5,479 matches
-
s-a simțit rău. Lionel e îngrozit că „familia” vrea să-l pună sub tutelă. A dormit la secretara lui, madame Alice Beaulois, trezind gelozia soției lui. Dureri violente în mâna stângă după convorbirea cu Lionel. Proprietarul casei noastre, bătrânul simpatic, domnul Andersson, sună la ușă, îmi face curte (ca tuturor văduvelor); stabilim să mă mut pe 18 ianuarie. Glumesc ca să nu mă enervez, răspund cu ironie „curții” octogenare. Ultima zi a anului, 31 decembrie. Am cumpărat șampanie, somon, pateuri și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
comptoir, s-a întors spre mine zicând: Ești un străin! Eadevărat, i-am spus, vin din Stockholm. Bețivul a început cu mine o conversație idioată și incoerentă. M-am străduit să nu mă enervez! Apoi, a început să mă găsească simpatic și vroia să-mi ofere o bere. Am acceptat și am băut o bere, două, trei, patru, cinci beri. La sfârșit, patronul cafenelei a venit la masa mea; avea o mutră simpatică și mi-a promis că mă va avertiza
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mă enervez! Apoi, a început să mă găsească simpatic și vroia să-mi ofere o bere. Am acceptat și am băut o bere, două, trei, patru, cinci beri. La sfârșit, patronul cafenelei a venit la masa mea; avea o mutră simpatică și mi-a promis că mă va avertiza când va vedea mașina lui Boon. Timpul trecea, și Boon nu venea. Deodată, patronul s-a ridicat strigând: Voilà Boon! Bine, i-am spus, mă voi duce. Patronul se grăbește încă o dată
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
regele și regina, și oaspeți din străinătate, printre ei poetul Ștefan Augustin Doinaș, care a primit onoarea s-o ducă de braț (pe scările Sălii albastre) chiar pe regina Silvia! Am fost plasată la masa 21, locul 27, lângă colegi simpatici. Doinaș a venit la mine în pauze, am hotărât să ne ducem împreună, mâine, la mesă, în Biserica „Adolf Fredrik”. Cu Doinaș, în biserică, de ziua rugăciunii. După serviciul divin am vizitat Muzeul Strindberg, apoi la masă, la mine, la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
basarabeancă. La Enichioi funcționa ca învățător suplinitor Iancu Dimofte. La invitația lui m-am dus să joc acolo într-o piesă de teatru "Sfârșitul pământului". Am ajuns seara târziu în odaia închiriată de Iancu și Trache Pârcălăbescu, un oltean foarte simpatic, energic, bun coleg și prieten. Alt prieten era Pavlușa Belodanov, student la teologie, frate cu soția preotului Manolescu. Prieten cu soția popii era Trache iar preotul bea de usca. In rest, om de treabă. Intre actorii din piesă era și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
trei kilometri de Jibrieni, sat de lipoveni de unde se putea merge cu caicele pe mare până la Vâlcov. Iar de la Vâlcov toate drumurile erau posibile dar numai pe apă: Chilia, Câșlița Dunăre, Tulcea, Reni Galați. Aici l-am întâlnit și pe simpaticul institutor Ion Rogojină, om vesel, luminos și mai așezat în vârstă față de ceilalți. Cele 40 de zile treceau repede și frumos în tabăra străjerească. Stăteam în corturi care deveneau seara obiectivul de atac al țânțarilor. La baltă ne distram cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Din păcate nu exista nici bibliotecă, nici muzeu. Comuna avea și circumscripție medicală care acoperea mai multe comune: Doluchioi, Necrasovca Nouă și altele. Medicul, un tânăr cam de 32-33 ani de la Vlădeni, județul Iași, se numea Axinte Octav, un om simpatic și prietenos, iubit de oamenii din sat mai ales dacă erau femei. Se lăuda că acolo, acasă, în Jijia, aduna raci și scoici pe fundul apei fiind un înotător redutabil. și cum în Sofian era un lac mare plin de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și chip se potriveau de minune funcției pe care urma să o îndeplinească. Vocea era groasă, iar timbrul grav, ochii mici și curioși mă cântăreau. Părul vopsit castaniu-roșcat era făcut permanent, tuns scurt, băiețește. Avea gesturi hotărâte, masculine, dar era simpatică și îmi inspira încredere. Recunosc că mă simțeam în siguranță în prezența ei. Mi-a șoptit, cântărindu-mă din cap până în picioare: Ești profesoară, tovarășa? Nu, vin din fabrică. De ce? 41 Arăți a intelectuală, nu pari muncită. Ești elegantă și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mult, că în sală a intrat Țăpoi, secretarul cu probleme organizatorice al Comitetului Județean de Partid. S-a făcut liniște profundă. Ne vorbește tovarășul Țăpoi, fără a ne stârni prea mult