8,805 matches
-
s-a întâmplat, ar trebui să mă duc acasă. Mâine am să-i scriu o scrisoare de scuze. Oh, Dumnezeule!“. Când se îndreptă, cu un mers cam șovăielnic, către casa Belmont, își dădu seama că-l urmărea o fată foarte stranie. Dumnezeu știe cine o mai fi intrat în grădină, dar nu putea face nimic. Era neliniștit, ros de remușcări și furios. I se adresă fetei din spatele lui: — Hello, ce cauți aici? De fapt mă întreb ce caut eu aici. Draperiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hattie era atât de intensă, încât părea aproape sașie. Fața rotundă îi lucea de parc-ar fi fost transpirată, ochii distanțați îi erau umezi de emoție, pe buze îi încremenise un surâs dement, care-i dezvelea dinții pătrați. Capul părea straniu, ca un dovleac iluminat pe dinăuntru. Intrase în Papuc prin pivnița de cărbuni, care avea o fereastră ce dădea spre coridorul din spatete casei (fereastră care, pe vremuri, înainte de a se fi clădit anexa casei, răspundea în curte). Această intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din față al Rolls-ului. Ce s-a întâmplat? strigă Ruby care ieșise din casă. Nimic. Dar ce-i cu toată mizeria asta de aici? Nimic. Las-o așa. Deschizând larg ușa garajului, Alex o urmă pe Ruby în casă. Capul straniu din salcâm părea să strălucească în lumina misterioasă a amurgului. George fusese sincer convins când îi atribuise lui John Robert o lipsă de vanitate și o orgolioasă indiferență față de „ce spune lumea“. Dar convingerea lui era falsă. Tom ajunsese mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trebuincioase pentru Harriet? — Ce înseamnă asta? Oprește-te, Pearl, nu te duce! Dar Pearl trecu pe lângă ea fără să-i arunce o privire, ieși din cameră și închise ușa. Vă rog, începu Hattie, și în momentul acela i se păru straniu și îngrozitor că nu găsea nici un nume cu care să i se adreseze. Vă rog, ce se întâmpiă, unde mergem? La locuința mea din Hare Lane. Nu pot să te mai las neocrotită în casa asta coruptă. O să comand un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
femeia asta, aproape pitică, și cât e de nefericită!“. Spuse apoi cu glas tare. — La urma urmei, dă-mi și mie puțin whisky. Inspirat de exemplul ei, își turnă whiskyul în vin, sorbi o înghițitură și încercă o senzație foarte stranie. O întrebă: — Cum de ți s-au întâmplat toate astea? — Te referi la seara de sâmbătă? — Nu, mă refer la situația ta, cum a început? — Existența mea de prostituată? Uite ce-i, o opri Tom, cred că-i mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
magicei țâșniri, flutura un penaj de aburi. Îngrijitorii de la Institut ridicaseră baricade de jur împrejurul izvorului, temându-se ca nu cumva vântul să-și schimbe direcția. Apa se avânta în înalturi cu un puternic fâșâit, ca de mătase sfâșiată, care sporea farmecul straniu, înspăimântător, al fenomenului. Dincolo de baricade se adunase mulțimea care se zgâia la jocul dezordonat al jetului, emițind „oh-uri“ și „ah-uri“, așa cum se aud de obicei la un foc de artificii. Dar și zvonurile alarmante intraseră în acțiune. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de parcă ea ar fi urmat să fie zăgăzuită și gazată. Era și furioasă. Cum de aflaseră cei de la primărie? Probabil că Ruby pălăvrăgise în dreapta și-n stânga. Alex ar fi vrut s-o scarmene zdravăn pe Ruby dar, în chip straniu și rău prevestitor, se pomeni că e incapabilă s-o facă. Se uita fix la Ruby. Aceasta îi răspunsese cu o privire la fel de directă. Și atunci se întâmplase altceva la fel de bizar, de lipsit de noimă și rău-prevestitor. Alex începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
strecurându-se iar pe lângă pat. Rămase o clipă în încăperea care arăta atât de diferită și de ciudată acum că-i plecase patul din centru. Se îndreptă spre fereastră, examină mânerele și de astă-dată își îngădui să le atingă. Ce straniu, când se uitase la aceste mânere, cu puțin înainte, fața universului fusese cu totul alta. Arsura ca de fier înroșit îi frigea din nou inima cu atingerea celei mai cumplite spaime pe care o simțise vreodată în viața lui: spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
