7,229 matches
-
colorist. Mondrian desfide centricitatea La prima vedere, picturile târzii ale lui Piet Mondrian par a fi strâns legate de pătratele lui Albers. Ambii artiști se bazează pe de-a-ntregul pe o geometrie rectangulară și, de fapt, istoria artei îi asimilează stilistic ca aparținând aceleiași generații. Totuși, diferența dintre ei este fundamentală. Am atras atenția că, în ciuda caracterului radical abstract al formelor sale, Albers este încă preocupat de problema tradițională a ponderii gravitaționale într-un decor echilibrat. Aceasta este o problemă pusă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Unele dintre pânzele sale de formă pătrată își extrag organizarea din simetria centrică a cadrelor lor. Mă folosesc de un tip al picturilor sale târzii pentru a exemplifica un gen de compoziție în care rolul centrului este redus. Această tendință stilistică a căpătat o largă răspân dire. Câmpuri de culoare ale picturilor pe pânze vopsite plat, texturi abstract-expresioniste umplând spațiul pictural și alte procedee similare prezintă aceeași tendință care își are originea în impresionism, mai exact în opera târzie a lui
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ca vectori, punctând și suscitând diferite direcții. Este clar totuși că ele rămân tot volume, de mărime, proporții și greutate diferite. Ele definesc împreună raportul particular dintre greutatea masivă și acțiunea orientată, intenționate de artist. Variația acestui raport explică particularitățile stilistice importante. Anumite stiluri timpurii, de exemplu, cel al monoliților din Insula Paștelui, se bazează pe volume compacte, iar la un nivel mai diferențiat, stilurile clasiciste și monumentale denotă o preferință similară. Anumite naturi moarte, precum cele ale lui Cézanne, folosesc
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
reciproc cunoștințele de teoria muzicii, armonie, contrapunct, forme, orchestrație, teoria instrumentelor, CITIREA DE PARTITURI constituie o latură importantă și necesară a pregătirii profesionale a oricărui muzician în devenire. Contactul nemijlocit cu partituri ale unor lucrări muzicale reprezentative pentru marile epoci stilistice îl ajută pe elev să cunoască în detaliu aspecte ale structurii armonice, meloritmice, de orchestrație și teorie a instrumentelor ale acestora. În cultura profesională a unui muzician temeinic pregătit, un loc de frunte continuă să-l ocupe contactul direct, descifrarea
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
sentimentelor și a ideilor prin limbaj muzical COMPETENȚE SPECIFICE CONȚINUTURI 3.1. Parcurgerea textului muzical conform partiturii, cu sprijinul profesorului textul muzical; citire la prima vedere. 3.2. Diferențierea în redarea partiturilor a unor lucrări care fac parte din epoci stilistice diferite elemente specifice de structură a lucrării muzicale (armonie, polifonie etc.) 3.3. Sincronizarea execuției cu ritmul citirii textului elemente de limbaj; exerciții de citire la prima vedere. SUGESTII METODOLOGICE Varietatea tematică a repertoriului abordat oferă elevilor posibilitatea de a
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
structură a lucrării muzicale (armonie, polifonie etc.) 3.3. Sincronizarea execuției cu ritmul citirii textului elemente de limbaj; exerciții de citire la prima vedere. SUGESTII METODOLOGICE Varietatea tematică a repertoriului abordat oferă elevilor posibilitatea de a se familiariza cu trăsăturile stilistice caracteristice lucrărilor citite, într-o abordare interdisciplinară. Fondul de cultură muzicală, modalitățile de lucru diversificate specifice acestei discipline determină atracția și interesul elevilor, condiție fundamentală pentru dezvoltarea competențelor sale. Totodată, se asigură dezvoltarea unei personalități armonioase, tolerante, care îmbină un
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
din punct de vedere teoretic cât și practic și își propune să demonstreze capacitatea candidatului de: a) utilizare a tehnicii instrumentale în operarea cu elemente de limbaj; b) a identifica stilurile muzicale; c) a utiliza elemente de limbaj muzical adecvate stilistic în interpretarea lucrărilor; d) a identifica și analiza principalele componente de ordin structural specifice uni stil; e) a actualiza tehnicile de interpretare instrumentală în conformitate cu noile școli și tendințe interpretative. Citirea la prima vedere a unui text muzical reflectă cunoștințele și
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
destin. Aceeași conștiință acută a finitudinii poate să genereze „nevroza dinamică“ a destinului sau „nevroza depresivă“ a unei maladii de destin. Din punctul de vedere al indivizilor (și nu al comunităților), destinul și maladiile de destin apar ca simple variante stilistice la aporia unică a finitudinii, ca opțiuni, egal întemeiate, pentru zgomot sau tăcere. Din această aporie nu se poate ieși decât admițând că ar exista un judecător care ar decide cândva cine a avut dreptate. * Orice manifestare a libertății se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
