5,850 matches
-
propunerea. Probabil că mulți dintre ei o considerau insuportabila, dar cineva, spunea Lăură, trebuia să-și manifeste sentimentele față de acest tậrg închis.Îi părea extreme de rău că nu există încă o uniformă de agent secret.Ea era totuși o sentimentală în adậncul ființei ei și de aceea nu continuă să se mai gậndească la orașul ei. Era mậndră de el, crezuse că este un bun chirurg, dar regretă faptul că erau atật de departe unul de celălalt. El are profesia
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
rusești etc., n-am reușit să aflu o soluție care să mulțumească ambele părți. Nici nu știu dacă este posibilă o asemenea soluție. Ura acumulată între sârbi și albanezi (din Kosovo), dorința de separare, cu orice preț, a albanezilor, atașamentul sentimental și istoric al sârbilor pentru provincia-leagăn al poporului lor dau puține șanse unei soluții pașnice. Doar o înțelegere între marii actori externi implicați în chestiunea Kosovo, voința lor unanimă de a impune la nevoie, cu forța o soluție rațională ar
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
cap, dar corespund ambele intereselor noastre majore. Și, așa cum am spus și în alte ocazii, interesul național este criteriul major în diplomația unei țări. Așa încât, în 1999 România a permis avioanelor NATO care bombardau Iugoslavia să tranziteze spațiul nostru aerian. Sentimental, românii erau de partea sârbilor, dar un guvern responsabil și curajos nu poate și nu trebuie să se lase determinat, în marile decizii, de sentimente. România era nevoită, la acel timp, să convingă pe americani, în primul rând că merită
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Nici Obama și ai lui nu s-au lăsat mai prejos, scormonind, cu tenacitate, în trecutul d-nei Clinton, asociind-o, inevitabil, cu celebrul ei soț, cu tot ce a fost criticabil în mandatul acestuia și, mai ales, cu aventurile sale sentimentale, care au făcut deliciul presei vreo doi ani la rând. Și iată că acum cei doi devin de nedespărțit, lăsând la o parte toată ranchiuna și toate resentimentele adunate de-a lungul agitatei campanii electorale în lupta pentru Casa Albă
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Portretizându-l, Radu Părpăuță, după ce se „duelează chiar cu Dumnezeu” pentru acest copil Într-un text intitulat „Iartă-ne Doamne!”, vine cu un altul: „Malin”, În care scrie despre tânăr, parcă Împrumutând vorbele altui confrate - Aurel Stefanachi: „...era frumos, inteligent, sentimental, studios. Citea enorm, făcea sport, ura pe Ceaușescu, mai multe fete erau Îndrăgostite de el, lulea! Un lider pentru elevii liceului unde Învăța. Dar a bătut vântul putred al comunismului și l-a ucis pe Malin!” * La cea de a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Iar după un timp, parcă mai direct și mai acuzator, acelasi Radu Părpăuță, tot În ,,Monitorul”, dar la rubrică ,,Viața cetății”: ,,Malin”: ,, În ,,epoca de aur”, În târgul nostru cu Bahluiul cel mâlos a trait un tanar obișnuit: frumos, inteligent, sentimental, studios. Citea enorm, făcea sport, ura pe Ceaușescu, mai multe fete erau Îndrăgostite lulea de el. Tânărul acesta era Însă și mai altcum decât ceilalți. Era un lider printre tinerii din liceul unde Învăța. Diferea față de noi toți, Înmâliți de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lui Malin: Mircea Celmare. Malin și Mircea avuseseră de-a face cu Securitatea și Miliția, În legătură cu „devastarea” cabinetului de marxism-leninism, au fost reținuți pe stradă și puși să dea declarații la Miliție. Varianta sinuciderii, având drept cauză o cruntă dezamăgire sentimentală, a rămas. Deși au fost martori care au spus ca Mircea nu era singur pe terasa blocului, atunci, În clipa prăbușirii. Acolo se mai aflau Încă patru persoane. Cine erau? Mister, până În zilele noastre. „Un fost comandant al Securității Iași
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de modelare și formare umană, în schimb plăcerea, exprimată și prin interes, poate fi evaluată drept cea mai influentă tendință de formare, afirmare și perfecționare pedagogică. Nisipeanu nu avea în vedere plăcerile mărunte și efemere, ci acele stări emoționale și sentimentale superioare și durabile, între care cel mai formativ ar fi cel al credinței: Sentimentul încercat de mistici și martirii tuturor religiilor (...) sentimentul plăcerii imense de a complace divinității.” Radu Petre (1892-1972) prin întreaga sa contribuție pedagogică și didactică rămâne consecvent
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
limbă de cultură și a rămas la popoarele catolice cu statutul de singură limbă de cult consacrată. Fenomenul folosirii unei limbi străine în oficierea cultului era conform cu starea de mister cultivată de credința religioasă, care nu este cunoaștere, ci atașament sentimental. Pe de altă parte, se asigura astfel rolul foarte important de mijlocitori între credincioși și divinitate pentru inițiați, sacerdoți și preoți. Noul spirit care se afirma tot mai mult în Occident presupunea însă avîntul cunoașterii științifice și emanciparea de sub tutela
