8,296 matches
-
privi întrebător, nedumerit, pe celălalt: - Poate ați citit mai multe cărți la viața matale. A povestit careva chestiile astea, că io unul nu am auzit. Cum s-a făcut colectivizarea? Adică mai corect să mă exprim, de ce s-a mai stricat, dacă tot nu le-a dat atelajele înapoi, sau ce-o mai fi fost? I-a lăsat să fure, care a apucat și a fost pă fază. De despăgubirea țăranilor cică. Da lu’ tata ce i-a dat? Nu ziceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
scapă! Ridică resemnat, amărât din umeri. Bătrânelul încerca să-și scoată cureaua. Părea că nu-l ascultă. Sau nu-l interesează nimic altceva, decât gaura lui de la curea. - N-am, zău, ridică din umeri tânărul. Și nu vreau să-ți stric cureaua. Văd că e demult. De pe vremuri. - Cincizeșitrei, zâmbi bătrânul. - Se vede. Marfă. Nici nu zici că are cincizeci. Mai bătrână decât mine, se veseli meseriașul. - Exact de pe vremea asta. Început de august. Era Festivalul. Locuiam în București pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mers atașat la trenul cu care plecase Ceaușescu la ruși să le ceară Tezaurul. Abia îl pusese Maurer șef la partid, îl votase în unanimitate congresul și el, grăbit, s-a și apucat să ceară Tezaurul. Asta l-a și stricat pe Ceaușescu, de-a ajuns unde-a ajuns: graba și pripeala. Și diplomația care n-o avea. Păi tocmai d-asta a și sfârșit așa cum a sfârșit. N-avea diplomație, nu știa ce-i aia! Îți dai seama ce istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe-asta. În fond, la ce s-o mai țin. Cizmarul răsucea cureaua, prefăcându-se interesat de vorbăria bătrânelului. În cele din urmă îi înapoie centura. Clătină din cap neputincios, resemnat. - Zău, n-am instrument. Și e păcat s-o stric. Asta-i de muzeu, tataie. Bătrânul tresări atins. Trase cureaua. - Te rog, nu-s tataie cu dumneata. A doua oară când mă faci așa. Dacă nu respecți vârsta, respectă măcar istoria. Fii cuviincios. Am lucrat în diplomație. Intendent. Toate ambasadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu limba scoasă după ea. Până mi-a spus Katy. „Nu-mi ajunge că mă pipăie păpălugii ăia, mai vine de se dă și Condrat al tău să mă țoncăne?!“ Îți dai seama?! M-am luat de el, mai să stricăm prietenia. Și el mi-a spus atunci cum stă chestia. Toate erau recrutate să facă rapoarte și să vadă ce și cum. Știa la sigur, nu o zicea de gelos. - Păi io ce spuneam, se veseli cizmarul. Io nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se așeze. Îl gelozește pe Emilian de când era fată de liceu. Credea c-o să se mărite cu el. Dar nu a lăsat-o tac-su, Soporan. Zicea că sunt neamuri cu alde ai lui Emilian și nu vrea să-și strice casa. - Da’ zice de mama, bre! Ce se ia de ea, ce știe ea ce-a fost și ce-a pătimit mama. Era văduvă de război, ce-i ține asta socotelile. Când i-oi spune vreo două...Ea nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
excursiile în Portugalia. Șocat de întâmplare, făcuse infarct în trenul care îl aducea dezorientat de nenoroc acasă. Omul de la ghișeu o văzu pe doamna aceea cum se chinuia să redacteze un anunț, cum nu reușea și tot arunca formularele mototolite. Stricase mai bine de o duzină. - Pot să vă ajut cu ceva doamnă?, o întrebă, plictisit să tot urmărească pe calculator cadâna aceea de Scheihainimé care, în loc să-și arunce și ultimul voal, prinsese să care pe ea fel de fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
reluară seria de blesteme. Curierul se arătă la ora cuvenită și, fără a ține seama de înjurături, se puse pe aruncat ziare în stângași-n dreapta. Tot atunci, lumina soarelui inundă platanul și catedrala. Apoi, după o scurtă străfulgerare, totul se strică de-a binelea. Rezidenții dădură iremediabile erori, se volatilizară sau se umplură de pete, catedrala își deformă un turn, iar băiatul continuă să pedaleze în gol fără a înainta, repetând mișcarea de aruncare a ziarului. Întâmplarea făcea ca Samuel să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vor lua de la capăt. Călătorii, destinații exotice, texturi complicate, scenarii complexe. Erorile