5,450 matches
-
încredere în Dumnezeu, respect, dragoste și ascultare de Dumnezeu și comunicare cu Dumnezeu. Mântuitorul ne învață că rugăciunea trebuie să fie însoțită de priveghere: „privegheați și vă rugați”. Așadar, rugăciunea nu trebuie să fie ceva de suprafață, ci un act tainic, de profunzime. Când ne pregătim pentru rugăciune, să căutăm mai întâi să ne liniștim sufletește și să ne retragem în cămara noastră, nu ca fățarnicii, cărora le place să-i vadă oamenii. Numai atunci vom fi siguri că rugăciunea noastră
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
-și manifeste această iubire prin credință, fapte bune și rugăciune. Sfântul Apostol Pavel spune: „Femeia se va mântui prin naștere de prunci, dacă va viețui cu smerenie, în credință, în iubire și în sfințenie.”. încă de la zămislire se formează legătura tainică între mamă și copilul ei, pe care nici moartea nu o poate destrăma. După învățătura creștină, sufletul trăiește dincolo de timp și spațiu, dincolo de trup și moarte. De aceea, ne putem întreba la ce vârstă poate începe educația religioasă a copilului
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
din veșnicie de Creator, lucrarea binelui constituind singura cale de urcare spre Dumnezeu, singurul mijloc de asemănare cu El, în suprema noastră chemare, și mijloc de mântuire. Prin credință și rugăciune, creștinul se înalță spre Dumnezeu, se apropie și comunică tainic în duh cu El, se împărtășește din harurile și lucrurile firii Dumnezeiești. „Rugăciunea nu e numai un mijloc ce duce la fapta cea bună, ci este și ea însăși o faptă bună”, spune un înțelept. Peste toate acestea, rugăciunea este
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Umilința și îndurerarea inimii vin din conștientizarea lăuntrică a slăbiciunii și nevredniciei noastre. Proorocul David zice: „Ființa mea, ca o nimica înaintea Ta” sau „nu pentru dreptățile noastre cădem înaintea Ta..., ci pentru îndurările Tale cele multe, Doamne”. Dumnezeu lucrează tainic mântuirea omului peste judecata și puterile noastre limitate. în sensul acesta, Dumnezeu vorbește prin proorocul Isaia: „Nu sunt gândurile mele ca gândurile voastre și căile mele ca ale voastre, ci sunt departe ca cerul de pământ”. Ființa umană este darul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ca să se izbăvească de legăturile iadului, prin binefacerea rugăciunilor celor vii rostite pentru dânșii și, mai ales, cu jertfa cea fără de sânge săvârșită pentru cei vii și pentru cei adormiți întru Domnul, adică prin Sf-nta Euharistie. Dumnezeu lucrează tainic pentru mântuirea omului. în sensul acesta, El vorbește prin profetul Isaia: „Nu sunt gândurile mele ca ale voastre și căile mele ca ale voastre, ci sunt departe «ca cerul de pământ»”. Iar Domnul și Mântuitorul Iisus Hristos ne spune: „cele
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
fapt, rugăciunile pentru cei adormiți? Sunt mijlociri, implorări de har și milă de la Dumnezeu, făcute de biserica luptătoare, prin parastase pentru iertarea păcatelor și mântuire de chinul cel veșnic. Biserica singură poate să facă aceste rugăciuni, pentru că ea este trupul tainic al lui Hristos, care se prelungește peste veacuri, ca toți oamenii să-l cunoască pe El, care este „Calea, Adevărul și Viața” și să se mântuiască. El este capul și întemeietorul Bisericii, căreia i s-au dat cheile împărăției Cerurilor
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
modele și exemple vii pentru prezent și viitor. Dintru început, în lucrarea sa, Biserica a considerat întreaga comunitate ca dar al lui Dumnezeu care, prin întruparea Fiului Său, a făcut din lume „o zidire nouă”. Astfel, Biserica a devenit trup tainic al lui Hristos, iar creștinii sunt mădularele unite unele cu altele în Iisus Hristos. Sfânta Biserică a răsădit în sufletul creștinilor credința, fără de care nu este mântuire, după cum ne îndeamnă Sf. Ap. Pavel: „Stați în credință, că fără credință
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cerești rugăciuni, cugetând mai întâi la porunca dată de Hristos oamenilor, aceea de a se ruga în taină. Prin aceasta îi face să priceapă că văzul și auzul lui Dumnezeu Atotputernicul stau de față în cele mai ascunse și mai tainice locuri și că se așteaptă de la ei credință cu inima înfrântă și smerită, deoarece numai în acest chip este bine să-și arate, în fața Unuia Dumnezeu, simțămintele de evlavie și de rugăciune, convinși fiind că Dumnezeu vede tot și aude
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
să aștepți timpul unei asemenea biruințe, arătând prin aceasta că nu dorești slavă deșartă, ci o adevărată bărbăție. Fericitul Augustin ne aduce aminte că „nu Dumnezeu ne duce în ispită, ci îngăduie să fie duși cei care, potrivit iconomiei Sale tainice, sunt lipsiți de ajutorul Său, fiindcă nu s-au făcut vrednici de El. Pe de altă parte, cei lămuriți prin ispite se întăresc în fața încercărilor și capătă nădejde în ajutorul și mila lui Dumnezeu.” Sf. Maxim Mărturisitorul ne îndeamnă să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
