6,105 matches
-
se lasă să cadă pe un scaun, executând ca o foarfecă de tăiat tabla de șase o mișcare à la Sharon Stone. Și-napoi, să fie sigură c-am observat. - N-ai foc? Cum poți să-ntrebi așa ceva? se rățoiește, suflându-mi fumul în ochi. Ce pușca mea mai contează timpul și spațiul? M-a prins ca-ntr-un patent cu dințișori netociți. - Da... Iertare, încerc și eu să mă documentez, să văd dacă aș putea scrie prefața... Poate că viziunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aristocrație, pentru ăia care știu de pe oliță câteva limbi străine, nu pentru calicimea care se-ajunge. L-ai luat de la coada vacii, află ce-i deodorantul la București, renunță la usturoi când vine primul-ministru în vizită, învață să nu-și sufle nasul în pumni la Externe, în timpul cursului scurt de Strategie, și-l trimiți la post, că e bun, de viitor, ne reprezintă. Și tot are el undeva într-un sertar, lângă documente importante, borcanul cu untura de-acasă, „să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vreo două sute de ani, tot îți puneau creștinii adevărați cărbuni sub tălpi, îți băteau ace sub unghii și te serveau cu niște oțet... - Cucută nu mi-ar fi dat, nu? îi sclipesc ochii. - Nici un strop pe bot! Meritai? - Ar fi suflat în jar, ar fi făcut vânt credincioșii cu cetina de brad? Ar fi dănțuit de bucurie cumetrele că aia care sigur are ochi rău e pusă la frigare? Oare de-aia nu-mi place purcelul la grătar? Și miros a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
horcăiam ca pentru sfârșit, mă scuturam de frisoane, „are pe Necuratu’”, își făceau cruce vecinele. Mi-au dat să beau cărbune stins în apă, mi-au făcut cruce pe piept cu ulei din candelă, m-au descântat și mi-au suflat în ureche celălalt nume, de-acu’ nu te mai cheamă Ștefan, m-au vândut pe fereastră, de-acu’ nu te mai cheamă Ștefan, să nu te recunoască boala cea rea, au turnat pulberi într-o strachină, s-au adunat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mă simt privilegiat? Să mă umflu puțin în pene? - Ei, nu-s eu Zâna Zânelor, nici iarbă de leac... Dar, Voievoade, dacă bucățelele din „ecuația vieții noastre”, cum zicea unu’ la ziar, s-ar fi așezat altfel, dacă nu erau suflate în direcții așa de diferite, așa de departe, așa de aiurea, nu te-aș mai lăsa să pleci. Sau, mă rog, eu aș încerca... Tu oricum ai putea să-ți iei zborul... Și-a înfundat fața în pieptul meu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și din mătase de porumb, am răsucit-o, am dat cu limba s-o lipesc. Cerneala n-are gust bun. Am aprins țigara de mătase, o țin cu două degete, o apropii numai până la gură, dar nu trag din ea, suflu aerul, pufff, și scutur scrumul într-o ulcică. - Dacă o să-i scoată plămânii, ce-o să-i pună-n loc? - Au ei o cutie cu palete care face aer acolo pe dinăuntru. Vineri Citesc în Automobilul meu sfaturi pentru prevenirea bătrâneții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pentru nenorocita care s-a aruncat pe geam și să-i facem sfântu’ maslu. Dar nu erați acasă, am pus de la mine... Mă caut prin buzunare și-i dau. Pe esplanadă, o trupă îmbrăcată în portocaliu, cu șepci tot portocalii, suflă în țignale și împarte trecătorilor pliante. - E timpul să construim împreună viitorul! Partidul nostru luptă împotriva corupției! Viitorul nostru - o casă comună! Putem tăia capetele hidrei! Acum ori niciodată! Partidul nostru este un partid de oameni energici, de oameni curați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Gavriil, doar o mână și jumătate de față, pe peretele celălalt s-a dus o bucată de scară, cu tot cu păcătoși, balaurul nu mai are coadă și picioare, seamănă c-o rădașcă turtită... Am stat și-am zugrăvit ieri literele, am suflat aureolele, am terminat aripile, le-am făcut conturul... azi nu mai sunt, s-au ciuciulit, parcă-s niște pui de cioară pe gard... Pe vitralii s-au întins, s-au amestecat toate culorile, niște mâzgăleli, unde erau heruvimii îs ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-mi: „Nu mai pot, lasă-mă să iau o pauză!“. Dar nu mi-a spus decât: „Într-adevăr te pricepi să trasezi linii!“, apoi a tras puternic pe fiecare nară câte douăzeci și cinci de centimetri, ca și cum ar fi vrut să stingă, suflând, vreo cincizeci de lumânări de pe tortul de la ziua de naștere. În tot timpul acesta din nări Îi atârna În modul cel mai elegant posibil un fir de secreție nazală amăruie. O jumătate de oră mai târziu a Început să tremure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
