11,293 matches
-
aici mai zilele trecute. Îl văd cum moșmondește o vreme și scoate la iveală două undițe și ciorpacul. Din câte îmi aduc aminte, data trecută te-am învățat cum se salvează peștii de la înec... Îi drept, părinte, că te-ai străduit să mă înveți. Acum nu știu dacă și cât s-o prins de capul meu. Hai să vedem. Uite, aici am o bucățică de mămăligă. łine-o, și la treabă!... Când soarele se apropia de crucea zilei, aveam pește pentru o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ajutor. Așa se face că a rămas fără casele părintești și apoi și fără cele cumpărate. În timp ce spune acestea, bătrânul mă privește admirativ și ochii lui par a spune: „Bravo fiule! Îmi placi. Nu-mi pare rău că m-am străduit să fac rost de acele cărți”...Eu însă nu mă umflu în pene, pentru că bătrânului nu i-ar plăcea. Știu bine asta. Rămân doar în așteptare...Călugărul privește undeva nedefinit. Cu gândul ascuns de a pune la încercare știința bătrânului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
părțile: -Pentru că ne ești simpatică... -Tu nu strigi tot timpul la noi...doar când te supărăm prea tare... -Fără tine nu am ști multe lucruri... Încerc să închei și le zic: -Totul o să fie bine dacă voi o să vă străduiți să plecați din satul vostru și să vă faceți o situație în altă parte...Există locuri mai frumoase pe care o să vi le arăt...De luna viitoare o să vă duc în excursie, la Ipotești... Apoi o să mergem și în alte
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Ce o să facem? am Întrebat curioasă. ― Secret. M-am strâmbat. Nu Îmi plăceau secretele. ― Și o să-ți placă de data asta, mă asigură el. ― Bine, am șoptit Învinsă și m-am ridicat pe vârfuri pentru un sărut rapid. O să mă străduiesc! Maria nu ajunsese Încă acasă În momentul În care m-am prăbușit pe canapeaua din sufragerie. Nu știam pe unde umbla, dar numi puteam imagina decât că stă Într-o librărie și citește. Poate părea naiv, dar cam așa era
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
fiu lăsată În pace. Pe lângă toată situația asta ciudată, mai era și Victor, care trecea pe la mine supărător de des, de parcă făcea parte din familie. Încă nu știam exact ce se Întâmplase În seara accidentului și, oricât m-aș fi străduit, nu reușeam să-mi amintesc. Voiam să Îi cer lui Victor detalii cât mai repede. În esență, cel mai tare sufeream din cauza asta. Îmi uitasem prea multe dintre amintiri și oricine mi le povestea aveam senzația că nu-mi mai
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
lăsat apoi pe spate Într-o poziție mai complicată și am mai făcut Încă una, de această dată piciorul drept tremurându-mi amenințător. Mi-am pierdut apoi echilibrul și am căzut pe piciorul problemă. Durerea era Îngrozitoare, dar m-am străduit să nu țip pentru a nu le aduce părinților la cunoștință imprudențele mele. De jos se auzea vocea Mariei și m-am Întrebat dacă Îi povestea mamei despre Victor. Cel puțin versiunea ei avea să sune mai puțin dramatic. Am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
care o privea? L-am lăsat să plece Înainte să Îi arunc o privire Mariei. ― Uită-te la tine, deja ai viitorul iubit asigurat. Nu e destul de nedrept, tu doi, și eu niciunul? Maria scoase limba la mine. ― Nu te străduiești suficient. ― Aha, am mormăit eu. Am luat o linguriță de Înghețată. Era incredibil de bună. ― Doamne, o ador! zise Maria. ― Cu siguranță vom mai veni aici. Nici măcar nu pot să-mi amintesc ultima oară când am mâncat ceva atât de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
care mă aflam, tot mi se părea delicioasă. David veni cu nota și zâmbi când mă văzu mâncând. ― Scuze, mai stăm puțin, zise Maria. ― Mă bucur să aud asta, zise el. Înghețatele astea nu merita irosite. ― Ai dreptate, am spus, străduindu-mă să nu mă mai gândesc la altceva În afară de aroma de căpșuni. N-am reușit. Amintirile Îmi invadau mintea. Eram doar o fetiță când Începusem să fac cursuri de dans. Era munca mea de o viață. N-ar fi trebuit
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
