5,168 matches
-
chiar geroase, puteai prinde fluturi ungând trunchiurile de copaci cu un amestec de melasă, bere și rom. În acea beznă enervantă, luminai cu lanterna șanțurile strălucitoare și lipicioase din coaja copacului și doi, trei fluturi de noapte, mari, care-i sorbeau dulceața, În timp ce aripile lor nervoase se deschideau pe jumătate ca acelea ale fluturilor de zi, cele inferioare etalându-și incredibila lor mătase stacojie de sub aripile cenușii ca lichenii. „Catocala adultera!“, strigam eu victorios În direcția ferestrelor luminate ale casei, În timp ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a sfârșit. Nu mai am nimic să-ți spun (În fr. În orig.). . Nepotului meu, lucrul cel mai frumos din lume - o frunză verde (În fr. În orig.). . Plângea În hohote, așezat pe o stâncă (În fr. În orig.). . Se sorb din priviri... A murit În februarie sărmana Colinette... Soarele mai strălucea, eu am vrut să revăd codrii măreți (În fr. În orig.). . Zbătându-se (În fr. În orig.). . Ca un rug de frunze În tonuri care ard (În fr. În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
presus de viață?! Oare au pierit acești oameni, aceste idei care ar trebui să călăuzească popoarele spre un alt viitor luminos al omenirii? Alexandre, Alexandre! În viață, lucrurile nu se petrec ca în cărțile marilor umaniști pe care le-ai sorbit din scoarță în scoarță. Oameni care să moară pentru adevărul lor, din fericire, au fost și mai sunt încă puțini, poate câțiva -, dar ei sunt vânați ca fiarele, aruncați în temniță, arși pe rug, pentru că au comis sacrilegiul de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mai bântuie prin lume, pribegi, boieri desțărați, fiii, nepoții descăpățânaților. Nu suflă, dar nu uită, gâlgâie ura răzbunării în ei; așteaptă clipa prielnică... Și se pare că ea nu e departe. Nu o dată m-am întrebat: oare când îmi voi sorbi și eu, "borșul"? De-ar fi după pohte, zâmbește el, aș prefera Cotnarul... Nu-i prea veselă domnia Moldovei, nu?! Tace. O lumânare sfârâie, fumegă înecată în propria ceară. Ștefan o stinge strivindu-i mucul între două degete. Apoi reia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ceaiurile palide ale mamei, de paharul acela al ei, cu un conținut atât de aproximativ. Ce-ar fi să-l găsesc într-o seară, aburind, pe masa din bucătărie, plin pe trei sferturi, ca și cum cineva abia ar fi început să soarbă, cu prudență, din el... Cred că aș leșina de emoție, ca la presimțirea apariției unei fantome. Așa îmi închipui că ar trebui să înceapă Învierea: cu reapariția obiectelor, a celor mai personale dintre ele, pe care omul și-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu prea scump. Andrei îmi povestește că îi promisese unei românce că se va însura cu ea, pentru a obține permisul de ședere, dar acum s-a răzgândit, însă îi va cumpăra „cizmulițe” acelei persoane, pentru a o consola. Surâd sorbind cu grijă supa, privindu-l cu simpatie pe fostul Don Juan, ajuns la bătrânețe fără să-și piardă nici generozitatea, nici mai ales, humorul. Februarie Este 5 februarie, și Lionel a împlinit nouăzeci de ani! I-am trimis un pachet
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
versată fiind (panoramându-i), dăduse speranțe din priviri fiecărui soldat că el va fi cel ales. Replica ei din introducerea ariei Habanera, răsuna convingător: Când am să vă iubesc, nici eu nu pot ști, poate nicicând sau poate curândă era sorbită cu nesaț de toți cei care o înconjurau grăbiți. Și interpretarea rolului își urma cursul ascendent. În actul II, cântând Sequidilla, făcea uz de neprefăcute farmece femeiești. Dar atât de tumultuos se dezlănțuia (indignată în orgoliul ei rănit), încât părea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
sunt de nevinovați, câtă muncă depun ei în rezolvarea temelor, te făcea să regreți toate greșelile pe care le-ai făcut față de acești micuți muncitori. Fiul directorului, Alexandru Marinescu, profesor de limba franceză și română, făcea lecții de literatură. Îi sorbeam lecțiile. Când îl vedeam, mic de statură, aproape rotofei, puțin chel, deși tânăr, că se îndreaptă spre sala noastră, toți cursanții, bărbați și femei în toată firea ne sculam în picioare și așteptam în cea mai adâncă tăcere salutul său
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