între geometrie și sculptură. Dumnezeul Facerii își încheie opera ca artist al formei (pe om sculptându-l pur și simplu), deci apolinizând. Căci apolinia, așa cum a definit-o Nietzsche, este tocmai nevoia de formă. Și înainte de a fi un principiu stilistic în creativitatea umană, apolinicul este o forță artistică (künstlerische Macht) care intră în regimul de funcționare al Unului Originar (das Ur-Eine). Cu alte cuvinte, el reprezintă însăși norma de comportament a Demiurgului. Dar de ce ajunge Unul Originar să se comporte
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
suprapunere de curbe se realizează dinamica imaginii, o dinamică mai calmă, mai blândă față de dinamica oblicelor. Unitatea de structură compozițională constă în știința, în capacitatea de a grupa și asocia formele în familii de forme, care duc la compoziții unitare stilistic. 1. Compoziția cu linii orizontale reprezintă punctul de pornire în studiu, iar ritmarea lor simetrică sau asimetrică este o primă modalitate de animare a suprafeței. 2. Liniile verticale reprezintă polul opus ca semnificație și obligă la un alt mod de
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
pentru a putea fi urmărită și înțeleasă. Se întâmplă ca liniile orizontale care ordonează casetarea desenului să se întrerupă și, în unele locuri, să se realizeze comunicarea și pe verticală între registre. Farmecul acestui gen de lucrări constă în unitatea stilistică a elementelor componente, ajutate de textul explicativ. Parcurgând cu privirea o asemenea compoziție avem sentimentul că descifrăm o partitură muzicală, în care fiecare personaj are valoarea unei note muzicale. Școală a fanteziei și manierismului, benzile desenate continuă să fie o
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
absolutul. Este și acesta un motiv de meditație și de învățătură pentru noi care trăim „la porțile Orientului“, pândiți mereu de superficialitate și automulțumire, așteptând mereu elogii de la neinițiați în tainele artei Orientului și nu numai în ele. XXII. Unitatea stilistică a compoziției Chiar dacă pe Picasso nu l-a interesat continuitatea stilistică, observăm că în timpul fiecărei perioade de creație lucrările lui au aceeași factură, același univers de forme, orientat coerent în direcția structurală propusă. Dar când vorbim în mod curent de
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
pentru noi care trăim „la porțile Orientului“, pândiți mereu de superficialitate și automulțumire, așteptând mereu elogii de la neinițiați în tainele artei Orientului și nu numai în ele. XXII. Unitatea stilistică a compoziției Chiar dacă pe Picasso nu l-a interesat continuitatea stilistică, observăm că în timpul fiecărei perioade de creație lucrările lui au aceeași factură, același univers de forme, orientat coerent în direcția structurală propusă. Dar când vorbim în mod curent de unitate stilistică, ne gândim la cele două elemente componente: universul de
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
compoziției Chiar dacă pe Picasso nu l-a interesat continuitatea stilistică, observăm că în timpul fiecărei perioade de creație lucrările lui au aceeași factură, același univers de forme, orientat coerent în direcția structurală propusă. Dar când vorbim în mod curent de unitate stilistică, ne gândim la cele două elemente componente: universul de forme și lumea ideilor pe care le exprimă. Atunci când o lucrare are un stil realist, iar artistul intervine cu elemente expresioniste sau cubiste, unitatea lucrării se strică, expresivitatea ei scade și
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
eclectică, deci lipsită de stil. Există la mulți artiști pasiunea colajului, dorința de a strânge în aceeași suprafață sau în același spațiu forme disparate, căutând să șocheze, să atragă atenția cu tot dinadinsul, fără să le integreze în imagine. Pecetea stilistică o imprimă mai ales unitatea universului de forme, felul în care este organizată compozițional suprafața sau sugerat spațial acesta. În gravurile lui Dürer impresionează complexitatea compoziției desfășurată pe mai multe planuri, cu perspective renascentiste, firesc integrate în imagine, cu personaje
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
Privitorul înțelege că această artă înseamnă sugerarea unei realități în mișcare și nu descrierea ei. Picasso ne fixează pe retină, pentru totdeauna, imagini care ne îmbogățesc muzeul imaginar. Din această călătorie în lumea liniei înțelegem că lumea formelor se ordonează stilistic și compozițional după tema aleasă, iar universul de forme ajunge la expresivitate maximă. Imaginile antologice analizate devin zestrea fiecărui artist pe care trebuie s-o uite cât mai repede, pentru a-și căuta un drum, o cărăruie sau o potecă
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
împodobit cu 18 miniaturi, lucrate în aur, roșu, verde, albastru și roz, care încadrează titlurile pericopelor. Datarea manuscrisului este controversată. Inițial s-a considerat că a fost scris la Constantinopol, în sec. VIII-IX, apoi studii bazate pe analize paleografice și stilistice îl încadrează în limitele sec. X. Coperțile din lemn, îmbrăcate în piele verde, au imprimate în partea centrală viniete aurite, reprezentând Învierea și Răstignirea, iar în colțuri cei patru evangheliști cu simbolurile lor. Legătura este ulterioară realizării manuscrisului, aparținând, probabil
