5,306 matches
-
punea capăt amenințării armene și stabiliza frontiera de răsărit a Turciei. În anii care au urmat, guvernul sovietic a continuat să-i aprovizioneze pe naționaliști cu arme și muniții. Din cauză că forțele aliate luptau pe pămînt rusesc împotriva regimului bolșevic, opoziția turcească era sprijinită foarte mult de Moscova. În afară de valorosul sprijin al rușilor, Kemal a fost poate ajutat într-o măsură și mai mare de divergențele apărute în tabăra Aliaților. În lupta pentru dobîndirea controlului, era inevitabil ca puterile imperiale să intre
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
După victoria turcilor, soldații greci, însoțiți de mii de civili de aceeași naționalitate care locuiau de mult timp la Izmir și în alte orașe din Anatolia, au fost nevoiți să se retragă în grabă spre mare. După cucerirea Anatoliei, armata turcească și-a continuat marșul victorios spre Tracia. Forțele britanice erau concentrate în zona Strîmtorilor și la Constantinopol. Ambele părți au avut grijă să nu provoace ostilități. Date fiind repetatele victorii turcești, în octombrie 1922 a fost semnat la Mudanya un
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
retragă în grabă spre mare. După cucerirea Anatoliei, armata turcească și-a continuat marșul victorios spre Tracia. Forțele britanice erau concentrate în zona Strîmtorilor și la Constantinopol. Ambele părți au avut grijă să nu provoace ostilități. Date fiind repetatele victorii turcești, în octombrie 1922 a fost semnat la Mudanya un armistițiu; negocierile au fost purtate între Kemal și reprezentanții britanici și greci. Armata greacă se retrăsese în acest timp dincolo de fluviul Marița. Cuceririle turcilor asigurau menținerea regimului de la Ankara ca guvern
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
efectiv de 100 000 de soldați să declanșeze o campanie împotriva lui Kemal. Obiectivul era înconjurarea și apoi anihilarea trupelor inamice. Această politică s-a dovedit imposibil de pus în practică atunci cînd, înainte ca grecii să pornească ofensiva, forțele turcești s-au retras pur și simplu în Anatolia, astfel că armata grecească s-a aflat curînd în situația de a opera departe de bazele ei, într-un mediu rural pustiu, cu provizii insuficiente și înconjurată de o populație ostilă. Comunicatele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în Anatolia, astfel că armata grecească s-a aflat curînd în situația de a opera departe de bazele ei, într-un mediu rural pustiu, cu provizii insuficiente și înconjurată de o populație ostilă. Comunicatele privind victoriile clare, în urma cărora armata turcească se retrăsese, au fost primite cu mare entuziasm în Grecia. Guvernul a luat decizia ca marșul să continuie, țelul lui fiind ocuparea Ankarei, cartierul general al naționaliștilor turci. După cum am menționat mai sus, armata grecească a fost oprită la rîul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
trupelor; atît guvernul, cît și opinia publică s-au opus unei astfel de acțiuni. Datorită propriei sale slăbiciuni militare, timp de un an, guvernul turc nu a reușit să întreprindă nici o acțiune. În cele din urmă, în august 1922, armata turcească a atacat. Forțele grecești au cedat repede, iar peste două săptămîni, soldații naționaliști intrau în Izmir. Trupele grecilor au fost evacuate în mare grabă și în dezordine prin toate mijloacele posibile. Locuitorii greci care au putut face rost de un
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Uniunea Sovietică avea încă pretenții față de sudul Bucovinei. Din punctul de vedere al germanilor, cel mai periculos aspect al discuțiilor consta în noile propuneri ale lui Molotov în privința Balcanilor. Guvernul sovietic nu cerea numai dreptul de trecere liberă prin Strîmtorile Turcești, dar și instalarea unor baze în regiune. Pe lîngă aceasta, el voia să acorde Bulgariei o garanție similară celei date României de Germania și Italia. Cu alte cuvinte, Stalin încerca să pună în practică multe dintre aspectele fundamentale ale vechii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și au emis o declarație dură care repeta acuzațiile anterioare și îi ataca personal pe Tito, Ranković, Kardelj și Djilas. Partidul iugoslav era incitat pe față să-și răstoarne conducerea: "Biroul de Informații consideră că un asemenea regim terorist curat turcesc și degradant nu poate fi tolerat de partidul comunist. Interesele legate de însăși existența și de dezvoltarea Partidului Comunist Iugoslav cer să i se pună capăt acestui regim."27 Atacul deschis și direct la adresa liderilor iugoslavi le dădea acestora puține
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de asemenea fricțiuni foarte serioase cu Turcia, în special în anii care au urmat imediat după sfîrșitul războiului. Dobrogea de sud, pe care Bulgaria o anexase în 1940 și a cărei stăpînire o deținea din 1945, avea o numeroasă populație turcească. Guvernul bulgar a exercitat presiuni puternice asupra acestor oameni ca să-i forțeze să emigreze, deoarece avea nevoie de pămînturile lor în cadrul programului de colectivizare. Cu toate că aproximativ 150.000 de turci au plecat la începutul anilor '50, în 1965 mai erau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
