5,033 matches
-
mai mari decât Își puteau imagina cei mai mulți europeni. Deși teritoriile est-asiatice ale Marii Britanii ocupate de japonezi În timpul războiului au fost recuperate după Înfrângerea Japoniei, prestigiul vechii puteri coloniale fusese radical subminat. Capitularea britanicilor În Singapore În februarie 1942 era o umilință pe care Imperiul Britanic din Asia nu a șters-o niciodată. Chiar dacă forțele britanice au reușit să Împiedice căderea Birmaniei (și, ca urmare, a Indiei) În mâinile japonezilor, mitul invincibilității europene fusese spulberat pentru totdeauna. După 1945, puterile coloniale din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
colonii din Asia de Sud-Est În favoarea japonezilor. Dar, În cazul Franței, ocupația japoneză a Început târziu (până În martie 1945, Indochina franceză rămăsese sub tutela autorităților de la Vichy) și oricum a fost infinit mai puțin traumatizantă decât propria Înfrângere de acasă din 1940. Umilința suferită de Franța În Europa a accentuat importanța simbolică a imperiului său de peste mări: dacă francezii nu fuseseră reduși, În propriii lor ochi, la o „masă de protoplasmă neajutorată și fără speranță” (cum Îi descria Eisenhower În 1954), acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu care, de altfel, nu avea nimic În comun), de Gaulle vedea stabilizarea și modernizarea economică drept arme pentru recâștigarea gloriei naționale. Franța se afla Într-un declin continuu cel puțin din 1871, o traiectorie sumbră marcată de Înfrângeri militare, umilințe diplomatice, retragerea din colonii, declinul economic și instabilitatea internă. Scopul generalului era să pună capăt erei declinului francez. „Toată viața mea - scria el În memoriile de război - mi-am făcut o anumită idee despre Franța.” Era timpul s-o transpună
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
chiar dacă acest lucru i-a permis ulterior lui de Gaulle să se lepede cu cinism de orice responsabilitate pentru Înțelegerile de la Yalta (cu care, de altfel, În sinea lui era de acord), amintirea faptului Îl irita. Dar cele mai grele umilințe au venit după victorie. Franța a fost efectiv exclusă din toate deciziile majore privind Germania. Informațiile secrete pe care Marea Britanie și SUA le schimbau Între ele n-au fost niciodată transmise Franței (considerată pe bună dreptate o potențială sursă de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
America aveau interese petroliere comune, americanii i-au Înlocuit treptat pe britanici ca influență imperială dominantă. Egiptul a reprezentat Însă locul - deși, culmea, nu fusese niciodată o colonie britanică În sensul convențional al cuvântului - unde Marea Britanie a resimțit din plin umilințele și drama decolonizării, suferind o Înfrângere de proporții istorice. În criza Suezului din 1956, Marea Britanie a suferit pentru prima dată o umilință internațională (care a ilustrat și a accelerat declinul țării) de tipul celor cu care francezii se obișnuiseră. Interesul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
culmea, nu fusese niciodată o colonie britanică În sensul convențional al cuvântului - unde Marea Britanie a resimțit din plin umilințele și drama decolonizării, suferind o Înfrângere de proporții istorice. În criza Suezului din 1956, Marea Britanie a suferit pentru prima dată o umilință internațională (care a ilustrat și a accelerat declinul țării) de tipul celor cu care francezii se obișnuiseră. Interesul britanic În Egipt era direct determinat de importanța Indiei, căreia i se adăugase În ultimii ani nevoia de petrol. Trupele britanice au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au Început să discute despre federalizare, despre colaborarea anevoioasă cu bătrânii aparatcici de la Praga. Ca mulți alți nemulțumiți - muncitori În construcții, Învățători, oameni de serviciu, vânzătoare -, ei se simțeau nedreptățiți și ignorați de majoritatea cehă. Se vorbea din nou de umilințele de mult uitate dinaintea războiului și de epurarea stalinistă a comuniștilor slovaci. Între timp au apărut, pentru prima oară după o lungă pauză, tulburări de alt gen. La 31 octombrie 1967, un grup de studenți de la Universitatea Tehnică din Praga
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că națiunea trebuia readusă fără preget pe calea cea dreaptă, cu zăhărelul bunurilor de consum și cu biciul supravegherii permanente. Desigur, recursul la violență era o amenințare neexplicită, dar faptul că era rar menționat nu făcea decât să contribuie la umilința colectivă. Ca și În 1938 și 1948, Cehoslovacia era transformată din nou În complice la propria ei Înfrângere. În 1972, poeții și dramaturgii curățau cazane și frecau geamuri; profesorii universitari mânuiau tesla, iar studenții dificili erau pe drumuri; dosarele poliției