american. Încercările de a mă reînvia vor fi zadarnice. Părintele Bernard scoase un strigăt sălbatic de durere. Se uită disperat în jur, apoi alergă la ușile băii și le deschise larg. La început nu desluși nimic din cauza aburilor. Apoi văzu straniul, uriașul conținut, semicufundat, al căzii. Îngenunche pe marginea udă, alunecoasă, a bazinului și începu să tragă, cu neputincioasă repulsie, cu jale și cu groază, de suprafețele care ieșeau în afară. În cele din urmă, izbuti să descopere capul, și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Robert însuși, acum înlăturase, probabil, orice speculații de acest gen, sau poate că, datorită naturii sale fericite, uitase cu totul de ele. Când anume a tăiat Tom nodul virginității lui Hattie nu se știe cu precizie. Poate că în timpul acelui straniu eon protejat al dragostei lor, care a ținut de sâmbătă dimineața până luni seara, când au aflat despre moartea lui John Robert. (Știrile că Hattie Meynell și Tom McCaffrey se află împreună la Papuc circulaseră în tot Ennistone-ul încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l explice satisfăcător. Unii savanți au propus teoria că anul începea primăvara pentru Israel (Nord) și toamna pentru Iuda, dar această opinie nu a dus la niciun rezultat și ca urmare trebuie abandonată. În orice caz asistăm la un dualism straniu: un An Nou liturgic, toamna, și un An Nou calendaristic, primăvara. c) Despre lunile intercalate (cf. 16.1.b) destinate sincronizării anului lunar cu cel solar, cu privire la epoca preexilică, nu avem nicio informație. 16.3. Influențe babiloniene În diferite locuri
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
sociale instituite, nu sunt mai puțin reale sau "hiperreale". Adevărată centralitate subterană ce anunță (re)nașterea unui homo estheticus pentru care invizibilul (sub toate formele lui) are o forță specifică. Astfel, alături de societatea oficială se elaborează o socialitate "la negru" stranie și străină de valorile stabilite. În acest sens, religiozitatea, sincretismele religioase sau filosofice constituie ceea ce am numit firul roșu: stricto sensu, el este în centrul legăturii, și când apare este indiciul că aceasta este uzată și că trebuie reînnoită. În
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ensemble" în franceză, sammele în germană. Cu conotația de a strânge, de a aduna pe care acesta o are negreșit 60. Există deci un raport etimologic între solitudine și alteritate. Rădăcinile pluralizării persoanei se găseau într-o astfel de proximitate. Straniul și străinul în sine însuși servind ca piatră de încercare la primirea acestor calități în celălalt. O predispoziție nativă într-un fel. Iar "dilatarea" persoanei așa cum o putem observa în tribalismul preși postmodern nu este, prin urmare, decât consecința acestei
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
o brânzoaică. Apoi trece, tot de mână cu mama, pragul unui magazin de confecții unde femeile-manechin, albe, perfide și perverse, cum le încondeiază prozatorul, vor nici mai mult, nici mai puțin decât să-i ia viața bietului Nestor. Senzația de stranie teamă, amestecată cu neobișnuita seducție pe care el o resimte din plin atunci când palma i se plimbă neîngrădită spre partea interioară a coapsei manechinului va fi retrăită, peste ani, în fața unei vitrine în care o altă femeie manechin, asemenea madeleinei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de-al casei. Poate că vorbea cu tânărul funcționar, aflat în gazdă, cel care îi întinsese cândva jartiera de pe coapsă și îi dăduse apoi drumul s-o plesnească peste piele? Nu, cealaltă voce era tot feminină. Ba chiar, în chip straniu, desluși ce spunea cealaltă voce: Nu sta în dreptul ușii, Silvia!... Fata care fusese strigată Silvia aruncă o privire fugitivă și indiferentă de pe coridorul luminat spre fereastra dindărătul căreia pândea Dănilă. Îi răspunse vocii nevăzute: Stai liniștită, Petra, lumea doarme la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
putea el să știe? Mama însă voia neapărat ca tata să mai trăiască. Deși era mult mai în vârstă decât ea. Sicriul din pod al domnului Popescu Deși respingea cu un soi de încrâncenare mai toate gesturile excentrice, în mod straniu mama nu respingea deloc ideea domnului Popescu, unul dintre vecinii nu tocmai apropiați ca distanță dar apropiați sufletește, s-ar putea spune, mai ales de tata. Care era ideea lui? Ideea era de a păstra în podul casei un sicriu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
calmă ce plutește peste oricare cimitir. Cimitirul e lumea lor. Lucian a avut vreo doi colegi de școală care au murit de copii, unul într-un accident de mașină și încă unul sau doi de boală. Azi i se pare straniu că, în loc să fie îngrozit (deși n-ar putea nega că a fost și îngrozit), l-a încercat o nedeslușită invidie: acei colegi ai săi au cunoscut de timpuriu marea taină a trecerii dincolo. Dar, matur acum, își spune că acei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