jos fereastra și urla la cei de-afară. La fel ca Gan, avea un tic verbal: la fiecare două cuvinte zicea: „La naiba!“. „La naiba cu anotimpul ăsta! La naiba, ce vânt Înghețat! Nu putea, la naiba, să nu mai sufle așa de tare? Ia uită-te acolo, la naiba, la fata aia care fură ciorbă de pui, la naiba, de la magazin! Uită-te, cum vrea s-o ascundă sub fustă. La naiba, o s-o verse pe toată.“ Taxiul cobora Înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fi uitat fix la un bec, se Întindea În fața ochilor mei, transformându-se apoi treptat În nenumărate pete de lumină. În momentul acela am simțit brusc un curent de aer proaspăt infiltrându-se În mine, ca o rafală de vânt suflând prin geamul spart al unei ferestre. Probabil că o stewardeză tocmai Îmi așezase o mască de oxigen pe față. Am simțit un corp străin de mine atingându-mi pleoapele și Încercând să le ridice. Aceasta a fost ultima senzație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
poate, nici predicator nu sânt cu toate că am aici cel mai potrivit pustiu căruia m-aș putea adresa. Dar, după cum vedeți, în loc să discut cu păsările cerului, eu discut cu dumneavoastră. În loc să mă adresez păianjenilor din sala de așteptare ori vântului care suflă dinspre pădure spre mlaștină, mă adresez unor oameni pe care nu-i văd, nu-i cunosc, și unii, poate, încă nici nu s-au născut. Ce vreți predicator mai ratat decât unul care, în pustiu fiind, nu poate vorbi cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pot fi stinse. Nu există nici un întrerupător. Ziua, cele două becuri răspândesc o lumină murdară care ajută doar păianjenii să-și continue opera. Noaptea, însă, această lumină ticăloasă nu e cu totul zadarnică. Întrucât trebuie să vă spun că, noaptea, suflă un vânt continuu și monoton. Pornește curând după asfințitul soarelui și încetează abia spre dimineață. Se văd mai întîi trâmbe de praf, un praf înecăcios și roșu, stârnit din iarba uscată și mai ales de pe porțiunile de pământ gol dinspre
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care-i întrebam ridicau din umeri și se îndepărtau. Un roșcovan cu o voce subțire și neplăcută păru însă interesat, ciuli urechile și se apropie de mine. "Dar de ce-l cauți?" mă întrebă el. În mod normal, n-aș fi suflat o vorbă despre ceea ce mi se păruse, de teamă să nu fiu socotit nebun. Beat, nu mai aveam însă nici o teamă de ridicol. I-am povestit tot. El ascultă atent, fără să pufnească în râs, ceea ce, chiar în acele condiții
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
întoarsă Continuând să merg în direcția aceea, am reușit în cele din urmă să ies la liman. Am trecut din nou pe lângă scheletul înnămolit în prima baltă și am răsuflat ușurat când am ajuns la capătul liniei ferate. Începuse să sufle un vânt puternic, ceea ce se întîmpla foarte rar în timpul zilei. Arțarul, pe care păsările îl ocoleau, scotea obișnuitul lui sunet tânguitor și bătea mătănii între urzici. M-am gândit că niciodată nu văzusem ceva mai caraghios, dar în aceeași clipă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-l fi luat pe băiat. Mma Ramotswe îi întinse batista să-și tamponeze ochii. — Și ce credeți că i s-a-ntâmplat, Mma? Cum poate cineva să se evaporeze în felul ăsta? Mma Potsane trase aer în piept, apoi își suflă nasul în batista lui Mma Ramotswe. — Cred că a fost absorbit, își dădu ea cu părerea. În anotimpul pe aici se iscă uneori câte o volbură. Vin dinspre Kalahari și absorb lucrurile. Cred că băiatul ăla a fost înghițit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fotograful se ghemui în spatele aparatului de fotografiat și făcu semn cu mâna ca să atragă atenția subiecților. Se auzi un declic urmat de un zumzet și, cu aerul unui iluzionist care tocmai a făcut o scamatorie, fotograful îndepărtă hârtia protectoare și suflă spre fotografiei, să o usuce. Fetița o luă și zâmbi. Apoi fotograful îl așeză pe băiețel, care luă o poziție cu mâinile la spate, zâmbind cu gura până la urechi; după care urmară, din nou, gesturile teatrale ale fotografului și fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-mi