5,950 matches
-
-ți sărute părul. Nu atinge degetele ucigașului tatălui tău. Nu te uita în ochii ucigașului tatălui tău". Balaurul roșu, care-și păstrase înfățișarea omenească, îi lămurea după puterile lui aceste cuvinte stranii. Era fie cântecul unui corb, fie vântul ce sufla prin sălcii. Însă Mihai nu reușea să dea de balaurul roșu și jură că nu va mai mânca până nu-l ucide. Balaurul roșu este în culmea deznădejdii. Dar copilul lui, legat prin jurământ, nu mai mâna și avea să
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Când m-or îngropa Și m-or astupa, Să-mi puie la cap Ce mi-a fost drag, Căvălaș de soc, Mult zice cu foc; Căvălaș de os, Mult zice duios; Căvălaș cu fire, Mult zice subțire; Vânt când o sufla, Fluier o cânta, Oile-or sălta Și s-or aduna, Câini-or auzi, La mine-or veni, La mine s-or strânge, Pe mine m-or plânge Cu lacrămi de sânge. Și tu, oaia mea, Tu dac-ăi vedea O
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
acestei mari societăți care i se pare atât de puternică, de înțeleaptă și de savantă. Tot ce vine de la centrul luminos, el acceptă și preferă fără greutate propriilor concepții. În fața acestei înțelepciuni, mica muză populară se retrage. Nu îndrăznește să sufle. Cea dintâi i se impune celei sătești, o face să tacă sau chiar să-i cânte cântecele. Astfel se face că l-am văzut pe Béranger, în forma sa elegantă și nobil clasică, devenind șansonierul național, cucerind tot poporul, înlocuind
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
În fața emoției lui Clinton, comentariile au variat de la „o victorie pentru Hillary, dar o înfrângere pentru femei“ în „The New York Times“, până la cel de pe blogul lui Dick Morris, „Compătimirea altora este un lucru bun. Autocompătimirea este de neiertat în politică“. Cine-și suflă nasul de dimineață... În fapt, emoția lui Hillary a fost mai stăpânită decât cele mai discrete manifestări ale președintelui Băsescu, un campion al lacrimilor. Nimeni nu mai ține numărătoarea exactă a ocaziilor lacrimogene: episodul cu „Dragă Stolo“, integrarea României în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
politica română, mai sunt celebre lacrimile lui Dinu Patriciu (când a fost eliberat din arest) și cele ale lui Dumitru Sechelariu, ivite în varii contexte. Sechelariu a plâns la Primăria Bacăului, în timp ce urmărea un film despre propria viață, și-a suflat nasul cam la fiecare apariție în fața judecătorilor, lacrimi de crocodil însoțindu-i pledoariile autocompătimitoare: „Nu sunt un pericol public. Nu am avut bodyguarzi niciodată. Am doar un șofer la un metru jumate. Sunt un mic Onassis, dar sunt cel mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Pepys și Jurnalul pentru Stella al lui Swift. Primul, din păcate tradus fragmentar, e un deliciu al trândăvelilor mele casnice... Pe nevastă-sa, în cele mai nostime ipostaze (uneori Samuel o și mai caftește!), pur și simplu i-aș fi suflat-o, cum a reușit profesorul ăla de dans... Aflu doar din prefață că Samuel Pepys îi nota sublimei lui consoarte și zilele de menstruație... ceea ce nu-i de ici, de colo... o iubea omul până la ultima mireasmă... și cea mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
82. genunchi 83. mîna 84. aripa 85. burtă 86. mate 87. gît 88. spate 89. piept 90. inima 91. ficat 92. a bea 93. a mînca 94. a musca 95. a suge 96. a scuipa 97. a vomita 98. a sufla 99. a respira 100. a rîde 101. a vedea 102. a auzi 103. a ști 104. a (se) gîndi 105. a mirosi 106. a se teme 107. a dormi 108. a trăi 109. a muri 110. a omorî 111. a
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de punctuație), respectiv din replica unui actor pe scenă (pentru a mări suspansul, pentru a accentua emoția transmisă, pentru a sublinia ideea comunicată etc.); * exerciții de respirație 31: respirație profundă, respirație având corpul încordat, respectiv relaxat, "Păpușa de cârpă"32, Suflăm în lumânare, fără a o stinge 33; Floarea, Mă umflu 34 etc.; * exerciții centrate pe adaptarea timbrului vocii la variabilele rolului se discută, de exemplu, despre timbrul corespunzător unui personaj în vârstă vs. unui personaj copil preșcolar în cadrul lecturii expresive
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