prea reușeam. ― Eu sunt Damian. M-am uitat vreo trei secunde la mâna lui Întinsă Înainte să i-o Întind pe a mea. ― Alisia. ― Ei bine, Alisia, cred că mi-aș putea folosi calitățile de psiholog de dragul tău. M-am străduit să vorbesc pe un ton indiferent. ― Nu o face. ― Ești sigură? Pentru că dacă m-ai lăsa, țiaș spune că mereu cuvintele nerostite răsună cel mai tare În mintea cuiva. Așa că dacă vrei să vorbești cu cineva... L-am privit neîncrezătoare
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ei Începuseră deja să se sărute În spatele meu. Însă când am deschis ușa am Încremenit. Cu siguranță nu era Bianca. ― Victor, am spus, ieșind afară și Închizând ușa În urma mea. Abia puteam să-i rostesc numele din cauza uimirii. M-am străduit să mă adun. ― Nu ar trebui să fii aici, i-am spus. ― Probabil că nu. Dar sunt aici, totuși. Veni mai aproape de mine, deși ne aflam deja la mai puțin de un metru. ― Bună, Îmi zise zâmbind. ― Serios, am spus
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Alisia, vorbește cu mine. Ce căuta Victor acolo? ― Cui Îi pasă de Victor? am Întrebat supărată. Damian n-o să mai vorbească niciodată cu mine. Am cedat Într-un târziu privirii insistente a Mariei și i-am povestit totul. M-am străduit să nu plâng din nou. ― Ce idiot! spuse ea. ― Victor? Nu mai spune! ― Amândoi! Damian ar fi trebuit să te lase să-i explici. Știa că tu n-ai face niciodată asta de bunăvoie. Am ridicat tristă din umeri. ― Ce
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
si ne ajutăm reciproc depind performanțele noastre și bucuria muncii. Dacă ne referim la conducere, esența acestui act este așa cum spunea Harold S. Geneen 2 capacitatea de a-i inspira pe ceilalți să lucreze împreună că o echipă, să se străduiască pentru un obiectiv comun”. Dincolo de marimea salariului, daca nu simțim efectiv că ne face plăcere să lucrăm cu cei din jur, să ne ajutăm, să simțim prețuire și s-o dăruim, totul devine rece, străin, disconfortul psihic ne apasă și
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
de înțepături de pe brațe, părul slinos, tot timpul le era frig, stăteau cocoșați, purtau adidași din plastic, își făceau veacul pe lângă blocuri și erau, așa cum am mai spus, foarte slabi. Eu nu eram slabă. Nu că nu m-aș fi străduit. Petreceam o groază de timp la sala de gimnastică, pe aparatul ăla care simulează urcatul scărilor. Dar indiferent cât de mult am urcat scările, genetica a avut ultimul cuvânt. Dacă tata s-ar fi însurat cu o femeie micuță, plăpândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prima oară când un bărbat îmi dădea papucii fără nici un motiv aparent, dar nu mă așteptasem la așa ceva din partea lui Luke Costello. Eram împreună de mai bine de șase luni. începusem chiar să cred că era o relație frumoasă. Mă străduiam din răsputeri să deviez undele de șoc și durere și să mă prefac, în fața lui Margaret și a lui Paul, că totul era bine. Dintr-odată, pe când alunecam în prăpastia unei amărăciuni care mă împietrea și îmi întorcea stomacul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Așa cum nu eram niciodată emoționată în preajma unui homosexual, indiferent cât de bine ar fi arătat, nu-i puteam lua în serios nici pe Luke, nici pe prietenii lui, închipuindu-mi-i ca pe niște posibili iubiți. Oricât m-aș fi străduit, nu puteam să roșesc sau să mă transform într-o idioată căreia i se înțepenise limba-n gură sau să-mi scot portofelul din geantă doar ca să descopăr că, de fapt, scosesem un șervețel împăturit sau să-mi trec degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și de tot restul. Poate că pentru mine era distractiv, dar pentru ceilalți bieți nenorociți era probabil o chestiune de viață și de moarte. —Ai aici evidența tuturor activităților, mi-a explicat Mike arătând spre o altă coloană. M-am străduit din greu să par interesată. Vezi, azi, vineri, la ora două, grupul lui Josephine e în Sala Abbot... Toate activitățile se țineau în locuri cu nume frumoase, precum Conservatorul, Camera Tăcerii și Iazul Umbrelor. — Deci asta e noua noastră doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ziarul și începea să rezolve careul de cuvinte încrucișate. — Se crede grozavă, a zis Mike în bătaie de joc. Și asta pentru că a scris o carte când avea doar șaptesprezece