5,544 matches
-
Și, ca un făcut, dau peste un pasaj în care Ferdinand Hiller spune: “Legătura dintre vin și muzică e cel mai nobil mariaj din câte au fost încheiate vreodată”. Pe nesimțite pun stăpânire pe carte și caut cu înfrigurare și spusele altor spirite înalte despre vin și muzică. Și am ce citi... De pildă: “Muzica și vinul sânt literatura simțurilor și a inimii” - cum spunea Leibnitz. Apoi Mahler, afirmă că: “Muzica și vinul sânt pârâul cristalin în care mă spăl zilnic
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
se uită la mine curios și în cele din urmă mă întreabă: Ori mi se pare mie ori l-ai dat uitării pe Păstorel Teodoreanu? Cine să-l uite, prietene? L-am lăsat la urmă așa, ca o încununare a spuselor despre divinul vin. Am să încep cu „Profesie de crdință”: „Să cred nu știu în care Dumnezeu Și cui să mă închin nu am habar, Dar am crezut și crede-voi mereu, În Artă, în Moldova și-n Cotnar.” Și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a întrebat din nou Vasile Hliboceanu, plin de curiozitate. Cât le știe, cât le înflorește...Pâcu îi mare meșter. La scorneli nu-l întrece nimeni - a intrat în vorbă moș Dumitru Carpen. Pâcu s-a prefăcut că nu aude cele spuse de moș Dumitru și, aducându-și parcă atunci aminte de luleaua de mult stinsă, a pus-o între dinți și a început să tragă din ea așa în gol. Măi Pâcule, vezi că ți s-o stins hornoaica! Nu mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
întrerupeți, nu mai termin povestea nici mâine. Si povestea îi adevărată, oameni buni. De fiecare dată, când îmi aduc aminte de nenea Jănel, îmi lăcrămează ochii. In timp ce rostea aceste ultime vorbe, geana umedă a lui Pâcu confirma adevărul spuselor lui... Nu ne-ai spus însă, gospodarule, de unde știi cum arăta nenea Jănel și cum o plecat din nou la unitatea lui - a reluat întrebarea Vasile Hliboceanu. De unde să știe, omule bun? Din auzite sau din închipuire. Că Pâcu îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
văzut cu ochii mei în dimineața ceea când o plecat? L-am văzut! Ei, ce mai aveți de spus? Hai, Dumitre, mai zi ceva! Pentru a se bucura de faptul că cei din jur nu mai au nici o îndoială asupra spuselor lui, Pâcu a lăsat o pauză. A tras apoi de câteva ori din lulea și a pornit să cuvânte din nou, printre vălătucii de fum. De la Regimentul de gardă, unde s-o prezentat, l-o trimis din nou în tranșeu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Uita-m-ar relele și pe tine belelele! De acum înainte poți să-ți dai foc și la mustață, că mie nu-mi pasă - l-a bagoslovit moș Dumitru râzând. Cu zâmbetul pe buze - semn că i-au plăcut cele spuse de prietenul său de o viață, chiar dacă l-a luat în tărbacă - Pâcu îndesa de zor tutun în lulea. La un moment dat,l-a întrebat pe moș Dumitru: Ce mai zice,cocoșul tău? N-o cântat a ploaie? Cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
niciodată. Ai grijă de noi, că altfel ne pierzi de mușterii. Nu duce grijă, Dumitre! Așezați-vă colea la masa voastră, că îndată vine mâncărica și udătura. De ați avea voi burți pentru toate câte avem - s-a grozăvit crâșmarul. Spusele crâșmarului s-au dovedit însă adevărate cu vârf și îndesat...Indată au zăngănit țoiurile cu rachiu, ciocnite parcă mai cu grabă de astă dată. Să trăiți, oameni buni, și să ne meargă bine și de acum încolo - le-a urat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
înțepându-l subțire. Ii bun un om cu vederea ascuțită, mai ales la un drum ca aista - i-a luat apărarea Hliboceanu, dar cu toată seriozitatea. Is buni toți oamenii, Hlibocene! Is buni atunci când se înțeleg. Altfe... - i-a întărit spusa Ion Cotman cel tăcut, semn că îi stăruia în minte încă discuția dintre Gheorghe Amnar și Alecu Slobodă. Când au oprit în poarta Crâșmei din drum, dulăii lui Costache au început să latre ca la om străin. Dar, când au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tras cu sete din muștiuc. Apoi, cu un gest tandru, a pus mâna pe ulcica cu vin și a băut până la fund. Si-a dres mustața și, cătând în jur cu o mutră șugubață - semn că i-au plăcut cele spuse de Hliboceanu - a reluat firul povestirii, ca și cum nici nu l-ar fi întrerupt. Si povestea Costân țiganul: „Am tăcut noi, dar, cu ochii cât pumnul, către fiare. Acestea au rămas nemișcate o veme. Până la urmă, au dat semne de nerăbdare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