serioase urmau să apară abia peste o săptămână, când ei se vor găsi tot pe plaja asta lipsită de alge, copaci și stânci, așteptând ca totul să se strice dintr-un motiv sau altul. Și, așa cum era de așteptat, într-una din zile computerul capotă, iar exploratorul căzu într-o neagră apatie din care nu mai putu să iasă. Înregistrările de la Hewnnn marchează o oprire a reactorului principal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Xuhe are prea multe animale. Am decis să urc până la Fang Da, unde într-adevăr n-am mai văzut ciobani și avioane și iepuri, ci o grămadă de mierle. Fluierau în cuiburile încropite în pagodă și lângă cascadă. Vremea se strica tot mai mult, un frig pătrunzător cobora din munte în câmpie, iar eu îi dublam tăria urcând pantă după pantă. Nu m-am gândit niciodată cu plăcere că încercam să mă stabilesc la înălțime, ca și cum o oarecare magnificență împletea metafora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am spălat toaletele, am strâns un șurub la unul din aparatele de aer condiționat și am făcut curățenie în camera de serviciu, unde cineva răsturnase o sticlă cu dezinfectant. Mă pregăteam să plec, când mi-am zis că n-ar strica să mai șterg o dată mesele, și, după ce m-am apucat și de treaba asta, ceva neînțeles a pus stăpânire pe mine și n-am mai avut liniște până n-am curățat din nou pe jos. Nu mă mai puteam opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ridicat și m-am apropiat. Grădina ne îmbrăca parcă în verdeața ei. Mi-am coborât glasul ca să-l aduc la nivelul bunică-mii. Îi plăcea să vorbească în șoaptă, mai ales când se referea la Negruțiu. Nu voia să-și strice relațiile cu el, și era în stare ba să-l înjure, ba să-i zâmbească - dacă-l vedea apărând la fereastră. Însă Mama Mare nu înjura niciodată cu adevărat. Invectivele ei erau cochete; nu erau săgeți, erau pietricele colorate. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să trăiască pe o insulă decât să se complice cu relații intercomunitare, să fie lăsați să-și vadă de treaba lor, de războiul lor liniștit și legitim, din moment ce nimeni din Whipie nu l-a condamnat vreodată. Reporterul acela venea să strice tot, să pună întrebări, cel mai monstruos lucru pentru pacea interioară a orașului, să întrebe de ce lupta fizică aduce liniște în suflet, să transmită asta pe post sau să scrie în ziare și un popor sau o lume întreagă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în alta. - Leii sunt acolo, în spatele tufișului, spuse, ridicând o mână de pe volan pentru a ne arăta. Pregătiți-vă, copii. Aveam alături aparatul de filmat. Sora mea își lipise obrazul de geamul ferestrei. A trebuit să o împing ca să nu strice cadrul. — Dă-te, i-am zis, n-o să văd nimic dacă stai așa. Sora mea întrebă de ce nu deschidem fereastra. Spunea că e foarte cald înăuntru și că ne coacem. - Ok, copii, cum vreți, zâmbi ghidul coborând plexiglasul. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a răspuns. Unde ți-e gângania aia nouă? am continuat, dar tot nu mi-a răspuns. N-am zis nimic de restul cărăbușilor, în schimb am început să mă uit prin cameră, să-i găsesc insecta și să i-o stric în față, uite așa, ca să vadă că mi-e silă de el și că nu-l mai vreau aici. Cu toate că simțeam numai repulsie, o repulsie autentică, pură, nu puteam să-i spun lucrurile astea în cuvinte, m-aș fi bâlbâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
toate drumurile. Am ieșit afară năucit și m-am așezat pe o bancă. Mașinile opreau la stop și apoi porneau. Se aprindeau faruri. Ce Dumnezeu a fost în capul meu, ce am văzut la televizor, ce-mi vine să-i stric omului cărăbușii, ce mi-a făcut mie Hector? E o prostie, e o prostie mare de tot. M-am gândit să mă mut. Nu m-au vrut. Nici la 431, nici la 430, nicăieri. Nu mă plăcea lumea, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am surprins pe tata în timp ce îmbrăca pantalonii scurți. Am ieșit repede și m-am dus în bucătărie, să mănânc unul din sandvișurile pe care le făcea mama. Mi-a spus să nu mă arunc tocmai acum la dulce, că-mi stric pofta de