5,344 matches
-
vorba. Cu toate că moștenitorul a crezut din nou că mintea fetei fabulează, a dispus, totuși, să se procedeze așa cum ceruse ea. La biserica Sainte-Catherine-de-Fierbois, în spatele altarului, a fost găsită sabia pe care o dorea proaspătul ostaș. Faptul l-a uimit și mai mult pe Charles. Fiind găsite în acel loc mai multe arme, în cele din urmă a reușit să afle că ele fuseseră depuse acolo încă în anul 1415, după bătălia de la Azincourt, când Henric al VI-lea al
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
în ordinea umanului („o arătare de om”). Trăsăturile somatice ale acestui uriaș, dominate de nelipsitul caracter curios și nemaipomenit, sunt conturate în linii ce echilibrează raportul celor două complementare himerice reprezentând foamea și setea. Astfel, naratorul lansează afirmații care, în măsura în care uimesc și cutremură imaginația receptorului, sunt convertite cu succes în imagini comice, ornamentate de tragedia degradării spiritului(„al dracului o nanie de om”, „grozav burduhan”, „nesățios gâtlej”). Și destinul acesui uriaș, generalizat sub forma biblică a Septuagintei, este codificat în cifra
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
picăturile prelinse de pe ciutură, care desenau cercuri concentrice. Odată strigase privind în jos, adâncul întunecat imitându-l. Era tare încântat de ecou, credea că nimeni nu mai știa ce fenomene ciudate se produceau acolo, în întuneric. Gândea că-i va uimi pe toți cu descoperirea lui. Ridicându-se de deasupra fântânii, tresări deodată atent. Apăruse pe drum o fetiță de vreo unsprezece ani, cu o băsmăluță colorată. Purta o fustă lungă, creață și o bluză scurtă din stambă, cu mâneci largi
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
pe G. D. Ladima, poet și ziarist, firele vieții lor împletindu-se de mai multe ori, Emilia îi dă să citească scrisorile și, din acest moment oscilează între planul prezent și trecut, în funcție de reacțiile și memoria lui Fred. Acesta este uimit cum un astfel de om nu se gândise că se compromite scriindu-i unei astfel de femei cu "insensibiliatea leneșă, puțin lălâie" o cocotă de lux pe care o vizitau și alți bărbați. Scrisorile lui Ladima creionează un îndrăgostit sensibil
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
adică elementele prin care se detașează de ceilalți, să Întrebările lui Fred Vasilescu rămân simple ipoteze neliniștitoare și profunde, dar misterul lui Ladima rămâne nedezlegat. Se accentuează chiar și misterul celui care-și pune întrebările, pentru că nu poate să nu uimească distanța enormă pe care o parcurge Fred de la imaginea tânărului monden, în aparență superficial și fără probleme la nivelul cunoașterii, la imaginea finală a bărbatului grav, gânditor, mișcat de sensurile mai adânci ale existenței: Își mărturisește bucuria fără margini care
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
mârșavului și criminalului atac prin surprindere, lansat de o hoardă barbară de oameni bestiali care urmau să distrugă cea mai minunată civilizație care a existat vreodată. Se înscria cu atât mai inspirat în aceeași notă, dar nu excesiva pălăvrăgeală, îl uimea pe Clane, ci oferta în sine și implicațiile ei. În numele lui, o armată se organiza. După recitirea mesajului, se îndreptă spre oglinda în mărime naturală din baia vecină și se uită fix la propria imagine. Era îmbrăcat într-o robă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
terenurile palatului. Mult după ce întrevederea luase sfârșit, Clane analiză faptul. Bănuia că era o cursă, și totuși, Czinczar nu putea ști cât de valoroasă era acea sferă. Dacă conducătorul barbar ar fi examinat-o prin tubul gol, ar fi fost uimit de ceea ce era în interior. Totuși, asta nu-l putea ajuta la nimic. Cu toate acestea, presupunea că era o capcană. Tot nu avea importanță. Pentru obiectivul lui, vecinătatea momentană a bilei reprezenta tot ceea ce ar fi fost necesar, îndrăznea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
-mi să-l pălmuiesc și vom vedea dacă zeii atomului îl vor proteja de infamie. Czinczar îi făcu semn să treacă deoparte. Dar privi fix la prizonier, cu ochi anormal de strălucitori. Rapiditatea cu care tensiunea pătrunse în cameră, îl uimi. Și, incredibil, prizonierul profită de avantaj. - Imposibil să mă ucideți - printr-o propoziție îndrăznise să-i pună la încercare. Sprâncenele se încruntau pe fruntea lui Czinczar. Fusese atent la manevra lui Clane, ca la o chestiune de bun simț, anticipase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