muzica sau că le-o scăpat printre labe așa o bucățică?...” Eu cred că pentru amândouă pricinile - și-a dat cu părerea Ion Cotman. Așa mi se pare și mie, moș Pâcule - s-a arătat și Hliboceanu de acord cu spusa lui Ion Cotman. Si chiar așa li s-o întâmplat țiganilor sau?... Tare mă bate gândul că tu ai scornit povestea asta, Pâcule - și-a arătat îndoiala moș Dumitru. Dacă ești Toma Necredinciosul, Dumitre, du-te și îl întreabă pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bagă altul o cioată și îți strică soba? Ce te faci? nu l-a slăbit Pâcu. Nu te teme matale! Am eu grijă să umplu bine bine soba cu lemne, ca să țină până mă întorc eu - și-a întărit Mitruță spusa, roșindu-se până în vârful urechilor. Brava,băiete! Așa gospodar zic și eu - l-a aprobat în cele din urmă Pâcu, dar tot cu un aer de zeflemea. Dacă tot o venit vorba de cocoși, ia spune, moș Dumitre: matale mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sau trăsnește...Ingheață apa pe foc, domnule, și ei nu stau acasă, ferească Dumnezeu...Bine ați venit, gospodarilor! Drept să vă spun, nu vă așteptam pe un ger ca aista. Dar sunteți bine veniți. Si bine plătiți - a rimat Pâcu spusa lui Aizic. Plata n-o hotărăsc eu. O hotărăște cântarul. Si matale nu poți închide ochii? nu s-a lăsat Pâcu. Asta ar înemna să-mi fur singur căciula . Si un ovrei nu face una ca asta. El nu își
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nici o primejdie - l-a asigurat Alecu Slobodă. Tare mă tem că povestea cu oala goală seamănă cu vorba ceea: „Bate șaua, să priceapă calul.” Dar nici nu trebuie să întrebi: „Calule, mănânci ovăz?” Că sigur mănâncă - a apreciat moș Dumitru spusa lui Alecu Slobodă. Eu nu știu de ce vorbiți de funie în casa spânzuratului - s-a mirat Pâcu, privind trist la oala goală. Eu zic să ne facem milă de gâtlejurile voastre uscate, dar dacă mâine dimineață mai doarme cineva la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu o zână. Când vezi o femeie frumoasă, nu zici? „Uite la ea cât îi de frumoasă, parcă-i o zână!” Zici! Așa că nu mai spune că te ai întâlnit chiar cu o zână adevărată - i-a pus la îndoială spusele moș Dumitru. Dumitre, ai răbdare și ai să vezi care-i deosebirea între o „catrință”, cum spui tu, și o zână. Si cum spuneam - a reluat Pâcu firul povestirii - în fața mea se afla chiar zâna florilor, care, cu o voce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Nici nu se simte că le scoate una câte una și le împrăștie cu dărnicie - l-a lăudat Vasile Hliboceanu. Păi nu spuneam eu că Pâcu s-o născut cu traista cu povești legată de gât? Iaca cum se adeverește spusa mea - s-a înfoiat în pene moș Dumitru. Da’ când am să pun eu lacata pe gură,atunci să vă văd eu ce îți face? i-a prevenit Pâcu. Să nu te puie cel viclean să faci una ca asta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
putea, l-aș înjuga pe Iordache Cocoșitu în locul murgului meu, că îi cam vlăguit. Ce spui, Pâcule? Ce te-o apucat? Am eu așa un chef...Da’ ce, îi pe vruta mea? Da’ lasă că am eu grijă de pezevenchi! Spusele lui Pâcu ascundeau un of al lui, care nici după o viață nu s-a stins...Si pe gardul lui a cântat un cocoș străin cândva...Moș Dumitru, aproape fără să vrea, a zgândărât în rana din sufletul lui Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
este, martor al discursului meu îl iau pe nimeni altul decât pe prea devreme plecatul, marele și apreciatul de sufletul meu, poetul și cugetătorul de largă adâncime în sondarea gândurilor ‐ IOAN ALEXANDRU. Să‐l urmărim împreună și să‐i judecăm spusele. Să ne străduim să i le descifrăm iar concluziile pot fi păstrate și ca intimități. Câte intimități n‐au păstrat mamele noastre, protejându‐ne ! ? „Atât „Paradisul” lui Dante, cât și finalul lui „Faust” sunt apologii ale veșnic femininului, femeia - la
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
