5,099 matches
-
limba română există mai multe tipuri de raporturi sintactice, „nu numai coordonarea și subordonarea consideră relația de interdependență dintre subiect și predicat un raport aparte, diferit atât de coordonare, cât și de subordonare”. Astfel, V. Șerban, vorbind de 5 raporturi sintactice, numește relația sintactică subiect-predicat raport de interdependență, cu precizarea următoare: „În aceeași măsură în care predicatul depinde de subiect, și subiectul depinde predicat. Nici una din aceste părți de propoziție nu se subordonează celeilalte”. Apare aici o contradicție de exprimare, poate
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
mai multe tipuri de raporturi sintactice, „nu numai coordonarea și subordonarea consideră relația de interdependență dintre subiect și predicat un raport aparte, diferit atât de coordonare, cât și de subordonare”. Astfel, V. Șerban, vorbind de 5 raporturi sintactice, numește relația sintactică subiect-predicat raport de interdependență, cu precizarea următoare: „În aceeași măsură în care predicatul depinde de subiect, și subiectul depinde predicat. Nici una din aceste părți de propoziție nu se subordonează celeilalte”. Apare aici o contradicție de exprimare, poate și de gândire
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
D. Crașoveanu și C. Dimitriu interpretează interdependența dintre subiect și predicat ca o „subordonare reciprocă”. Tot ca un raport de interdependență diferit de subordonare este privită relația dintre subiect și predicat de către Sorin Stati, care identifică 4 tipuri de relații sintactice: de subordonare: X e regentul lui Y X ← Y de coordonare: X e coordonat cu Y X + Y predicativă: X e subiectul lui Y X ← →Y apozițională: X e explicat de apoziția Y X = Y. După ce se menționează restricțiile de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
lui Y X ← →Y apozițională: X e explicat de apoziția Y X = Y. După ce se menționează restricțiile de ordin formal pe care și le impun unul altuia subiectul și predicatul, se ajunge la concluzia că relația predicativă este o „interdependență sintactică”. Se precizează, de asemenea, că relația predicativă se manifestă și la nivelul frazei, între subiectivă și „propoziția-predicat”. Teoria este astfel formulată încât să rezulte diferența dintre subordonare (unde un termen este regent și celălalt subordonat) și relația predicativă (unde un
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
și „propoziția-predicat”. Teoria este astfel formulată încât să rezulte diferența dintre subordonare (unde un termen este regent și celălalt subordonat) și relația predicativă (unde un termen este subiectul celuilalt, termenii impunându-și unui altuia restricții formale, expresie a interdependenței lor sintactice). De fapt, după cum sugerează și schemele grafice, relația predicativă este văzută tot ca o subordonare reciprocă X← →Y, de vreme ce schema subordonării este X ← Y . Relația subiect-predicat apare tot ca un raport sintactic aparte și la Valeria Guțu Romalo, care consideră
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
unui altuia restricții formale, expresie a interdependenței lor sintactice). De fapt, după cum sugerează și schemele grafice, relația predicativă este văzută tot ca o subordonare reciprocă X← →Y, de vreme ce schema subordonării este X ← Y . Relația subiect-predicat apare tot ca un raport sintactic aparte și la Valeria Guțu Romalo, care consideră că „există 2 clase de relații sintactice: (I) relațiile de dependență și (II) relațiile de nondependență. La relațiile de dependență intră (1) raportul de interdependență (sau dependență bilaterală) dintre subiect și predicat
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
grafice, relația predicativă este văzută tot ca o subordonare reciprocă X← →Y, de vreme ce schema subordonării este X ← Y . Relația subiect-predicat apare tot ca un raport sintactic aparte și la Valeria Guțu Romalo, care consideră că „există 2 clase de relații sintactice: (I) relațiile de dependență și (II) relațiile de nondependență. La relațiile de dependență intră (1) raportul de interdependență (sau dependență bilaterală) dintre subiect și predicat, care reprezintă „forma de dependență maximă”, (2) raportul de subordonare (sau dependență unilaterală), în cadrul căreia
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
unde numai unul dintre termeni presupune prezența celuilalt) apare cu claritate. Dependența diferă de subordonare și numai dependența unilaterală implică subordonare, corespunde deci subordonării din gramatica tradițională. Unii cercetători cred că relația subiect predicat este asemănătoare ca tip de raport sintactic cu relațiile pe care le stabilesc și alte tipuri de propoziții. O modalitate de interpretare a relației dintre subiect și predicat este și considerarea ei drept un raport de subordonare. Cercetătorii care adoptă acest punct de vedere pornesc de la ideea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