curat și câte altele! Într-una din acele zile negre, o colegă de la birou mi-a oferit o cafea. Pe vremea aceea, o cafea nu se refuza, deoarece era greu de găsit. Așadar, am băut-o cu plăcere. Când am sorbit ultima picătură am simțit un gust ciudat, dar nu am dat prea mare atenție. Peste mai puțin de o oră mi s-a făcut rău. Am fost dusă la cabinetul medical. De acolo m-au luat și m-au dus
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu trenul de Galați, iar apoi să fie preluați și urcați în mașini. Ajunsă în gară cu o oră mai devreme, tremuram de frig pe peronul gării, cot la cot cu grupul de țărani pe jumătate beți. Aceștia se încălzeau sorbind din sticla de băutură pe care o aveau în sacoșă. La o oră stabilită trebuia să mergem într-un birou de protocol de la C.F.R., cu tabelele nominale, pentru a ridica foile de drum ale celor care urmau să plece la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ratat. Fără să mă gândesc, am coborât la Crângași, am urcat treptele către Piața Crângași și, lovit de căldura toridă, năucitoare, mi-am găsit o masă la o terasă umbroasă, destul de dubioasă, nelipsită de farmecul tuturor teraselor bucureștene "destul de dubioase". Sorbeam dintr-o cola rece, privind cu plăcere la panorama zgomotoasă și multicoloră a pieței, forfotind de cea mai diversă lume, de la "șuți" care au un tip anume, numai să fii deprins cu tipologia, la precupețe grase și pensionari gravi, grijulii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de bine Și prea adesea m-au hulit. De-am însetat, nu mi-au dat apă, De-am flămânzit, nu m-au hrănit, De-am vrut să ies cu ei la sapă Cu răutate m-au gonit. Aș vrea să sorb apa uitării, Să nu mai știu nici cine sunt, Să uit parfumul sărutării Și dragostea să n-o mai cânt. Aș vrea să dorm un veac de-arândul, Să uit de toți ce m-au știut, Să nu-mi mai pot
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
bunica se bucurau la vederea noastră; după întâmpinare își vedeau însă de treburi, pe noi lăsându-ne să facem ce știam noi mai bine. Bunica le supraveghea pe fete, care țineau gospodăria; scufundat într-un șezlong, bunicul cetea ziarul și sorbea cafeaua. Pensionar și cu o droaie de fete, asta era unica lui preocupare. Din păcate, în timpul războiului, atât casa noastră din Sfântul Atanasie cât și cea din Fătu au fost distruse de bombe. Pe locul lor, azi, au rămas doar
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
scriitor, conștient de condiția sa. G. Mărgărit, poet și eseist de talent, afirmat în preajma Jurnalului literar și a lui George Călinescu, era mai ales un extraordinar vorbitor, un „băutor” care făcea din exercițiul inteligenței desfășurat în fața câtorva emuli care-i sorbeau vorba, scopul suprem al existenței. Cu instinctul foarte precis al lucrurilor care-l «interesează» și al oamenilor superiori în tovărășia cărora orele pierdute sunt ore câștigate, Labiș l-a descoperit pe G. Mărgărit și, o vreme, a știut că nu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
sunt în stăpânirea lui, scot miere și lapte din râuri, nu însă și când se află în mințile lor; cu sufletul poeților lirici, după propria lor mărturie, se petrece același lucru. Într-adevăr, nu ne spun oare poeții că își sorb cântările din unda izvoarelor de miere care curg în anume grădini și vâlcele ale Muzelor și ni le aduc nouă, întocmai ca albinele, plutind și ei la fel în zbor? Poetul e o făptură ușoară, înaripată și sacră, în stare
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Părintele Calciu, care a cărat la picioare mulți ani lanțurile pușcăriilor comuniste, e expediată la „și altele“ - undeva, înainte de Meteo, între două calupuri publicitare, cîteva imagini cu chipul nins al preotului. Nici un talk-show, nici o evocare, nici un documentar. Cei care-i sorbeau cuvintele pe unde scurte la radio în anii ’80 lui Gheorghe Calciu Dumitreasa fie au plecat din țară, fie au ajuns politicieni sau oameni de afaceri și-acum n-au timp, fie pur și simplu nu mai sînt. în schimb
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
au apărut Corneliu Mihăilescu, Dumitru Pelican, Ilie Dobre, identificați ca personalități ale tranziției de la campionatul de partid și de stat la cel de piață, imediat de după ’90. Toți cei mai sus-pomeniți deveniseră vedete ale epocii, voci practic identificate cu echipele, sorbite cu nesaț din pîlnia difuzorului. Erau iubiți de public, fiecare suporter recunoscîndu-și echipa prin comentator. În acele vremuri, celebritatea era măsurată altfel, iar starletele dance nu se plîngeau la ore de vîrf că fanii le afumă ușa de la apartament. Acum