și ochii i-au întâlnit privirea întrebătoare a lui Czinczar. Spuse încet: - Care e teoria ta? - O rasă neumană, capabilă de mari realizări științifice. Neândurătoare, neprietenoasă - căci există rapoarte de distrugere instantanee în zonele periferice ale Europei, care m-au uimit, până ce a fost găsit corpul. Intenționez să-mi pun întrebarea dacă aceasta ar putea să fie o a doua vizitare a sistemului solar. Nu pot să-ți ofer pe scurt toate relațiile logice pe care le-am imaginat, dar senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
mea. O pauză profetică. Încearcă. Nu te va omorî. Czinczar ridică bagheta de forță și apăsă pe activator. Nu se întâmplă nimic - Așteptă! Bila de lumină se aprindea. Vocea lui Clane străpunse liniștea chinuitor: - Încă nu crezi în zei? - Sunt uimit - spuse Czinczar - că nu ți-e teamă de răspândirea superstiției mai mult decât de răspândirea cunoștințelor. Noi, așa-numiții barbari, - spuse cu mândrie - te disprețuim pentru încercarea ta de a îngrădi spiritul uman. Noi suntem liber-cugetători și toată energia atomică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Maynard, de câte ori ți-am spus să nu te apropii de ceasul ăsta? Când am auzit-o că-mi spune Joe, am înlemnit. Pe atunci, încă nu știam că numele bunicului meu fusese Joseph. Și mai era ceva ce m-a uimit peste măsură: accentul cu care vorbea femeia. Exprimarea era cât se poate de precisă, dar n-aș putea s-o redau exact și în amănunt. Al treilea lucru, care m-a paralizat, a fost constatarea că figura ei, pe măsură ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
Sînt sigură că zîmbetul încîntat i-a adus în obraz gropițele nostime. Mă asigură că nu-mi fură confidențe: Publicăm numai ce doriți să publicăm, doamnă Iordana. O să-mi înțeleg mai bine viața, proiectînd-o pentru Șichy? O să înțeleg de ce mă uimește un gest, de ce mă rușinează un altul? De ce am procedat așa și nu altfel, la cutare ceas? Mă mai opintesc o dată în ușă și... verile mele rurale dau năvală din stînga vitraliului. Pot vedea-auzi salcia cu cozi de fată, foșnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bandaj pe ochiul stîng, semn că mai încercase o operație. Mi-am imaginat cu groază irisul sîngerînd. Livingul enorm, fără uși se îmbogățise cu o icoană pe sticlă, superb finisată. E din școala de la Nicula, a lui Țimforea. L-ar uimi și pe Leonardo. M-a surprins iarăși cu atenția excesivă. Îmi anticipează o remarcă, un gest, numai farăcheful de-a relua tema obsedantă pentru el nu vrea să mi-l înțeleagă. Șichy se lăsase pe-un scaun, stînd așa cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
urgent,/ închiși, împușcați/ Ori spânzurați/... Și toate se petrec/ în numele poporului” - formulă stereotipă prin care orânduirea comunistă își justifica legalitatea însușită samavolnic. Pentru a distrage atenția, cânta de zor Fanfara foamei ce-i incita doar pe copii, „Copiii se trezesc uimiți,/ Dar mamele-i roagă/ Să mai doarmă puțin/ ... Că pentru ce au ei de făcut/ Se cere putere/ Să poată ieși din blestem.” în Noapte grea, exprimând neagra noapte a istoriei naționale în care am fost cufundați samavolnic, cu sufletul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
românești ce s au succedat la guvernare, fac legi și cer drepturi și încă mai vor drepturi, pentru că politicienii români nu au maturitatea de a face politica interesului național românesc, ci politica interesului propriilor partide. Miercuri, 2 martie 2011. Sunt uimit, stupefiat, când aflu în ce stil mare se face contrabandă la toate vămile țării, inclusiv cele din interior. Masivele arestări de vameși și polițiști de frontieră arată fără drept de apel vehicularea unor sume extrem de mari în acea economie subterană
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
are fața Magicianului, însă nu este foarte sigur, așa că strânge din ochi, încercând să vadă cât mai bine) îmbrăcat în frac aruncă undița în apă și pescuiește, la intervale fixe de timp, oglinzi cu care alcătuiește un perete. Privindu-se uimit de la distanță - nu știam că am plecat de-acasă în impermeabil, plecasem pentru o repriză de jogging, cu Magicianul după mine, toată această nebunie nu va aduce nimic bun, până la urmă -, descoperă uimit cum umbrela din mâna sa crește din ce în ce mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