toracic, uneori herpes labial și tuse cu expectorație. Se poate complica cu acumularea de lichid în pleură, în 20% din cazuri, iar uneori pleurezia poate deveni purulentă. La examenul clinic, este relevant sindromul de condensare: matitate, creșterea transmisiei vibrațiilor vocale, suflu tubar și raluri crepitante. Radiografia pulmonară descrie o opacitate alveolară, cu bronhogramă aerică, bine sistematizată, neretractilă, uneori însoțită de reacție pleurală. Biologic se constată hiperleucocitoză cu polinucleoză. Bacteriologic, se evidențiază pneumococii, pe colorația Gram a frotiului din spută, dar antigenele
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
întreb dacă emoția primirii unui dar de sărbători mai există în situația dăruirii ostentative. O celebră doamnă autohtonă își anunță public cu dezarmantă dezinvoltură lista cheltuielilor de iarnă: 16.000 euro pe un mobilier italian, 3.000 euro pe lustrele suflate în aur, pat și canapele de 11.000 euro, fotoliu din piele elastică ce se mulează pe corp de 2.000 euro și alte asemenea "mărunțișuri". Un om de afaceri de-al nostru a dat nu mai puțin de 150
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
atăcau și îi ușurau de bani în toate baladele"; ,,Haiducii din doine, balade și idile erau liberi și fericiți ca păsările, animalele și peștii care zburdau prin codri. De cum venea primăvara, haiducii cei harnici plecau în pădure. Acolo ei cântă suflând din frunză și lăsându-i pe boieri cu buza umflată". Am rămas și eu cu buza umflată citind monstrele de "înțelepciune" ale viitorilor (mei?) studenți. Unuia dintre ei i s-a cerut să compună o scrisoare către o persoană imaginară
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
bună parte a lexicului argotic cuprinde referiri la limbaj: ca tehnică a înșelării (a vrăji, a cobzi, a cobzări, a iordăni, a duce cu papagalul, a băga texte), ca act condamnabil de denunțare (a sifona, a prădui, a cînta, a sufla, a ciripi), ca practică a ironizării (a face caterincă, a face caragață, a lua la mișto...)."61 Comunicarea argotică izbucnește așadar spontan, afirmîndu-se dintr-o necesitate de apărare, de avertizare, de diversiune sau de divertisment. Pentru George Astaloș, "argoul este
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
spre el. Apoi închide ușa, cu infinită grijă. Îmi scot bricheta, îmi aprind țigara. Mă uit în tavan și văd un senzor de fum. Deschid fereastra și mă aplec peste pervaz. E o zi senină. Trag un fum, apoi îl suflu încet spre cerul albastru al Romei. Vară/iarnă Bătrânul deschide ușa și mă privește. Îl salut și-i spun că am venit să iau cauciucurile de iarnă. Te-a trimis Hari? Pentru câteva secunde stau în cumpănă. Apoi îi spun
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
în prima zi de iarnă. Ca în primele zile de iarnă, când a căzut prima zăpadă pe aceste locuri. Orice lucru are un început, nu? Fără să-mi dau seama, soarele a dispărut și pe cer au apărut nori. Vântul suflă întotdeauna când mă aflu pe pod. Acum rafalele sunt mai iuți. Omul își vede de treaba lui, strecoară mai departe apa tulbure a râului prin pânza rară a crâsnicului. Mă întreb ce o fi fost râul ăsta când încă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
demult uitată își aminti o zi luminoasă de vară, cu ani în urmă. Se afla pe culmea unui deal, în vale se întindea un mic sat, iar în apropiere, pe un promontoriu, ruinele unei cetăți de apărare din vremurile vechi. Sufla un vânt ușor, misterios ce ocolea în vârtejuri iuți zidurile prăbușite, năpădite de ierburi înalte crescute printre dărâmături. De acolo, de la acel vârf legendar, se întindea cât vezi cu ochii spre sud un podiș înalt. Doar în depărtare, la ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Nu i se părea o ruptură, o incompatibilitate era aceeași chemare, poate același scop nedeslușit. Drumul devenise drept, încât mașina prinse viteză fără voia lui. Câmpul se arăta pe alocuri negru, plin de arături, sau verde de grâu răsărit. Vântul sufla, izbea botul mașinii cu furie, vuiet ce se adăuga, separat, la foșnetul neîntrerupt al roților pe asfalt. Deodată, fulgi de nea își făcură apariția în văzduhul cenușiu. Drumul era alunecos, acoperit de o pojghiță de gheață lucitoare. Aproape de orașul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
acum, răspundea fostul aviator. Înainte se făceau lucruri trainice. Nu renunț, m-am obișnuit cu el. Și asculta știri, muzică de la aparatul cel vechi. Noaptea nu asculta radioul, vorbea cu soba. Un obicei din tinerețe. Deschidea portița, își aprindea țigara, sufla fumul pe gură în gura sobei și medita la viața lui. De un timp, prezentul îl apăsa ca o povară grea, deși amintirile veneau troiene nesfârșite în urma sa. Toată viața n-a făcut decât să zboare, trebuia să plece în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