forma cea mai intimă a vieții noastre. Intră în camera ta și, închinzând ușa, roagă-te în ascuns Tatălui tău, care este în ceruri. Aceste cuvinte ne îndeamnă să intrăm în noi înșine și să facem aici un altar. „Locul tainic” este inima omenească. „Viața de rugăciune, densitatea, profunzimea, ritmul său măsoară sfințenia noastră sufletească și ne descoperă pe noi înșine.” Transformarea lăuntrică trebuie să ne facă să trăim din plin dragostea creștină. în ssufletului copilului să nu încapă sentimentul urii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
fixează natura personajului, destinul său rămâne în esență, aceleași. Cu mai multe ocazii, Eliade sublinia importanța destinului ca mijloc de diferențiere, faptul că diferența trebuie căutată în destinul fiecărei femei. Destinul Ilenei-Lenei este de a revela celor doi înțelesul ascuns, tainic al miracolului aflat sub semnul întâmplării și ascuns sub masca nesemnificativului: "asta aparține într-un anumit sens miracolului, de aceea și apare, poate, atât de întâmplător, într-o serie de evenimente cu desăvârșire frivole și nesemnificative... Stă în putința noastră
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a cunoscut Solomon cu înțelepciunea sa"158. Trimiterea pe care o realizează patronimul Dorinei la solomonar și la "identitatea serpentiformă a lui Andronic", se datorează faptului că este "predestinată onomastic pentru nunta cosmică pe care o va trăi în umbra tainică a mânăstirii Căldărușani"159. Numele pământesc al protagonistului este și el marcat de fonemul în discuție - Sergiu. Celălalt nume, Andronic, este unul fanic: andros- bărbat, nike-victorie și asupra acestei semnificației avertizează Matei Călinescu 160, Lăcrămioara Berechet 161 și Ștefan Borbely
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
măreției femeii iubite asemănătoare unei zeități, în nuvela În curte la Dionis, Una, "fata verde" "care-și ardică struna" este o imagine evidentă a lui Orfeu dând glas muzicii, "orficului tumult" și, implicit, mesajului criptic. Una este, de asemenea, numele tainic al Leanei, cunoscut doar de Adrian. Ea se arată celorlalți sub numele ei de împrumut "pentru păcatele mele". În final, recunoașterea prin reflectare (Leana-Îngerul Morții, Adrian-Îngerul Morții) este anticipată de identificarea celor doi cu Orfeu în versurile menționate. Procesul de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a îngrădirilor, nu suntem asemenea șoarecilor prinși în cursă, imagine pe care o semnifică Buchenwaldul (incinerarea din care Eliade face "simbolul ultim al Istoriei"655). Buchenwaldul reprezintă o situație-limită, "loc obsedant al unei umanități hărăzite incinerării", "spațiu-limită, unde, în chip tainic, libertatea interioară poate fi încă dobândită și unde noi Boddhisattvas împărtășesc, din compasiune și în anonimat, soarta semenilor"656. În acest context, în care libertatea nu poate fi decât interioară, Boddhisattva "va muri carbonizat, dar va muri liber". Transformarea prințului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fără agonia decrepitudinii și a mizeriei. Era o casă boierească de pe vremuri, dar bine păstrată". Marcată de spiritus loci stăpâna casei, d-na Zerlendi, nu îmbătrânește "ca toată lumea" sau, "poate, îmbătrânea asemeni femeilor din alte veacuri; înțelegând, într-un chip tainic, că prin moarte se va apropia de marea iluminare a tuturor înțelesurilor, iar nu de sfârșitul unei vieți pământene", din aceeași familie a personajelor feminine eliadești din care fac parte Marina și avatarul său, Zamfira (din Pe strada Mântuleasa), Leana
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ansamblul nivelurilor de percepție, adică Obiectul și Subiectul, ca două realități paralele, iar fluxurile de informație, respectiv conștiență, ca două mari bucle care traversează aceste două ansambluri (care formează, de fapt, întregul univers sau poate al universurilor), atunci, acest "terț tainic inclus" realizează intersecția dintre aceste bucle în cel puțin un punct X. Acest punct poate fi considerat un fel de sursă a Realității și a percepției, afirmă Basarab Nicolescu, fiind similar cu acel punct pe care misticii îl numesc prin
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
străfulgerări de urme și de treceri: "sufletul, cât o umbră crescută sub frunză" (Cântece simple: Mărior, III), "suflet cât o mireasmă proaspătă și gălbuie" (Cântece simple: Mărior, IV)23. Imaginea sufletului întrupată în lumină, surprinsă în "clipa ceea rară de tainic început" (Ultima verba. Cântarea lui Samson)24, nu poate fi posedată, avută în vedere precum o reprezentare sensibilă sau o reproducere fidelă. "Sufletul ți-l pipăi cu mânele, eteric" (Pastel) pentru că "nemărginit senin era în suflet" (Arșița)25; sufletul atins