interesul. Din cuvântul lui lipsesc însă obișnuitele glume. Era simpatic Țăpoi! Nu prea 107 înalt, grăsuț, cu părul grizonat, trecut de 50 ani, îmbrăcat îngrijit, chiar impecabil, cu bun gust, purta lucruri de calitate. Când veneam la instruire, îi aduceam toamna o sticlă de țuică bună, câte o sacoșă cu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a spus secretarul încet! Hai, la culcare toată lumea, că de mâine avem treabă. Sticla asta se confiscă. Odată cu el, au ieșit pe ușă toți bărbații. Un timp, după ieșirea lor, noi femeile ne-am uitat râzând nesigure una la alta. Simpatica mea colegă, privind pereții camerei de hotel, s-a urcat acolo unde era o doză pentru priză și a spus smerită: Noi atâta am avut de spus! Dimineață, la ora șapte, eram la ușa autocarului parcat în fața hotelului. Fiecare dintre
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
casele, vremurile! Am revăzut în marile muzee Altarul din Pergam, Poarta leilor din Babilon, ne-am reîntâlnit cu fascinanta Nefertiti, ne-am plimbat, ca în anii tinereții, pe "Unter den Linden" pe sub tei... Ne-am depănat amintirile la o gradină-restaurant simpatică de pe Kurfurstendamm, locul evadărilor noastre de odinioară într-o superbă după-amiază de octombrie. De la atașatul cultural de atunci, secretar III, la ambasadorul de acum, trecuse aproape jumătate de veac. În locurile unde ai fost fericit să nu te întorci niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ecuadorieni. În august 1975, primul-ministru al Turciei, Suleyman Demirel, făcea o vizită oficială în România. Însoțeam delegația de ziariști turci și eram "pe lângă premier" la Vila Lac 1. Aici l-am cunoscut pe directorul de protocol, un bărbat înalt, prezentabil, simpatic, cu care am colaborat foarte bine în realizarea vizitei. Fiind un pasionat vânător, mi-a spus că ar dori să cumpere un câine de vânătoare, România fiind vestită prin exemplare de rasă, având în vedere dotările canine ale "primului vânător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cei doi "diplomați economici" de la fosta ambasadă a RDG. Ambasada RDG fusese închisă după 11 septembrie 1973, dar printr-un acord guvernamental special, de reprezentare de către România și a intereselor RDG, cei doi îmi erau "afiliați" mie. Erau doi oameni simpatici, cu care mă întâlneam adesea și pe care i-am ajutat în multe probleme. Ca germani, aveau amândoi ochi "albaștri intens" și mai mult ca sigur că și "oculiștii" chilieni știau cam ce misiune au. Într-o seară, am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
română din Chile interes.) soții Săvescu obișnuiau să frecventeze cu regularitate restaurantul lui Sandu, unde consumația era gratuită, stând de dimineață până seara. De asemenea, sus-numiții mergeau cu regularitate în vizită la familia V... (NB: Nu știu cum Sandu, un evreu român simpatic, n-a dat faliment cu restaurantul lui cu consumație gratuită. "Restaurantul" era o încăpere de 3x4 metri, cu un galantar cu mezeluri și brânzeturi, unde un vânzător făcea sandvișuri "la pachet" pentru clienții din zonă. În spațiul de mai sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
același drum ca minunatul scriitor-pilot. După servirea cinei, "tovarășa" și-a pus căștile, a butonat vreo jumătate de oră căutând posturi sud-americane și în final în sunete de tangou sau samba a adormit. Eu am rămas de veghe, să înregistrez "simpaticele" anunțuri "întrucât vom survola o zonă de turbulențe, pasagerii sunt rugați să nu-și părăsească locurile și să-și fixeze centurile de siguranță"! Noroc de filmul care se transmitea, cu Robert Redford, unul din actorii mei preferați! Din când în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ca Tudor Vladimirescu: Patria e norodul și nu tagma jefuitorilor", fie ei jefuitorii comuniști de dinainte de '89 sau cei capitaliști de după. (Am cunoscut prin 1987 un șofer . Era un bărbat tânăr, cam de 40 de ani, bine legat, liniștit și simpatic. În drumul de la București la Brașov am trăncănit de una, de alta și mi-a spus că în urmă cu câțiva ani ca șofer de TIR făcea curse în toată Europa occidentală. I-am pus și eu întrebarea încuietoare "De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