privind eventuala soartă a locuitorilor turci sub stăpînirea grecească. După cum am văzut în trecut, ori de cîte ori era instituită în Balcani o administrație creștină într-o fostă regiune otomană, populației musulmane i se aplicase un tratament dur. Experiența populației turcești din România și Bulgaria după 1945 constituia un exemplu elocvent. Nu exista absolut nimic în situația din Cipru care să fi putut înlătura îngrijorarea turcilor. Populația grecească a insulei împărtășea bineînțeles punctul de vedere al Atenei. Au fost înființate organizații
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
atinse pe calea negocierilor, o mare parte a ciprioților greci au recurs la teroare. Grivas, care adoptase preudonimul de Dighenis Akritas, a devenit figura de frunte. Detașamentele lui inițiau acțiuni violente nu numai împotriva ocupanților englezi, ci și a populației turcești. Așa cum era de așteptat, evenimentele acestea au provocat o reacție violentă din partea Turciei, care era dispusă să accepte continuarea dominației britanice, dar nu și trecerea insulei sub controlul Greciei. Disputa care s-a iscat în legătură cu Ciprul a produs o animozitate
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
problemă, nici unul dintre cele două guverne, turc sau grec, nu putea renunța la intenția lui de a sprijini partea respectivă a populației insulei. Ambele naționalități au recurs la violență. În timp ce teroriștii ciprioți greci îi atacau pe turcii din insulă, populația turcească a Istanbulului s-a năpustit în septembrie 1955 asupra celor circa 100.000 de greci care locuiau încă în oraș. Drept urmare a tulburărilor de aici, majoritatea grecilor au fost nevoiți să emigreze. Extrem de deranjați de situația aceasta, diplomații britanici au
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
devenit deci stat independent, președinte fiind Makarios, iar vice-președinte Küçük. În ciuda independenței teoretice a Ciprului, puterile au rămas profund implicate în problemele locuitorilor lui. Marea Britanie deținea două baze aeriene și existau încă o serie de trupe de ocupație britanice și turcești. Britania, Grecia și Turcia aveau totodată statut de puteri garante ale insulei, ale cărui prevederi îi permiteau oricăreia dintre ele să intervină unilateral. Cele trei state au fost de asemenea de acord în privința faptului că nu urma să fie vorba
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în 1959. Obiectivul lor comun rămînea fie unirea, fie cel puțin preluarea controlului deplin asupra insulei de către comunitatea greacă. Avînd acest țel în față, Makarios și suporterii lui greci au făcut o tentativă de afirmare a autorității lor asupra populației turcești, acționînd deci contra prevederilor acordului anterior. Grecii erau din nou agresorii, iar turcii victimele. Detașamentele înarmate au devenit active, iar cifra pierderilor a început să urce. Ca și în situațiile dinainte, guvernul turc a sărit în apărarea minorității amenințate. Au
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
forță de menținere a păcii. Între timp, conflictele continuau. Deși dezavantajată numeric, populația turcă era întărită de armele și de voluntarii sosiți din Turcia. Detașamentele grecilor, care dețineau armament greu, au lansat în august 1964 un atac decisiv asupra enclavei turcești de la Kokkina, situată în nord-vestul insulei. Guvernul turc a reușit să salveze punctul amenințat doar recurgînd la forțele lui aeriene. O criză majoră apăruse acum în relațiile dintre partenerii NATO. Cu toate criticile aduse acțiunilor guvernului anterior, guvernul Papandreou nu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
comunitățile greacă și turcă au devenit și mai dezbinate; fiecare dintre ele rămînea concentrată asupra propriei ei zone, iar împărțirea fusese practic realizată. Exista pe insulă o forță de ocupație a Națiunilor Unite, plus o serie de trupe grecești și turcești. În acest moment s-a produs o schimbare în atitudinea lui Makarios. Deoarece nu primise din partea Occidentului ceea ce considera el drept un ajutor pe măsură în perioada crizei, arhiepiscopul a apelat la sprijinul Uniunii Sovietice. Ulterior, nutrind încă un sentiment
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
militar. Existau deci trei facțiuni: Makarios și suporterii lui, Grivas și detașamentele sale înarmate și comunitatea turcă, aceasta din urmă primind arme din Turcia. În 1967, ajutate de soldații trimiși din Grecia, detașamentele lui Grivas au început să atace satele turcești. Total depășită numeric, populația turcă a suferit pierderi grele. Guvernul turc era din nou gata să vină în ajutorul ciprioților turci. În noiembrie 1967, ministru de externe al Greciei a devenit experimentatul Pipinelis. Atena părea să fie în pragul unui