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
urmașii să nu se recunoască în predecesori, fără totuși a-i ignora, ca o manifestare a sentimentului de însingurare care caracterizează pe români. Acest învățat a observat apoi că spiritul public românesc este predispus mai degrabă la lirism, la efuziune sentimentală și la manifestare a atitudinii (ca reacție frustă) și mai puțin la argumentare, la efort științific și la organizare riguroasă și, de aceea, chiar atunci cînd a continuat și a dezvoltat idei științifice ale înaintașilor, le-a prezentat ca reacții
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cultură, prin rigurozitate și prin pragmatism, românii rămîn în situația unei existențe tragice, dacă nu vor reuși să depășească forța inerțială a unei vieți istorice lipsite de per-spectivă. Spiritul european este fundamentat pe distincții precise, care cer disocierea dintre atașamentul sentimental față de tradiție 147 și evaluarea rațională indicînd necesitatea depășirii ei (parțiale), încît voința să fie activată numai de raționament, fără implicarea sentimentului, atunci cînd acesta nu-și dovedește rostul. Asemenea exigență și predispoziția de a manifesta îngăduință pentru abaterile de la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cele ce încerc să spun mai departe nu trebuie căutată o operă de istoriografie literară,ci o încercare - fără pretenții de originalitate - de a-i aduce pe cât posibil pe junimiști mai aproape de sufletul nostru. Junimea. Acest cuvânt poartă atâta încărcătură sentimentală și atâta valoare cât n-au purtat toate societățile literare de până la ea sau de după. Acest cuvânt este magic, este un cuvânt simbol. De la început, însă, o întrebare se însinuează fără voia noastră. De ce această societate literară a luat ființă
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
cu (pe atunci) humoristul Iacob Negruzzi, scriitorul acestor rânduri cu militarul autodidact M. Cerchez, traducătorul lui Heine, N. Scheletti, cu franțuzitul M. Korne, închisul estetic Burghele cu vârtosul glumeț Creangă, juristul Mandrea cu hazliul Paicu, agerul și recele Buicliu cu sentimentalul Gane, spaniolul Vârgolici cu obscurul german Bodnărescu, horațianul Olănescu-Ascanio cu liricul ofițer Șerbănescu, tăcutul Tasu cu vorbărețul Ianov, viul cugetător Conta cu poligraful Xenopol, exactul Melic cu <<volintirul>> Chibici, amarul critic Panu cu blândul Lambrior, anecdotistul Caraiani cu teoreticul Missir
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
ce-i omenire nimic nu e străin) rămâne fără ecou din partea celei incapabile să pună adorării masca iubirii (III 7). O dată ce Getta regăsește manuscrisul Artei poetice, temporar pierdut, Horațiu se poate însă consola cu arta sa nepieritoare pentru eșecul lui sentimental : O ! Carte/ Mă redeștepți din visuri târzie și deșarte.../ Din bunurile vieții cu tine mă aleg (III 9). În Ovidiu, toate femeile sunt seduse de versurile poetului, căci berbantul are un farmec de plăcere/ Ce-n veci adimenește o minte
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-o nemurire. Confruntat cu refuzul Gettei de a-i împărtăși sentimentele, conchide amar : Sfârșit cumplit !... Horațiu, ca om te-ai stins cu-ncetul/ Și n-a rămas din tine decât numai poetul (III 7). Poetul își recunoaște în fața Neerei eșecul sentimental (Sunt trist,/ Ș acuma lumea-mi pare deșartă), ceea ce o determină pe femeia respinsă altădată să-i amintească malițios cuvintele lui despre rosturile rânduite fiecărui anotimp al vieții : Tu ești acel Horațiu, filosof cu renume,/ Tu ce vorbeai de patimi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de scriitorul modern. La Euripide, tânăra preoteasă imploră ajutorul protectoarei ei cerești cu argumentul Oare tu nu-ți iubești fratele, zeiță ? Am dreptul să-l iubesc și eu pe al meu. La Everac, Doris și Ifigenia discută despre singura slăbiciune sentimentală a zeiței fecioare : Arthemis are pe cineva la care să țină ? // Are un frate : pe Apollo. Și o iubește pe sora lui ? // Mult (scena 2). În unele cazuri, există chiar o identitate de replici între lucrarea modernă și originalul elin
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sentiment și dramă omenească, luptă pe viață și pe moarte, existența însăși. Bazate pe numeroase informații extrase din textele antice - operele filosofilor în cauză sau comentarii pe marginea lor -, aceste lucrări nu intenționează să fie nici biografii filosofice, nici biografii sentimentale, ci metafore ale omului universal și contemporan, ale spiritului uman în luptă cu el însuși : se pot regăsi în aceste drame ale căutării, în acest dialog al Prezentului cu Antichitatea, întrebările și dilemele de azi și de totdeauna ale existenței
