ca de obicei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care înconjoară „actul cultural”, să-i redefinești menirea și modalitățile de realizare. Or, chestiunea aceasta e mereu ocolită. *Viață cu noduri de toate felurile, multe, și înădituri. Un film la care scenele noi nu le corectează pe cele vechi. *Prezentîndu-și scuze că n-a putut să-mi spună „La revedere!” după vernisajul expoziției lui Ion Sălișteanu (de fapt, eu am părăsit primul sala), doamna B. mi-a spus cu cochetăria ei rară, de sărbătoare: „Iar ne-a despărțit lumea!” M-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pentru tipar) a realizărilor din «Epoca Ceaușescu»”. Muștruluit la București, acum se descărca pe noi, amenințîndu-ne: „Cine nu face așa cum zic, să-și caute alt loc de muncă; valea! Asta e linia de sus!” Sergiu a încercat să-i amintească, scuzîndu se în felul unui Moș Ion Roată, că el n-a trimis în tipografie versurile lui Radu Felecan, atît de slabe, încît elogiul devine, involuntar, caricatură. Bineînțeles, G. le trimisese. Iritat și de asta, dar și că a fost împiedicat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cleptomania literară” a colegului: „Ai ciupit - a continuat el rechizitoriul - versuri de la Mănescu, de la Victor Munteanu (versul ăla cu darea la maximum a sînilor), Savin. Cînd acesta te-a întrebat că de ce iei de la el, că are puține, te-ai scuzat spunînd că ai făcut-o deoarece ți-au plăcut foarte mult! L-ai furat chiar și pe prietenul tău Bălăiță. Ți-amintești: a scris o parabolă cu un filosof care stă la malul mării și mănîncă pește pînă ce în spatele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un rînd!” I-aud pe unii și pe alții văicărindu se că nu-i cutare și cutare. Cîți dintre ei însă n-ar uita subit toate mizeriile actuale, în schimbul celei mai mici ameliorări! Paradoxal, celor mai mulți această situație le convine: își scuză prin ea absența devotamentului față de muncă, pornirile spre căpătuială (căci se pescuiește cu folos în apă tulbure), înclinațiile cancaniere, corupția și atîtea altele, rele și urîte. Culmea e că, dintr-un soi de inerție sau pentru a se masca în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de plăcere! Contrariat, mă întreb cum e posibilă, într-un timp atît de scurt, o atare schimbare de atitudine? Inconsecvențele sale mă ofensează, pur și simplu, pentru că, de-a lungul anilor, m-am străduit să-i înțeleg situația, să-i scuz capriciile și mistificările, chiar să-l stimez pentru rezistența dovedită în fața calamităților domestice și a celor de la serviciu. Credeam că s-a verticalizat, dar nu: se comportă lamentabil, nedemn, parșiv. *Uneori, pentru mine, nostalgia „creației” vizează nu scrierea unei trilogii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bijuterie valoroasă, unicat prin talent, documentare și realitățile trăite. Cele mai bune gânduri pentru sănătate deplină și satisfacții, Într o viață lungă și pașnică. Cu admirație, Dr. Sofia Ionescu 3 21.IV.03, București Mult Stimate D-le Eugen Dimitriu, Scuzați enorma Întârziere a scrisorii mele. Mulțumesc foarte mult pentru cartea trimisă și pentru scrisoare, care m-au Încântat. Am retrăit multe momente din anii copilăriei și adolescenței mele, Împreună cu Liliana Panait 17 și copiii D-rului V. Dimitriu de care m-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
scriitorul Vasile Lovinescu, a murit În 1984, la un an după moartea fratelui său, dramaturgul Horia Lovinescu. 548 9 C.P. ilustrată color: M-rea (Fălticeni, 4.2.1989) Moldovița și turnul de la intrare Stimate Domnule Dimitriu, Te rog să mă scuzi pentru marea Întârziere de răspuns la alesele gânduri pe care le-am primit de Sărbători. Am fost Împiedicată de vicisitudinile vieții, inerente vremurilor pe care le trăim și a singurătății mele. Pentru mine, anul care s-a scurs s-a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
stare de indiferență față de toate neajunsurile. Ea e cel mai recomandabil tratament! Distinse salutări de la mine și soțul meu și de la fam. Ciuntu (care citește totdeauna scrisoarea dvs.) (...). Marie Kalmicov 28 Brașov, 28 sept. 1974 Mult stimate Domnule Dimitriu, Mă scuz cu cele mai sincere rugăminți, să-mi iertați Întârzierea mulțumirilor mele, pentru felicitările trimese cu ocazia zilei onomastice. Cauzele au fost mai multe. În primul rând am avut musafiri, vara mea, În etate de 87 ani, cu fiica și soțul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]