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
constituind frontiera internă a povestirii 29. Genette problematizează particularitățile descrierii având în background cercetarea mai amplă a fenomenului spațializării în literatură. Efectul de spațializare sesizabil într-un text literar provine fie din spațializarea elementară a limbajului 30, fie din resursele stilistice ale figurilor retorice 31. Privită din perspectiva spațializării, descrierea se revelează ca o formă de reprezentare a obiectelor și personajelor unei povestiri, ale cărei funcții sunt, în genere, două: o funcție pur ornamentală, subliniată și în retorica tradițională, și o
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
fapt simbolul unei Românii aflate într-o epocă istorică a cărei politică este marcată despotism, rigiditate și inechitate socială. Căderea în lume și bricolajul ekphrastic Constantin Țoiu publică în 1987 Căderea în lume, care este - în aprecierea lui Nicolae Manolescu - stilistic - o bijuterie 20. Recurgând la punerea în scenă a unei dispute de idei de pe scena politică a României din anii 1938-1939 (confruntarea dintre Mișcarea legionară și cea a Partidului Comunist), cartea ilustrează excepțional configurația unui roman de idei. Babis Vătășescu
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
este dată de ordonarea elementelor plastice, ci de comentariul lor. Registrul lexical, de pildă, al descrierii șiragului de orbi construiește un univers subordonat ideii de moarte, extincție totală, apocalipsă (cerul de un albastru inutil, inutilul toiag, nicăieri, înclinat). Enumerația, procedeul stilistic la care recurge prima parte a descrierii ekphrastice, așază în centrul atenției, situând-o prima și dedicându-i cel mai consistent paragraf în comparație cu paragrafele dedicate celorlalte cinci figuri de orbi, figura orbului căzut în șanț. Interesul autorului pentru acest tablou
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
și note de Gheorghe Guțu, confruntarea textului a fost realizată de Gabriela Crețu, Cartea a XIV-a, Editura Humanitas, București, 1995, p. 405. 19 Constantin Țoiu, Galeria..., op. cit., p. 363. 20"Romanul e antrenant ca un polar de idei și, stilistic, o bijuterie", Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Paralela 45, Pitești, 2008, p.1188. 21 Constantin Țoiu, Căderea în lume, Editura Cartea Românească, București, 1897, p. 7. 22 Idem, p. 15. 23 Idem, p.
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
artist și opera sa, mai ales chestiunea kenozei auctoriale, ipostazele compozite ale artei: arta ca rugăciune, diaconie, catehizare, ca ansamblu de simboluri și spiritualizare. Metodologic, estetica Ortodoxiei se subsumează unui permanent exercițiu puridisciplinar, conferind o notă specifică demersurilor analitice, structurale, stilistice în conjuncție cu cele sintetice, spirituale. Demersul domnului Mihail Diaconescu capătă contur în măsura în care categoria fundamentală și indefinisabilă a frumosului pe care se fundează estetica Ortodoxiei se subsumează acestor ipostaze specifice: frumosul divin, frumusețea lumii (în care autorul discută viziunea pancosmică
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
literatură și societate" poate fi privită și dintr-un alt punct de vedere, și anume, din cel al relațiilor simbolice sau semnificative, adică din punctul de vedere al consecvenței, al armoniei, al coerenței, al congruenței, al identității structurale, al analogiei stilistice sau al oricărui alt termen cu care vrem să denumim caracterul unitar al unei culturi și corelația dintre diferitele activități ale oamenilor. Sorokin, oare a analizat clar diferitele posibilități, *32 a ajuns la concluzia că gradul de armonie al elementelor
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
acestora: germanul sau, cel puțin, teutonul, este omul sentimentului, în timp ce latinul este omul rațiunii; sau sunt, în ultimă analiză, tipuri psihologice, ca tipurile din obișnuita opoziție dintre demoniac și rațional. În fine, se pretinde că tipurile ideologice pot înlocui conceptele stilistice: ele se confundă cu clasicismul și romantismul, cu barocul și cu goticul. Astfel, ele au dat naștere unei uriașe cantități de scrieri în care etnologia, psihologia, ideologia și istoria artei sunt prezentate într-un talmeș-balmeș inextricabil. Dar întreaga idee a
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
lărgească prăpastia dintre însușirile esențial "literare" ale poeziei și însușirile celorlalte arte, pe care le unește faptul că au mult mai multa "măsură estetica" decât literatura. (a) Problema paralelismului artelor a sugerat de timpuriu aplicarea la literatură a unor concepte stilistice elaborate în istoria artelor. În secolul al XVIII-lea s-au făcut nenumărate comparații între structura operei lui Spenser Fabric Queene și strălucita dezordine a unei catedrale gotice. *17 Privind, prin analogie, toate artele unei culturi, Spengler vorbite în lucrarea
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]