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
e cazul să fie confundat politicul cu eroicul. Cei dispuși să abandoneze poporul pe mâna cui a încăput și să lase tradiția sfâșiată de legi scrise cu creionul chimic își pot alege un colț retras în spațiul acela pe care sentimentalii îl numesc străinătate, de unde să uneltească împotriva fostei lor cetăți. La prima vedere, această opțiune ar fi pe deplin satisfăcătoare căci cei care s-ar opri la ea ar avea totul la îndemână : priveliștea luminoasă, confortul, siguranța personală și prietenia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sa se desăvârșește procesul dramatic (p. 343). Dialogul liric între protagonist și cor ia adesea forma stihomitiilor care favorizează ivirea stilului dramatic : prin ritmul rapid al replicilor, prin stringența logică a corespondențelor dintre întrebări și răspunsuri se elimină orice efuziune sentimentală și se concentrează mișcarea dialecticei raționale, sâmburele dramatismului stând în actul rațional (p. 348). Organizarea trilogiei corespunde trecerii lente de la lirism la dramatism. Werner Jäger considera trilogia drept formă dramatică lărgită pe măsura unei concepții mitice bazate pe neam, iar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ale artei să se intereseze de epoca lor și să participe la dezbaterea dacă nu chiar și la lupta politică. Așa se întîmplă cu André Gide al cărui individualism dezinvolt se estompează temporar în fața aderării chiar dacă pînă la urmă doar sentimentală, la cauze care se bazează pe solidaritatea dintre oameni: anticolonialismul ilustrat în Călătorie în Congo publicată în 1927 în urma unei vizite în această colonie franceză, apoi comunismul la care renunță repede după ce autorul Întoarcerii din URSS a văzut cu ochii
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
însoți un timp. Dar nu despre orice semn vorbim acum, ne oprim puțin asupra celor lăsate în piatră, marmoră și bronz. Și Iașul este plin de asemenea "semne". Dacă prin scris ne rămân memorii, confesiuni, amintiri, descrieri, însemnări meditative, iscoditoare, sentimentale, grave, cu frământări sufletești, înclinate spre ascunzișuri umane sau exteriorizate în diverse maniere, prin artă semnele fixate în edificii de genul bronzului de Paciurea, albastrului special al lui Bălașa sau geometria metafizică a lui E. Tăutu capătă altă semnificație și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
186-208. Perpessicius, Eminesciana, Iași, Editura Junimea. 1983, p. 390-398. Rusu, Liviu, Eminescu și Schopenhauer, București, E.P.L., 1965, p. 52-71. Slavici, Ioan, Amintiri, București, Editura Eminescu, 1983, p. 92-100. Ștefanelli, Teodor, Amintiri despre Eminescu, Iași, Editura Junimea, 1983, p. 61-69. IAȘUL SENTIMENTAL? În zilele noastre e vetust oare a vedea locurile și oamenii prin senzația afectivă specific umană, prin emoțiile legate într-o armonie a sufletului, inimii, moralei, esteticii, intelectului, așa cum se întâmpla cu decenii și decenii în urmă? "Cum am putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
al lui Ibrăileanu ar fi ușor desuet prin romantismul său, alții că este elegiac și nostalgic atât cât trebuia să rezulte din partea unui scriitor de "fin de siècle". Emil Codrescu este mereu stăpânit de incertitudini, filozofează, dar e un iremediabil sentimental. Frumoasa Adela cântă la clavecin valsuri de Chopin, după care urmează molcomele și îngânduratele conversații în cerdacul de sub cerul senin al nopții. Adela este văzută de Emil mai degrabă ca o proiecție lirică a visătorului predispus la idealizare. Cunoscutul profesor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dar chiar și așa se impune o selecție. Sunt pasiuni și pasiuni. Încerc această digresiune pornind tocmai de la o stație prin care tramvaiul urcă și coboară din și spre Copoul ieșean. El poate fi considerat, în ciuda ajustărilor moderne aduse, unul sentimental, mai ales dacă îl legăm de amintirea cântecului de pe vremuri. Pentru fiecare dintre noi pasiunea, fascinația, atracția pentru sensibil și afectiv este o cale de a ne însenina viața și încă una, la urma urmei, de a ne îndepărta de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Iașului, în fapt fidele oglinzi acaparatoare de imagini succesive ale Cetății. Grație lor se derulează aprecieri, puncte de vedere, gânduri, aspirații și trăiri, se încheagă astfel încă o poveste frumoasă și tulburătoare, o istorisire modelată uneori pe un fond liric, sentimental, afectiv, alteori real, obiectiv, fără menajamente. Spațiul magic, duhul locului fascinează și provoacă. Iașul și istoria lui necuprinsă: În drumul meu de fiecare zi, de acasă, de lângă Turnul Goliei, până la Universitate, străbat șapte secole de istorie. Îmi reglez ritmul interior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]