40 de ani, cu Elveția o doamnă (doamnele nu au vârstă) și mie mi s-a încredințat Austria, fiind cunoscător de germană. La început am fost singur, apoi am lucrat cu o tânără absolventă de ASE, o "tovărășică" drăguță, isteață, simpatică, ce mi-a mărturisit că soțul "lucrează la securitate". Am colaborat bine cu ea, deși acum mă întreb dacă "îngerașul" îmi fusese adus pentru ajutor sau pentru supraveghere (probabil că unele note din Dosar ar putea-o avea drept autoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și eu, la sfârșitul lui 1988, puteam spune: "Halal de mine, sunt șomer, cu imputație și vot de blam!" Situația de mai sus îmi amintește și de o vorbă a unui colaborator de-al meu, portar de ambasadă, un tip simpatic și șugubăț: "Când vrea Domnul cu săracu', dintr-o bubă-i umple capu'!" Rezon!) În situația de mai sus, dorind s-o feresc pe tovarășa mea de viață de avalanșa de necazuri, documentele privind demisia, imputația, procesul... le "ascundeam" într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
favoriți, pentru că incomodul politician nu asculta decât de propria conștiință. Bülow nota În memoriile sale „Carp era o natură de elită, În care puteai pune cea mai desăvârșită Încredere, un om curagios, deschis și cinstit. Însă regelui nu-i era simpatic, fiindcă omul acesta avea față de toată lumea și chiar față de monarhul său, o natură prea independentă”. Disprețuind o popularitate pe care nici n-a avut- o decât pentru puțin timp, Carp a guvernat rar și a plecat repede de la cârmă
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
deschidere; dar sunt modalități diverse de a ajunge la conținut. 4. ar fi mai simplu dacă Matrioșka nu ar fi concepută, intenționat, ca o capcană, dar oricine are structură de Matrioșka este o capcană. * Vasile este un tânăr înalt și simpatic. Cine nu îi cunoaște defectul îl poate lua ca pe unul din tinerii contemporani, un purtător de blugi, geacă și adidași. Când deschide gura, abia atunci îți poți da seama cât de deteriorat este Vasile. Cuvintele le rostește cu greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se vede, în memoria orașului, făcea parte din arhetipul localității. Nu știu de ce mi-au întins mie ziarul acela care se numea ,,Avântul local" și, astfel, cu o vorbă, cu alta, am fost inclus în grupul acestor domni politicoși și simpatici, dar cred că expresia cea mai ilustrativă pentru ei era "bine crescuți"; poate asta intriga, că erau bine crescuți. "Avântul local" relata: "ieri, 9 august 1927, la orele 13.00 vis â vis de Farmacia Timus s-a petrecut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Odată (pe atunci aveam vreo șapte ani), mama mi-a cumpărat un ceas. Atâta am plâns, că mi-a cumpărat acel obiect. Ceasul mi l-a cumpărat din Piața Unirii, unde un domn rotofei, care mi s-a părut foarte simpatic, a convins-o pe mama că un ceas "Roskop Patent", cum aveau elevii mai mari, un ceas de buzunar, este exact obiectul care îmi lipsește. Ceas de buzunar, cu un lanț de fixat în cheutoare. Avea mare trecere printre prietenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
putea fi pe deplin capabil de munca pe punte, așa că i se putea distribui o sarcină mai adecvată, aceea de bucătar, exact cea pe care o îndeplinește Long John Silver. Papagalul de companie era un suvenir original, vorbăreț, colorat și simpatic, ușor de purtat și de întreținut la bordul unei corăbii. Chiar dacă pirații nu aveau timp nici să deseneze hărți detaliate, nici să-și îngroape comoara (în cazul în care ar fi strâns una) pe vreo insulă secretă, avem, în romanul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
At World’s End, 2007 ; On Stranger Tides, 2011 - care au desfășurat o spectaculoasă saga fantastică, proiectată pe realitatea exotică a coloniilor britanice din Caraibe și a tâlharilor de mare ce le parazitau, în secolul al XVIII-lea. Cu figura simpatică a căpitanului Jack Sparrow (personaj picaresc inventat de talentații scenariști Ted Elliott și Terry Rossio) și a echipajului său de pirați de pe corabia Black Pearl, în gross plan, filmul lui Verbinski a pus în fundal mai toate elementele care țin
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
trebuie folosite ținându-se seama de evoluția lor semantică. Tot la Văleni l-am cunoscut și pe vorbă-lungă N. Bațaria (nu pierdea niciun prilej să amintească de faptul că a fost ministru în Turcia Junilor turci!), dar altfel om foarte simpatic, veșnic vesel și, pe atunci, într-o accentuată idilă cu soția unui belgian cu nume cu „particulă”. Cu noi a întemeiat societatea „Tinerețea”, care a trăit mulți ani și după aceea, chiar când noi, cei tineri, am părăsit-o, făcând
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]