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
luminii care aduce în lume chipul nevăzut al sacrului?28 Dar imaginea apariției diafanului nu e limpede; este chiar clar-obscurul ce joacă în privire și îi dejoacă perspectiva. Nici nor, nici zeu, sau poate ambele, în imaginea dublă a unei tainice intricări, în țesătura căreia norul pare un zeu iar zeul apare în chip de nor29. Nu mai suntem obișnuiți cu semnele pe care sacrul le aruncă în lume, și atunci când le vedem - din întâmplare, în închipuire sau din iluzorie chemare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
posibilitate a creșterii este încă în ascundere, nemanifestat în lumină, dar ceea ce începe să fie (posibil) crește numai în lumina ce vine de sus, trece prin limitele interiorității evacuate și se expune pe fondul astfel dezvăluit. De aceea, "în fructul tainic, încă nebănuit în muguri,/ S-amestecă tot cerul, setos de zămislire"35. Cerul nu e transcendentul absolut spre care se tinde; coboară el însuși în adâncul zămislitor al lumii, răsare în imanența în care el rămâne inaparent în sine, transcendent
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e transcendentul absolut spre care se tinde; coboară el însuși în adâncul zămislitor al lumii, răsare în imanența în care el rămâne inaparent în sine, transcendent oricărei apariții în faptul-de-a-fi al exteriorității fenomenale. Iată de ce, în muguri, fructul e încă tainic acoperit, ființare in potentia, iar ceea ce duce la apariție (ducând cerul mai departe) e inaparentul imaginii cerului, invizibilul care se arată în forma pe care o duce la vedere. În adâncul imaginii pulsează însăși posibilitatea ei, inimaginabilul aprioric al originarului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
taine, acopăr, nu ascund"57; atât și nimic mai mult, căci ceea ce se acoperă în arătare se descoperă ca imagine. Doar în imagine "slobodă, spre cer, înfloritoare,/ Inima mea nu mai întârzie./ Zbucnește afară în limpezimi petale/ Să lege rod tainic, bob de poezie"58. Frumusețea ce respiră în ritmul inimii creează frumusețe, apare și se descoperă ca limpezime. Ceea ce e astfel limpezit este un mediu de creștere, intermediul translucid al posibilului care rodește în trupul poetal al rostirii 59. Imagine
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unui centru de greutate dinafara ei. Dacă "altar al divinului este inima omului" (Sf. Bonaventura), conform acestei viziuni teocentrice, deschisă din perspectivă cardiacă, omul renunță la propria persoană imaginară pentru a se alătura imaginii divine, chipului supranatural care îi luminează tainic fața. "Căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta" (Matei 6, 21). Inima consimte acestei răpiri, resimțită ca o smulgere; este "străpungerea salvatoare a inimii", potrivit lui Hugues de Saint-Victor. Abia atunci ea strălucește ca icoană, precum "aurul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se poate arăta, iar dacă se arată ca imagine el se înfățișează ca invizibil al vizibilului. În această perspectivă, sufletul nevăzut este ascuns în imaginea care îl acoperă, îl învăluie în faldurile groase ale rațiunii suficiente. Este "chipul lui cel tainic/ de care nu știe/ încă având hotar/ mintea ia forma lucrurilor cunoscute/ dar ajungând la cel fără chip/ se face fără chip"6. Chipul sufletului, nevăzut de minte, rămâne retras în ascundere, acoperit de necunoaștere. Iar aici a nu cunoaște
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se adecvează obiectului pe care și-l pune în față. Ceea ce nu i se înfățișează în acest fel, în chipul obiectualizat al lucrurilor cogitabile, nu există. Or sufletul este un nemăsurabil, ca atare un necogitabil. Chipul unui suflet" este "chipul tainic" atât timp cât el rămâne "chipul ascuns"7. În hotarele minții care ia forma lucrurilor cunoscute, sufletul își întoarce fața, se cufundă în nevăzutul fără imagine. Și unde - pentru cine - ar putea avea el o imagine, dacă nu tocmai în cuprinsul eliberat
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
face cu putință, așa cum pleoapele se deschid sub pleoapele altui cer, așa cum prin petalele desfășurate transpare lumina pe care ele o înfășoară: "în suflet/ petală cu petală/ cum se coboară-ncet/ ceruri coboară", "începuse/ în el o lumină, un cer/ tainic să se desfășoare/ ca petalele lotusului", "lumina/ ce-nconjoară cu apele-i un cer/ ca pe un nufăr care își deschide/ mulțimea lui de pleoape înăuntru"46. Actul acestei treptate desfaceri parcurge în amonte orizontul manifestării, până la prefacerea în care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]