mâncare, așa că n-am avut ce face și am ieșit pe hol. Ce-ar fi să-l văd pe Platon chiar acum, mi-a încolțit în cap. Îmi spuseseră de multe ori că nu e bine să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Ușa apartamentului său era deschisă și înăuntru mirosea a rahat de pasăre și a mâncare de cartofi. Avea niște canari care făceau mereu gălăgie și la care ținea foarte mult, lucru care nu l-a împiedicat într-o zi să strice cuibul rândunicilor, în curte. Zicea că așa n-o să mai fie rahați pe mașina lui taică-meu. N-am înțeles ce avea el împotriva rahaților de pasăre, când la el în casă mirosea așa urât. Am văzut-o și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
s-a aplecat la loc, cu limba ițindu-i-se prin fanta măștii de piele. Tocmai când voiam să reiau conversația pe care o întrerupsese, m-a lovit însă o revelație cumplită: — Dumnezeule, sunt din piele întoarsă! Oprește-te! Că mi le strici! Dădui cu piciorul fără să vreau. S-a chircit pe o parte și a început să geamă: —Iertare, stăpână, iertare, sunt un sclav rău, fă ce vrei cu mine... Fă ce vrei cu mine? i-am șoptit lui Janey, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ce vrei cu mine? i-am șoptit lui Janey, care ridică din umeri. A citit cam mult Anne Rice1. —Mai degrabă d-na Radcliffe 2. I-am aruncat o privire sclavului celui rău și, simțindu-mă vinovată pentru ca i-am stricat cheful, l-am împuns cu tocul cizmei în costumul mulat din latex. A scheunat în extaz. —N-am înțeles niciodată cum scapă de transpirație în chestiile alea, i-am spus lui Janey. — Păi probabil că nu scapă. —Îh. —Eh, măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
remușcări, promițând că va fi fidelă de atunci încolo. Bănuiam că ce înțelegea Helen prin fidelitate avea un sens mai larg decât elasticul chiloților lui Mick Jagger, dar nu i-am mărturisit acest lucru lui Janey pentru că nu voiam să stric prietenia cu ea. O asemenea lipsă de maturitate și de rațiune pusese, de curând, în pericol relațiile mele cu o altă bună prietenă așa că încerc să nu repet niciodată greșeala. Pentru ce rol a dat probă? o întrebai. Vrea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dopo1 m-am gândit că o să ne fie prea peste mână, spuse el, găsind ultimul cuvânt cu vădită satisfacție. —Mie îmi plac așa cum sunt, zise MM. Vă mai aduceți aminte ce efect aveau în studioul lui Sam? De ce să-l stricăm? — Absolut, MM, mormăi Matthew pe deasupra umărului ei, scrijelind ceva pe clipboard. Dumnezeu știe ce anume. Nu-l ține mult, îmi spuse Sally la ureche, observând în ce direcție mă uitam. Așa sunt toți la început - abia ieșiți din facultate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ar fi moartă înainte să înceapă totul. —Ca Laura, sări Matthew. Hugo și cu mine am deschis gura, ne-am oprit o secundă și am închis-o la loc, la unison, de parcă ne-ar fi sincronizat cineva. De ce să le stricăm tuturor plăcerea? — Parcă ai fi fost un peștișor auriu, i-am spus lui Hugo, răutăcioasă. Draga mea, ar fi trebuit să te vezi, îmi replică el. Tu chiar ai făcut niște ochi de broască. MM se uita la ceas. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
can be1“ dacă avem timp azi. Deși cred că o să fiu ocupată până peste cap cu Violet. —Violet? repetă Hazel. — Da, este din nou printre noi, spuse MM ușor ironic. Jură că știe textul ca pe apă, ceea ce n-ar strica. Ei bine, mă bucur să aud că și-a învățat, în sfârșit, replicile, zise Fisher cu sarcasm. Pe unde a fost? —În Goa. Dar să nu facem caz de asta, vă rog, spre binele vostru. Avem mult de recuperat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dintr-o parte în alta. —Mamă, da’ complicat mai e, suspinai eu. Și eu care credeam că-n zilele noastre totul se face pe computer. —Ba pe naiba! Bez părea foarte amuzat. —Costă o căruță de bani și s-ar strica tot timpul. Singurul loc unde au sistem computerizat e la Covent Garden, sau cam așa ceva, și-ți zic eu că-ți dă niște bătăi de cap cumplite. Când auzi ce povești se spun! — Mă gândeam că am putea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]