poporul român a avut oameni de seamă, de mărețe înfăptuiri, necunoscute de o Europă care ne-a luat sub umbrela ei drept consumatori de supraproducție capitalistă. Că am avut și avem oameni de înaltă calitate morală, profesională, științifică care au uimit lumea și au pus la temelia civilizației o cărămidă românească. Ion N.Oprea străin aroganței, fuduliei, infatuării, înfumurării, îngâmfării, lăudăroșeniei, trufiei, vanității citește și scrie zi și noapte, taie și adaugă, cântărește și apoi scoate la lumină doar ce este
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
mică Îndoială cu privire la persoana care mă suna. — Bună, Em, ce mai faci? mai că am fredonat eu și Îmi frecam piciorul gol pe care mă străduiam să nu Îl las să atingă de podeaua murdară a taxiului. Ea a părut uimită de tonul meu binedispus. — Andrea? — Da, bună, eu sunt. Care e treaba? Mă cam grăbesc, așa că... M‑am gândit să o Întreb direct dacă mă sunase ca să mă dea afară, pe urmă Însă am decis să mă port și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de care a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluiește vedenia aceasta, căci este cu privire la niște vremuri îndepărtate." 27. Eu, Daniel, am stat leșinat și bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat, și mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, și nimeni nu știa. $9 1. În anul dintîi al lui Dariu, fiul lui Ahașveroș, din neamul Mezilor, care ajunsese împărat peste împărăția Haldeilor, 2. în anul dintîi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
trăiești efectiv În această clipă prezentă și-ți dai seama instantaneu cât de Îngrozitor ar fi să nu mai fii. Mă uit la surâsul Giocondei și constat complicitatea imaginii vii cu starea secretă a celui care a creat-o. Ceea ce uimește la Leonardo Da Vinci aste acest strigăt reținut, această stranie preconștiință a existenței, Întrevăzută fulgurant În figurile pictate de el, pe care n-o descoperi la foarte mulți artiști. Tensiunea magică, ce se țese complicitar Între cel ce privește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Azi, corpul meu a dat probe de mare imaginație, galopând dincolo de barierele admise ale cărnii noastre cea de toate zilele; și totuși, nu se poate ca miza cea mai Înaltă să nu aibă deschisă o altă alternativă decât aceea. Mă uimește abandonul total al lui A. În act, Însă mă Înspăimânt brusc numai la bănuiala că se comportă la fel și cu alții; gelozia mea este efectul exacerbării unei posesiuni absolute a ei, de care Îmi imaginez că doar eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aprinsă. În visul nostru lubric, nu vedeam decât șolduri imense, picioare groase, brațe rotunde. Ea era o fată indolentă, cu o privire adormită și posacă, fără (cel puțin În mod aparent) conștiința atracției teribile ce o reprezenta pentru noi. Mă uimea probabil excesul formelor carnale, dar nu știu de ce aveam preconcepția că așa trebuie să arate femeia cu care să faci amor pentru prima dată. Câțiva dintre noi aflasem că ea este colega aceea care se f...; de atunci, o urmăream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
imagini care mă asaltau vertiginos, venind toate de undeva, din memoria celulei memoriei, În valuri simultane ce se vizualizau instantaneu. N-am Înțeles această voință de vizualizare tiranică a acelor Întâmplări trecute ce erau ale mele (de fapt, fuseseră!); mă uimea pornirea lor de a se face prezente concomitent În amintire. Desigur, În acea clipă teribilă, mi se păreau foarte puține, chiar mă miram cum de trăisem atât de puține Întâmplări semnificative; toate imaginile se puteau comprima Într-o fracțiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ar ajunge două-trei ore pe noapte ca să mă refac. (sâmbătă) La Început, A. nu m-a interesat deloc ca femeie; aș putea spune că a fost atât de vicleană să se prezinte În fața mea În ipostaza de... hermafrodit. M-a uimit la ea tranșanța tonului și Înjurătura băiețească, astfel că am considerat-o un fel de camarad, În nici un caz o amantă. Era Îmbrăcată aproape totdeauna În pantaloni de sport și În tunici cât mai largi, care să-i ascundă orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iubire nu va fi Întreagă, urmele dureroase ale trecutului nu au Închis Încă rana primei iubiri nefericite. 6 februarie 1962 (marți) Intelectualul are marea proprietate de a se autoobserva. În ceea ce mă privește, această autoanaliză duce la rezultate care mă uimesc. Iată de ce: Înainte, mă duceam la gheață numai pentru a patina, pentru a mă simți plutind sau... eventual, căzând! Figurile care Îmi reușeau Îmi dădeau o satisfacție deosebită, În ele eram eu și munca mea. Eram mândră de mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]