mai recuperez pistolul? Nu. O să-l ia poliția. Or s-o salte, însă, și pe persoana în casa căreia va fi găsit. Ce se întâmplă dacă ești prins cu o armă de contrabandă? Philemon își aprinse o țigară și suflă fumul direct spre tavanul domnului J.L.B. Matekoni. — Armele deținute ilegal nu sunt pe placul autorităților. Dacă ești prins cu o armă neînregistrată, te paște închisoarea. Și cu asta basta. Nu-i loc de-ntors. Nu vor ca locul ăsta să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe care disimulat. Fiecare coace, în felul său, ceva celuilalt; la timpul potrivit, plăcintele vor fi servite. Cu o bombă drept răvaș, dacă se poate. ROMANCIERUL. A ieșit ca dracu’, a fost împușcat Eremitul. Cine caută găsește; vroia să-i sufle Magistratului pe Caravella, ultima curvă. L-a ajuns blestemul; nu părăsești o chilie pentr-un cur de muiere. Nimeni nu va alcătui o carte asemănătoare. Vie, mai adevărată decât oricare alta, în prima ei redactare. De-a pururi cabalistică, odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
-l voi putea plăti pe măsura luminii. Casă pe pământ! Intimitatea cărămizilor îmi va trăda mereu singurătatea. Privirea în pământ, smerenia era fățărnicia săracului. În dialog cu absența lui Dumnezeu, cu amintirea din icoană, cu duhul celui care i-a suflat în ceafă, cu tovarășul care mergea la doi pași în urmă, cu prietenul ce stătea de șase în tindă, în dialog cu iluzia, Petru își justifica contrastul inimii. Identitatea tulbura apa botezului. Față în față, Iovul modern cu Iovul biblic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poliția buzunărind prin tramvaie! A plecat și v-a lăsat pe mâinile mele, hristoșii mamii voastre de târâturi! Faceți mofturi, nu vă ajunge, nu vă convine! Pentru 700, primiți cu vârf și îndesat! Auzi? Gogoși, gogoși, mar-me-la-dă, peș-te... Vă suflăm în borș, bă, vă scărchinăm între coarne! Futu-vă muma-n cur de răpănoși! La colectivă cu voi, la coada vacii, dacă nu vă convine! Tovarășul a spus clar: "Nicio masă fără pește!" Tovarășul vă alintă, partidul vă alintă, directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fac normă întreagă la gostat, cresc câte doi porci, viței, au și ce da, au și ce pune în strachină! Tu, o putoare, te-a prins iarna cu sfecla nescoasă, în grădină nu ai pus un strat, stai și le sufli în coarne "băieții mamei"! La muncă, putorilor, la muncă! Dar... Nici un dar, deshamă calul, dă-i apă, pune-i fân în iesle, un lighean de porție, cesală-l, vezi că cizmele mi-s ude, adu pachetele în tindă mai repede! Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fiecare fereastră închisă. Dumnezeu poartă vina gratiilor crescute în carne. Părinte, fă ce vrei cu mine! Bătrânul să-și ceară scuze de la cei care mi-au fotografiat inima slobodă. (Bunica a încercat sângele cum se încearcă apă pentru botez: a suflat de trei ori, a făcut semn peste valuri, a întins ștergar alb, bunica m-a așezat ca pe o pâine sub icoană.) Dacă există cu adevărat, să-și ceară iertare, smerenia topește lentilele, Dumnezeu pipăie cu bastonul prin iarbă raiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-mi deschidă. Cine este Împăratul Slavei? Cuviosul Spiridon este Împăratul Slavei, eu, umila sa ucenică. Împăratul Slavei mă ia de mână și mă trece dincolo. Împăratul Slavei mă ține în brațe ca pe o păpușă de lut peste care a suflat duh atâta cât să-și aline singurătățile. Directoarea, fostă balerină în ansamblul de balet al Operei Române, instructor de dans, coregraf, manager. Fund bombat, picioare reliefate, fustă strâmtă, șliț până la portjartier, pantofi decupați, tocuri 20 centimetri, bluză de mătase înflorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de patimi; părul, ca două troițe în săptămâna luminată; dansul luminii, expresivitatea sângelui. Dansau după instinctul flăcării; Dumnezeu, cel mai nepriceput coregraf, a ordonat heruvimilor să cânte pentru o posibilă nuntă în cer; pe pământ, fără un scop definit, moartea sufla în foi. În mijlocul bisericii, două umbre arzînde se țineau de mână într-un șotron dantelat cu tăciune. Până mai sus de crestele Bârgăului, arderile de tot înmiresmau văzduhul; Dumnezeu, alergic, strănuta într-o batistă albă. Sănătate! Facă-se-n voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]