trei sferturi cu dungi în culori vii și o pereche de ghete nou-nouțe, maro-roșcat, legate cu șireturi. Era clar că se bucura de toată atenția familiei. Impresia pe care o crea vestimentația era că reflectă exact condiția ei de ființă stranie, dedublată pe de-o parte închisă față de lumea înconjurătoare și pe de altă parte capabilă mai mult decât oricine din jur să se bucure de spectacolul oferit de aceeași lume. Se afla acolo împreună cu mama ei, de care părea să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ar trebui să fie trecut bine de o sută de ani. E clar, a scăpat ocazia să-l cunoască pe preot. Dar, fiind vorba de un prieten al tatălui său, îi face plăcere să se gândească la el. În mod straniu, își imaginează până și fizionomia lui. Poate fiindcă știe cam ce fel de oameni îi erau simpatici tatălui său. Oameni care aveau pe față, mereu, un zâmbet prietenos sau o anumită seriozitate responsabilă. Vasăzică așa... te-ai recăsătorit... Eu am
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
viața internă a comunității creștine care favorizează criza despre care vorbim și care, conform opiniei unor autori, se manifestă în diferite atitudini: - modul în care sacramentele sunt celebrate, caracterizat de formalism, anonimat, pasivitate, clericalism, moralism autoritar, ritualism fără esență, limbajul straniu și străin al riturilor, lipsa unor raporturi interpersonale, etc; - reacția ostilă din partea unor creștini față de forma actuală pe care o propune trăirea credinței la nivelul practicii concrete, supraevaluându-se exagerat elementul ritual în pofida celui doctrinar sau al celui moral; reacțiile
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
mefistofelice parcă, sunt în ton cu toată atmosfera de acum, în care omul are șansa ori ghinionul să pășească definitiv între demoni și îngeri, chiar dacă, faustic (sau blagian!), ar putea să clameze: Oprește, clipă! Se resemnează însă, într un amestec straniu de sarcasm și durere, exprimându și, adeseori aforistic, trăirile: Iată, florile tăiate mor, cele rupte se regenerează, prind rădăcini. Moartea e naturală, uciderea, nu; Taina e-n cele ce curg, pentru că are de la început convingerea că e un păpușar undeva
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
simțurile - și care, la nivelul întregului volum, devin laitmotive. De pildă, pasărea, de obicei în zbor, solitară sau în stoluri, numită generic sau prin referire la diferite specii (grauri, prigorii, mierle, ciori, porumbei), apare frecvent, într-o cromatică bogată (o stranie pasăre neagră; pasărea albastră; o pasăre, de-un galben / Miraculos), încărcată de sugestii, susținute adesea și prin determinanți adjectivali (straniu, miraculos etc.). Alteori, apare doar metonimic: triluri ce se-nfioară; cântătoarele etc. Dar și insectele, fluturi, albine, furnici, punctează cu grația
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
numită generic sau prin referire la diferite specii (grauri, prigorii, mierle, ciori, porumbei), apare frecvent, într-o cromatică bogată (o stranie pasăre neagră; pasărea albastră; o pasăre, de-un galben / Miraculos), încărcată de sugestii, susținute adesea și prin determinanți adjectivali (straniu, miraculos etc.). Alteori, apare doar metonimic: triluri ce se-nfioară; cântătoarele etc. Dar și insectele, fluturi, albine, furnici, punctează cu grația lor efemeră peisajele traversate de ochiul poetului, atent la toate făpturile și înfăptuirile firii. Vegetalul este, de asemenea, o prezență
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
străzii de carne, în serpentină, pustii: prin poarta/ deschisă... Vanitatea credinței că numai ție ți se poate întâmpla - Așteaptă (...) să se întâmple cu tine un miracol... - scepticismul - Eu știu că tot ce e frumos în / natură ne urâțește -, alteori o stranie bucurie a supraviețuirii, banale, dar și o trufie inexplicabilă, resemnarea, sentimentul de a fi trădat de o inimă care mereu îl / înșeală, suspiciunea - Cerul nu este curat și untdelemnul / păcătoșilor / plutește pe deasupra, croncănind, acestea sunt câteva dintre stările antinomice care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
neîncredere. Bucurie și întristare. Stări contradictorii din hățișul cărora nu știa încă să iasă. Se vedea uneori desenând prin aer grațioase obeliscuri, ramuri înfrunzite, ghirlande cu flori din fir multicolor, necunoscute fantastice păsări ce zburau cu aripi zăngănitoare. Toate aceste stranii apariții îl obsedau și-l fascinau în același timp. Cu toate că i se păreau imposibil de realizat, ele îl stimulau pe nesimțite pe tânărul meșter artist. Câteodată, cădea pradă îndoielilor: „Fierul este dur, inflexibil, el nu se va lăsa modelat de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]