alte tipuri de propoziții. O modalitate de interpretare a relației dintre subiect și predicat este și considerarea ei drept un raport de subordonare. Cercetătorii care adoptă acest punct de vedere pornesc de la ideea că există numai două tipuri de relații sintactice: coordonarea și subordonarea. Relația subiect predicat a fost văzută ca un raport de subordonare în cadrul căruia subiectul ar fi termenul regent, iar predicatul - termenul subordonat, cu următoarea justificare: ,, dacă în determinarea raportului gramatical este hotărâtor mijlocul gramatical de realizare a
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
alta de propoziție) și dacă în cazul predicatului și subiectului acest mijloc este acordul - același ca și cel dintre atribut și substantiv -, atunci și predicatul este subordonat subiectului, ca și atributul, substantivului”. Chiar dacă admitem că în determinarea tipului de raport sintactic este hotărâtor ,, mijlocul gramatical” de realizare a acestuia, în cazul relației subiect predicat, pe lângă acord, mai există încă un mijloc gramatical, încă o marcă formală a relației, și anume recțiunea cazuală: verbul (la mod personal sau nu) cere numelui-subiect să
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
predicatul impune și el o restricție formală subiectului, pe când atributul adjectival nu impune nici o restricție formală substantivului determinat. După părerea noastră, acordul, mai precis „direcția” în care se realizează el, nu reprezintă expresia formală (sau gramaticală ) a tipului de raport sintactic; acordul ,ca și recțiunea (care are și ea caracter orientat) este numai una dintre mărcile formale care indică existența unei relații între două părți de propoziție, fără să dea informații concludente asupra tipului de raport sintactic stabilit între ele. De
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
a tipului de raport sintactic; acordul ,ca și recțiunea (care are și ea caracter orientat) este numai una dintre mărcile formale care indică existența unei relații între două părți de propoziție, fără să dea informații concludente asupra tipului de raport sintactic stabilit între ele. De aceea, în sintagma substantiv-atribut adjectival, faptul că substantivul este elementul regent, iar adjectivul - atribut este termenul subordonat și faptul că adjectivul - atribut este cel care ,,preia” particularitățile morfologice ale substantivului trebuie privite ca două aspecte paralele
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ar putea susține numai dacă ea ar fi dovedită pe baza unor enunțuri cu subiect și predicat, unde, deci, relația se realizează efectiv. Existența propozițiilor fără subiect în limba română poate indica faptul că numai la nivelul sistemului „funcția” (= raportul sintactic) dintre clasa sintactică Predicat (= totalitatea termenilor care pot apărea cu rol sintactic de predicat) și clasa sintactică Subiect (= totalitatea termenilor cu acest rol sintactic) este de determinare, deci o corelație de specificare, pentru că există cel puțin un membru al clasei
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
numai dacă ea ar fi dovedită pe baza unor enunțuri cu subiect și predicat, unde, deci, relația se realizează efectiv. Existența propozițiilor fără subiect în limba română poate indica faptul că numai la nivelul sistemului „funcția” (= raportul sintactic) dintre clasa sintactică Predicat (= totalitatea termenilor care pot apărea cu rol sintactic de predicat) și clasa sintactică Subiect (= totalitatea termenilor cu acest rol sintactic) este de determinare, deci o corelație de specificare, pentru că există cel puțin un membru al clasei Predicat care nu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
enunțuri cu subiect și predicat, unde, deci, relația se realizează efectiv. Existența propozițiilor fără subiect în limba română poate indica faptul că numai la nivelul sistemului „funcția” (= raportul sintactic) dintre clasa sintactică Predicat (= totalitatea termenilor care pot apărea cu rol sintactic de predicat) și clasa sintactică Subiect (= totalitatea termenilor cu acest rol sintactic) este de determinare, deci o corelație de specificare, pentru că există cel puțin un membru al clasei Predicat care nu presupune cu necesitate un membru al clasei Subiect, dar
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
unde, deci, relația se realizează efectiv. Existența propozițiilor fără subiect în limba română poate indica faptul că numai la nivelul sistemului „funcția” (= raportul sintactic) dintre clasa sintactică Predicat (= totalitatea termenilor care pot apărea cu rol sintactic de predicat) și clasa sintactică Subiect (= totalitatea termenilor cu acest rol sintactic) este de determinare, deci o corelație de specificare, pentru că există cel puțin un membru al clasei Predicat care nu presupune cu necesitate un membru al clasei Subiect, dar nu există niciun membru al
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
propozițiilor fără subiect în limba română poate indica faptul că numai la nivelul sistemului „funcția” (= raportul sintactic) dintre clasa sintactică Predicat (= totalitatea termenilor care pot apărea cu rol sintactic de predicat) și clasa sintactică Subiect (= totalitatea termenilor cu acest rol sintactic) este de determinare, deci o corelație de specificare, pentru că există cel puțin un membru al clasei Predicat care nu presupune cu necesitate un membru al clasei Subiect, dar nu există niciun membru al clasei subiect care să nu presupună cu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