pământ o grădină cum nu s-a mai văzut. Și eu și oamenii ne-am pripit și i-am dat o parte din munți pe mână. Vanitosul s-a dat drept cel mai mare grădinar de pe planetă. Mierosul a întărit spusele lui cu lingușeli și prefăcătorii nerușinate. Mai apoi, pe zmeii cei mici, Lăcomia, i-a trimis să roadă frunzele, florile și fructele; pe cei cu topoare și securi i-a îndemnat să taie pădurea. Ha, ha, ha! - râde la o
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
scurtă nu se poate vedea decât pe el și așa își poate împinge semenii spre prăpastie. Bârfa are logoree, adică nu se poate opri din trăncănit. Ea va reuși să zăpăcească lumea cu tot felul de scorneli, nu contează dacă spusele ei sunt adevărate sau nu. Ba chiar îi plac grozav minciunile, se distrează în fiecare zi cu ele. Prostia, cu mintea ei slabă, e numai bună de dat sfaturi. Tuturor, pentru orice. Iar eu, Lăcomia, cu ajutorul celor trei, voi face
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Nu uitați că Țara lui Verde Împărat nu este a voastră, ci a Copiilor; voi ați luat-o doar cu împrumut de la ei.” Inventatorul crede că Țara lui Verde Împărat se poate bizui în toate pe copii. Da, pe copii. Spusele lui m-au cam zăpăcit. Copiii sunt mai puternici decât oamenii mari? De ce să se amestece copiii în alungarea zmeilor? - m-a întrebat imediat reporterul din mine -. Și tot el, reporterul din mine, a răspuns: „Pentru că nu doar Țara lui
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ci mai mult pe pământul gol sau pe iarbă. În dreptul Grădinii Expoziției, profită de desișul teilor boltiți peste strada lată, își scoase cizmele, după ce se asigurase că nimeni nu-l vedea. Apropiindu-se de școală, avu confirmarea vizuală a spuselor băiatului din tramvai, cu o zi înainte: terenul din fața școlii fusese defrișat cu 20 de ani în urmă, iar aleea de vreo 150 de metri de la șosea până acolo, era mărginită de-o parte și de cealaltă de castani
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
pământ, o fi totul al școlii, pentru ce-i nevoie de atâta teren? - Păi școala are vie, livadă, asolament pentru cultura cerealelor, cartofilor și a tuturor legumelor pentru cantină. - Și cine lucrează atâta pământ? -iiCum cine, viitorii învățători, elevii ,,vasilieni’’. Spusele omului îl făcură să privească altfel clădirea care ieri îl speriase cu noutatea ei, cu perspectiva dificultății subiectelor de examen. Acum vedea acolo un sistem dirijat de un spirit gospodăresc, cu construcții amplasate după un plan bine chibzuit: brutăria lângă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
c-o să ajungi în fața Curții Marțiale! Fără resentimente, colonelul îl numi comandant de pluton în compania a douăsprezecea, mitraliere. Urmă o perioadă de calm relativ, de siguranță datorată cunoașterii exacte a regulamentelor din armată, umbrită uneori de îngrijorarea generată de spusele colonelului, pe care, sincer, îl aprecia. Se dovedise bun organizator. În mijlocul taberei de corturi reușise să organizeze o popotă pentru ofițeri, stătea de vorbă cu oamenii, făcând abstracție de grade, ridicându-le moralul. Se arătă bucuros că prezicerea lui despre
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
recomandă un stil precis "Fără ortografie, fără compoziție, fără stil și chiar fără caligrafie." O caracterizează: În următoarele note de subsol, prozatorul destăinuie numele acelui "enigmatic X" de care era îndrăgostită doamna T. El este Fred Vasilescu, tânăr aparținând, după spusele scriitorului, acelor "fruntași adevărați în activitatea lor, oricare ar fi ea..." Tânărul era chinuit de o poveste de iubire, despre care autorul aflase anterior, și-l roagă să scrie un jurnal în care să se confeseze, exprimându-și neliniștile, stările
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
care pe ei i-a călcat de fiecare dată, atunci când i s-a năzărit să se Întoarcă. Sau să meargă mai departe, trecând peste toți și peste toate. Și acest nou roman al lui Vasile Ilucă - „Hanul cercetașului” - conține, Întărind spusele mele, elementele acelei structuri de rezistență despre care scriam mai Înainte. Pomârla tradițională - istorico-culturală - Iașul spiritual, dar, mai ales, personajele - cu rădăcini rurale, unele trecute prin lumina Învățăturii - precum și experiențele triste, mai Întâi Într-un război - pe care l-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]