pe toți și le-am spus: Dacă voi credeți că un artist pune piciorul după carnețelele Dvs., vă înșelați amarnic! Perfecțiunea merge până într un punct." Am repetat atât de mult, încât am făcut bășici la picioare, dar nu am suflat o vorbă. Altcineva ar fi putut să se înfoaie că a cântat la Covent Garden, la Viena sau la Paris. Eu nu am scos o vorbă, pentru că mi-am dat seama cât de tare țin ei la această coeziune a
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
ioc! Premio Bacco dei Borboni. Mi-au dat o sută de sticle de vin cu eticheta Viorica Cortez. Nu cred că am băut vreuna. Dacă nu greșesc, era Maes trul la Roma în perioada aceea și cred că... le-a suflat el pe toate! Aș fi putut să păstrez măcar una, de amintire. Ei, ideea este că, din 1975, de când am făcut prima ediție, acolo s-au întâmplat multe... Au tăiat copacul, s-a băgat Rodolfo Celletti, Giorgio Gualerzi, Sergio Segalini
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
calculeze cuvintele; cum nu se instruiește decât conversând, nu-i place o discuție în care, în materie de instrucție solidă, ar trăda ceea ce îi lipsește: și nu-și compensează această lipsă prin elocvență: este nevoie de un anume elan al sufle tului pentru a fi elocvent, iar el este un om atât de stăpân pe sine, încât n-ar fi în stare de spontaneitate nici dacă ar vrea. Nu are ușurință în exprimare, pentru că e nevoie să scrii cu ușurință ca să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
un asemenea ton, încât te cuprindea un râs de nestăpânit. Obligată să aștepte să-ți treacă, Doamna de Coislin aștepta cu gravitate, prizând tutun. Citind într-un ziar despre moartea mai multor regi, și-a scos ochelarii și a spus, suflându-și nasul: „A dat o moli mă în animalele încoronate.“ În clipa în care era gata să se stingă, se susținea lângă patul ei că nu mori decât dacă te lași în voia morții; că, dacă ești foarte atent și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
imaginăm o corabie ce pornește într-o călătorie pe mare, fără cârmă și fără o destinație clar stabilită. Șansele ca aceasta să ajungă într-un port sunt minime. Ea va pluti în derivă, așteptând un vânt prielnic care să-i sufle în pânze pentru a o propulsa într-un sens necunoscut, timp în care pasagerii se vor întreba, exasperați, în legătură cu prezența lor la bordul unei astfel de corăbii. Dacă ne imaginăm școala ca o corabie pornită în călătoria schimbării, atunci cârma
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
așa cum ne-au străpuns sufletul rămășițele zilei. Confuzia este modul principal de dezvăluire a personajelor. Cel mai adesea personajele se ratează unul pe altul, ceea ce vrea să spună că nimeni nu descifrează pe nimeni. șerpuind printre ființe, povestirea abia mai suflă, curiozitatea se ascute până devine insuportabilă. Aducerea aminte este esențială în romanele lui Ishiguro. Drumul duce de la faimosul pictor care putea lansa sau distruge o carieră (Ono le-a făcut pe ambele) la bătrânul pictor uitat, cu un trecut rușinos
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de a trăi la Paris, ca în acea după-amiază de iarnă, în inima orașului, pe rue de Richelieu, în drum spre vechea Bibliotecă Națională, unde mă așez să citesc. Mi se pare că ceea ce simt ține de spiritul Parisului care suflă asupra mea, ușor, imaterial, așa cum suflă asupra Senei, a pietrelor, a arborilor și asupra tuturor acelor cărți ce mă înconjoară până la culmea cupolei transparente și dincolo de ea, în cerul întunecat, luminat de luminile orașului! De fapt, prezența mea pe străzile
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în acea după-amiază de iarnă, în inima orașului, pe rue de Richelieu, în drum spre vechea Bibliotecă Națională, unde mă așez să citesc. Mi se pare că ceea ce simt ține de spiritul Parisului care suflă asupra mea, ușor, imaterial, așa cum suflă asupra Senei, a pietrelor, a arborilor și asupra tuturor acelor cărți ce mă înconjoară până la culmea cupolei transparente și dincolo de ea, în cerul întunecat, luminat de luminile orașului! De fapt, prezența mea pe străzile Parisului - care mi se pare firească
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]