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
am privit Nu era prea mare, dar avea o formă perfectă. Solzii sidefii luceau în lumina soarelui. Aripioarele de pe spate și de pe abdomen se depărtau și se apropiau de corp, în ritmul unei respirații trepidante, în timp ce deschidea gura larg, să soarbă, parcă , tot aerul din jur. Mă privea cu niște ochi mari,fără gene și... - Dă-mi drumul, băiatule , că-ți voi face mult bine! am auzit spunându-mi un glas subțirel. Eu sunt peștisorul fermecat și dacă te înduri de
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
într-o procesiune hohotitoare, crunt umoristică și poetică, vis dureros în soiul lui Breughel și Callot: Așa vorbi bătrâna El are cap de taur Și Mihnea tremură; Și gheare de strigoi, Iar naiba, ce fântâna Și coada de balaur, O soarbe într-o clipă Și geme cu turbare Și tot de sete țipă, Când baba tristă pare; La dreapta lui zbură. Iar coada-i stă vulvoi. Iar nagodele-urîte Ca un mistreț la cap, Cu lungi și strâmbe rîte, De flăcări infernale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de a nu lega o mică intrigă amoroasă, absolut puerilă, între un mandarin și o mandarină, încheierea e de o fineță caligrafică neîntrecută: Dar el stă în trândăvie pe-un dragon de porcelană, La minunile frumoase ce-i zâmbesc, nesimțitor, Soarbe ceaiul aromatic din o tasă diafană Și cu drag se uită-n aer la un zmeu zbârnâitor. Un alt pastel chinez are un aer factice de paravan falsificat. Oricum, tăind plictisitoarele dulcegării, desenul rămâne interesant: Pe-un canal îngust ce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ascunși în găuri, De toate-acele fiare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă. Copacii întind brațe lungi, amenințătoare, Nălțând pe toată culmea cîte-o spânzurătoare; Și stâncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe, Deschid largi negre peșteri menite de a soarbe În umbra lor adâncă și de misteruri plină Pe omu-mpins de soartă a piere de lumină... sau o miniatură persană: Se duce calul Graur spre codrii de stejari, În care greu se luptă balaurii cei mari Cu pajuri năzdrăvane născute
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a se umfla în puțul ei și a ieși din "goluri": Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă înzadar Din goluri a se naște. Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe. Unitatea complicatei țevării se înfăptuiește acustic. Unele strofe tac, altele cântă, în acord, ca flautele unei orgi. La sfârșit răsună toate într-un țipăt coral: Trăind în cercul vostru strimt Norocul vă petrece
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Eminescu. Toți cei umbriți de gloria poetului Luceafărului primiră cu satisfacție observația că opera aceluia era o modă periculoasă pentru tinerime, putând duce la sinucidere (concluzie sofistică pe nimic întemeiată): Când am înțeles c-aceasta e o modă care soarbe Seva tinereții noastre, am zis gândurilor oarbe, Ce-și roteau peste morminte zborul lor de lilieci, Să s-abată lăsând morții în odihna lor de veci. Poeziile, venerate în școală Unde ni sunt visătorii?, La icoană sunt doar niște versificații
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prin unghere. Prins de zid, același ornic urcă-al timpului calvar Și aceleași bibelouri dorm pe-nguste etajere... În acest salon de țară cu miros uscat de cimbru Ce nepotrivite-s ale traiului cerinți moderne!... În tăcerea ce-l apasă sorb al veacurilor timbru Și-ale ornicului clipe răbdătoare par eterne. Am lăsat la ușă geanta cu volume prăfuite, Cu muncite file pline de trunchiate însemnări, Ca să fiu din nou copilul cu privirile-nsorite, Când neștiutor de toate alergam spre larg
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
geții de la Dunărea de Jos. Nici urmă de miros ivrit sau alte lichele leproase cum bine spus-a Manethon. Adică ce se știa în antichitate și în feudalism despre sciți și geți nu mai este valabil pentru cei care au sorbit din duhoarea latrinității! Sper că aceste adevăruri le vor schimba gusturile. Strabon în Geografia Vll, 3, 12 spune că s-ar putea ca numele dacilor să vină de la această înrudire dintre sciți și geți. ,,De aceea este probabil(ca acest
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]