ani. Chiar a scris-o? Eram extrem de intrigată, dar mă străduiam să n-o arăt. Nu era deloc de bon ton să fii interesat și impresionat. —N-ai auzit de Misty? m-a întrebat Mike cu un ton care aducea vag a ironie, deși nu eram sigură. Nu știi c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încercăm o dată! Spune-le celor din grup cum stai cu băutura. O să începem cu motivul pentru care ai vrut să bei. John Joe era neclintit. Eu aș fi făcut spume. De fapt, chiar făceam spume. în fond, bietul om se străduise. M-am gândit să-i spun lui Josephine să-l lase în pace, dar mi-am zis c-ar fi mai bine să las să mai treacă vreo câteva zile înainte să-i arăt cum trebuie făcute lucrurile astea. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mănânc numai ce trebuia, mi-a ajuns la urechi un zgomot neplăcut care venea din stânga mea. John Joe mânca! Se auzea foarte tare. De fapt, se auzea din ce în ce mai tare. Cum de nimeni altcineva nu părea să-l audă? M-am străduit să-l ignor, dar n-am reușit. Urechile mi se transformaseră dintr-odată în niște microfoane din alea ultraperformante care se folosesc în documentarele televizate ca să auzi cum respiră furnicile. M-am concentrat pe mâncatul propriilor cartofi, dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Cu toate că și ea era înaltă, credea că să ai 1,53 înălțime la doisprezece ani era o chestie destul de ieșită din comun ca să merite o pagină în Cartea Recordurilor. Dar eu am mormăit „OK“ și am promis c-o să mă străduiesc. Nu mai merge de parc-ai studia iarba de pe cărare, m-a avertizat mama. Mergi dreaptă ca o prăjină! Găselnița asta i-a smuls niște sunete ce aduceau mai degrabă cu niște chicote isterice. Sigur, cum altfel ai putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ca să-mi dea de înțeles că era o snoabă. Am schițat un zâmbet firav. Douăzeci și cinci de ani fericiți împreună, a continuat Chaquie. M-am măritat cum am terminat școala, a adăugat ea în grabă. Am fost o mireasă-școlăriță. M-am străduit din nou să zâmbesc. Apoi, dintr-odată, a aruncat bățul de înghețată cât colo. Nu-mi vine să cred că Durm’t m-a internat aici! a exclamat ea. S-a tras mai aproape de mine și, spre îngrijorarea mea, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să le recuperez. Nu că mi-ar fi păsat de chestia asta. Aș fi fost fericită să-i las lui Luke, pe post de bilețel de adio, un bax întreg de creme, numai să mă teleporteze cineva din camera aia. Străduindu-mă să nu mă mișc, am deschis ochii cu mare băgare de seamă. Mă zgâiam la un zid. După căldura trupului și răsuflarea aceea sacadată, mi-am dat seama că mai era cineva lângă mine în pat. Cineva care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
părinții. Vin aici și povestesc grupului cât de urât făceai atunci când erai beat sau drogat sau când le mâncai și urechile. —Așa deci? Am avut o străfulgerare anticipativă. Era ca un soi de Oprah în varianta irlandeză. Trebuia să mă străduiesc să le aduc la o ședință din asta pe mama și pe Helen. Eram sigură că le-ar plăcea. — Cine sunt CPI-ii tăi? m-a întrebat Mike sec. —N-am nici un CPI, am răspuns eu surprinsă. — Nu te-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Rachel, am corectat-o eu. —...și Anna, nu, e cealaltă... Helen. Helen s-a scuzat politicoasă, spunându-le domnului și doamnei Hutchinson, pe un ton conspirativ: —Doamne, dacă nu fac pipi simt că-mi dau drumu’. După care a plecat străduindu-se să nu se facă remarcată. După o vreme, m-am dus după ea. Nu era vorba că nu aveam încredere în ea, ci că... nu aveam încredere în ea. Stătea pe scări și era literalmente înconjurată de bărbați. Sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
e asta artă?“ și „Mi-a plăcut scena cu castravetele“.). Așa că i-am spus lui Daryl parcă cerându-mi scuze: — N-am apucat s-o citesc încă. Am cumpărat-o, desigur, dar e într-un teanc, lângă pat și mă străduiesc să ajung la ea. E dificil să mai reușești să și citești atunci când ești așa de ocupat... Normal că toată fraza aia nu conținea nici o fărâmă de adevăr. Singura carte care se găsea lângă patul meu era Clopotul de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]