al clasei Predicat care nu presupune cu necesitate un membru al clasei Subiect, dar nu există niciun membru al clasei subiect care să nu presupună cu necesitate un membru al clasei Predicat. Dacă ne referim la proces, deci la relațiile sintactice, între subiect și predicat există o relație de interdependență (= relație de solidaritate). Presupunând că, la nivelul procesului, am vrea să caracterizăm enunțurile fără subiect sub raportul relației subiect-predicat, nu putem spune despre ele altceva decât că , în aceste situații, relația
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
al prepoziției. Sub acest aspect, subiectul nu se deosebește de ceilalți modificatori verbali, cazul asigurând, și în situația acestuia, legătura strânsă cu verbul”. Constatăm că și de data aceasta se absolutizează rolul unei mărci formale în identificarea tipului de raport sintactic; dacă susținătorii teoriei subordonării predicatului față de subiect consideraseră „direcția” acordului definitorie pentru stabilirea tipului de raport sintactic dintre cele două părți de propoziție, observăm ca acum recțiunea cazuală este criteriul pe baza căruia se pune semnul egalității între subiect și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
situația acestuia, legătura strânsă cu verbul”. Constatăm că și de data aceasta se absolutizează rolul unei mărci formale în identificarea tipului de raport sintactic; dacă susținătorii teoriei subordonării predicatului față de subiect consideraseră „direcția” acordului definitorie pentru stabilirea tipului de raport sintactic dintre cele două părți de propoziție, observăm ca acum recțiunea cazuală este criteriul pe baza căruia se pune semnul egalității între subiect și ceilalți modificatori verbali, direcția recțiunii cazuale justificând statutul subiectului de determinant direct al verbului, ca și ceilalți
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
recțiunii cazuale justificând statutul subiectului de determinant direct al verbului, ca și ceilalți determinanți verbali. Dat fiind că direcția acordului și direcția recțiunii cazuale indică sensuri opuse, se contrazic, pe baza lor nu se poate stabili ce tip de raport sintactic este relația subiectpredicat. Trebuie să se apeleze la un alt criteriu în funcție de care să se soluționeze această problemă. Meritul principal al cercetătorilor care au urmărit să dovedească caracterul de determinant verbal al subiectului este acela că au evidențiat asemănarea dintre
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ai verbului (complemente, nume predicativ), deși această asemănare nu merge până la identitatea și, deci, nu se poate susține că „subordonarea” subiectului față de predicat este identică cu subordonarea oricărui complement. Precizări cu privire la calitatea subiectului de a fi termen neomisibil în cadrul relației sintactice pe care o stabilește cu predicatul aduce Gabriela Pană Dindelegan, arătând că proprietatea de a fi constituent obligatoriu (neomisibil), în raport sintactic de interdependență cu verbul, proprietate pe care o are întotdeauna subiectul în enunțurile în care apare, deci în
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
predicat este identică cu subordonarea oricărui complement. Precizări cu privire la calitatea subiectului de a fi termen neomisibil în cadrul relației sintactice pe care o stabilește cu predicatul aduce Gabriela Pană Dindelegan, arătând că proprietatea de a fi constituent obligatoriu (neomisibil), în raport sintactic de interdependență cu verbul, proprietate pe care o are întotdeauna subiectul în enunțurile în care apare, deci în cele construite cu verbe compatibile cu subiectul ,nu îi este specifică numai lui; și alți constituenți ai grupului verbal (obiectul direct, obiectul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
verbul. Ceilalți determinanți satisfac fie o relație de interdependență, fie o relație de dependență unilaterală, în funcție de posibilitatea suprimării sau nonsuprimării acestora, trăsătură care variază de la un verb la altul. După cum se știe gramatica tradițională ia de la texte și analizează relațiile sintactice așa cum apar ele în enunțuri atestate, așa cum reiese și din exemplele următoare: 1. Plouă. 2. Nu-i pasă de nimic. 3. Aici se mănâncă bine. 4. Liniște! 5. Noapte. 6. Firește că plecăm mâine. 7. Se pare că mâine vom
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
respectiv propoziție subiectivă și regentă), în enunțurile 4 și 5 predicatul este deductibil: (4') Să fie(Faceți) liniște! și (5') E noapte., iar în enunțul 16 subiectul este inclus: Seara (eu) citesc romane de aventuri. Pentru identificarea tipului de raport sintactic dintre subiect și predicat se poate apela la criteriul restricțiilor formale, deci de acord, care acționează de la subiect spre predicat sau de recțiunea cazuală care acționează cu direcția predicat-subiect. Un alt criteriu ar putea fi criteriul omisibilității termenilor relației (sau
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]