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
plus, liderii militari precipitaseră o acțiune fără o pregătire corespunzătoare în privința reacției inevitabile a Turciei. Conform acordului din 1959, guvernul turc, ca putere protectoare, avea dreptul legal de a interveni unilateral. La 20 iulie a debarcat pe insulă o armată turcească ca să apere populația turcească. Guvernul grec a replicat declarînd mobilizarea generală, ordin care a produs o foarte mare confuzie. Cu toți cei șapte ani de stăpînire militară, țara nu era pregătită de război. Armata nu dispunea de armele sau de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
o acțiune fără o pregătire corespunzătoare în privința reacției inevitabile a Turciei. Conform acordului din 1959, guvernul turc, ca putere protectoare, avea dreptul legal de a interveni unilateral. La 20 iulie a debarcat pe insulă o armată turcească ca să apere populația turcească. Guvernul grec a replicat declarînd mobilizarea generală, ordin care a produs o foarte mare confuzie. Cu toți cei șapte ani de stăpînire militară, țara nu era pregătită de război. Armata nu dispunea de armele sau de proviziile necesare. Dîndu-și seama
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Pașa, el sublinia că, dacă acestea nu prezintă prea multă însemnătate la scară mai largă, continentală (adică pentru „marea politică”), în schimb, constituie „un izvor documentar interesant pentru cercetătorul campaniei de la Dunăre, pentru istoricul legiunilor zise poloneze, pentru situația armatei turcești, pentru relațiile româno-turco-austriece pe teritoriul Principatelor, în vremea ocupației lor de către turci și austrieci”. Spre deosebire de memoriile celui ajuns general turc (Sadîk Pașa) doar prin grațiile validé sultanei, scrierile memorialistice ale lui Wl. Czartoryski comportă, în opinia lui L. Boicu, un
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aveau tot interesul, și acționau în consecință, pentru a împiedica știrbirea acestui privilegiu. O altă piedică în calea navigabilizării râurilor noastre o constituia lipsa de capital, ceea ce explică faptul că inițiativa în acest domeniu a aparținut reprezentanților capitalului străin. Suzeranitatea turcească, până la abolirea monopolului otoman asupra comerțului nostru exterior (1829), ridica primejdii luate întotdeauna în considerare. La 11 iunie 1798, de pildă, viceconsulul francez Parrant semnala posibilitatea navigabilizării unora din râurile noastre. El adăuga însă că domnitorul avea motive întemeiate de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
plata taxei „depeșilor” telegrafice și a corespondenței. După semnarea convenției telegrafice, a urmat adeziunea Moldovei la „tratatele” uniunii telegrafice austro-germane din anii 1851, 1853, 1855 și 1856, fără aprobarea prealabilă a Curții suzerane. Întrucât Principatele Române se aflau sub suzeranitatea turcească, în principiu nu aveau dreptul să încheie convenții internaționale. Așadar s-a nesocotit acest principiu sub ocupația austriacă. Nu știm care a fost atitudinea Turciei față de această situație. Este exclus ca ea să nu fi aflat de existența convenției. Bănuim
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ateliere mari în orașe. Prima încercare mai serioasă a fost întemeierea atelierelor de unelte agricole din Păcurari, care, după cum se știe, a eșuat în cele din urmă. În 1857, Anton Schiler și comp. „a deschis” la Iași, „în mahalaua feredeului turcesc, de vale de curtea domnului Mihai Sturdza, o fabrică pentru mașini agronomice, în care fabrică se pot pregăti - spune proprietarul ei - felurite mașini precum: mașini mici și mari pentru treierat pâine albă la 40 și cea a doua până la 80
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
întâmpina numeroase dificultăți. În condițiile crizei generale a sistemului feudal, a lipsei brațelor de muncă calificate, a îngustimii pieții interne, a lipsei de credit, a stării nesatisfăcătoare a căilor și mai ales a mijloacelor de comunicație, în condițiile conservării suzeranității turcești, care favoriza concurența străină, a favoritismului deșănțat pe care-l practicau domnitorii prin acordarea așa-ziselor privilegii exclusive întemeietorilor de întreprinderi industriale și care frânau inițiativa întreprinzătorilor neboieri, a exercitării dreptului de monopol de către unele instituții și persoane particulare etc.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
decât în Anglia. Asupra cauzelor acestei întârzieri ne-am oprit adeseori în acest capitol. Ele se rezumă la înapoierea economică și politică a Moldovei, la politica economică a statului, la lipsa de credit și mijloace de comunicație, la menținerea suzeranității turcești etc. N. Suțu observa că „dintre indigeni, acei care posedă sume de bani capabile de a fi fructificate în noi genuri de activități productive sînt marii proprietari, care, putînd să-și valorifice capitalurile în domeniul agricol sau în plasamente cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]