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aproape jumătate din insulă era În mâinile turcilor. Incapabilă să preîntâmpine sau să contracareze manevra (superioritatea forțelor turcești era evidentă), junta se dovedea clar neputincioasă; Într-o zi ea a ordonat mobilizarea generală, a doua zi a contramandat-o. Această umilință națională a provocat o furie generală În fața căreia dictatorii greci au apelat la bătrânul Karamanlis, invitându-l să se Întoarcă din exilul parizian. Pe 24 iulie, fostul prim-ministru revenea la Atena și iniția tranziția spre un regim civil. Tranziția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aliați și nici un fel de susținere populară. Totul s-a schimbat În 1961, când Delhi a anexat forțat Goa, teritoriu portughez din India continentală, iar În colonia africană Angola a izbucnit o revoltă armată. Pierderea regiunii Goa a constituit o umilință națională, dar și mai gravă era rebeliunea din Africa. Portugalia avea acolo un număr considerabil de „provincii”, cum li se spunea, printre care Mozambic În sud-est și Angola, Guineea-Bissau și Insulele Capului Verde În vest. Dintre acestea, Angola, cu aproape 500
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
marxistă. Chiar În 1965, când s-a prezentat (fără succes) la alegerile prezidențiale cu sprijinul partidelor din stânga oficială, Mitterrand nu era defel candidatul lor și a avut grijă să mențină distanța. Abia după implozia vechiului Partid Socialist În 1969 (În urma umilinței electorale suferite În 1968), el a Început să orchestreze renașterea În care urma să joace un rol principal: transferul a avut loc În 1971, prin apariția unui nou Partid Socialist condus de Mitterrand și o nouă generație de tineri ambițioși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amplifice succesul și să Întoarcă Împotriva comunismului milioane de admiratori ai suveranului pontif. Chiar după decretarea legii marțiale, când papa a vizitat Polonia În iunie 1983 și le-a vorbit „compatrioților” din Catedrala Sf. Ioan din Varșovia despre „dezamăgirea și umilința lor, suferința și lipsa de libertate”, liderii comuniști nu au putut decât să asculte neputincioși. „Polonia”, Îi spunea Ioan Paul al II-lea, Într-un discurs televizat, unui Jaruzelski stânjenit, „trebuie să-și ocupe locul cuvenit printre națiunile Europei, Între
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
intrat pe orbita organizațiilor naționaliste de extremă dreaptă. Dar liderii sovietici au realizat mult mai devreme că făcuseră o gafă monumentală. Pe lângă costurile umane și de echipament, războiul de uzură În munții afgani timp de un deceniu a reprezentat o umilință internațională. El excludea o altă desfășurare a Armatei Roșii dincolo de frontierele sale În viitorul apropiat: după cum i-a declarat mai târziu Igor Ligacev, membru În Biroul Politic, jurnalistului american David Remnick, după Afganistan nu se mai punea problema folosirii forței
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
putuse concura În Seim. De cealaltă parte, numai doi dintre candidații comuniști aflați pe liste pentru locurile „rezervate” au reușit să adune cele 50% din voturi necesare pentru a le ocupa. Confruntați cu un eșec pe toată linia și o umilință publică fără precedent, conducătorii comuniști ai Poloniei aveau opțiunea de a ignora votul, de a proclama din nou legea marțială sau de a se recunoaște Învinși și a ceda puterea. În aceste circumstanțe, alegerea era limpede: după cum i-a pus
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a controla evenimentele, conducătorii RDG le-au oferit refugiațialor est-germani aflați În ambasadele din Praga și Varșovia libera trecere, Într-un tren sigilat, Înapoi spre propria țară, iar de acolo În Germania de Vest. Oferta i-a adus regimului noi umilințe: traversând Republica Democrată Germană, trenul cu refugiați a fost Întâmpinat cu entuziasm și invidie de zeci de mii de localnici. La o scurtă escală În Dresda, 5.000 de oameni au Încercat să se cațere În tren. Intervenția brutală a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stihia germană. Era un Început”. Doamna Thatcher - și nu numai ea - se mai temea că Germania unificată ar putea să-l destabilizeze sau chiar să-l detroneze pe Mihail Gorbaciov (prin analogie cu căderea În dizgrație a lui Hrușciov după umilința din Cuba). Dar, cu toate temerile lor, britanicii nu aveau ce să ofere ca alternativă la evenimentele din Germania și s-au resemnat. Mitterrand a fost mai greu de Împăcat. Mai mult decât oricine, francezii erau sincer tulburați de colapsul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
scădere a numărului celor care solicitau azil. Deși Washingtonul a acordat atenție evenimentelor din Balcani foarte târziu, Statele Unite s-au implicat În regiune mai serios decât celelalte țări. În fiecare etapă a intervenției internaționale, inițiativa le-a aparținut americanilor, o umilință În serie pentru aliații vest-europeni. Dar și americanii s-au mișcat Încet - În mare parte fiindcă mai-marii apărării americane nu voiau să riște și mulți politicieni americani continuau să creadă că țara lor nu avea nimic „de câștigat” din acest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cea mai umilită de pe planetă”. Cu toate neajunsurile ei, Uniunea Sovietică fusese o putere mondială, un gigant ca teritoriu și cultură, extensia și moștenitoarea legitimă a Rusiei imperiale. Dezintegrarea sa a fost trăită de rușii mai vârstnici ca o profundă umilință, mulți dintre ei Împărtășind resentimentele armatei sovietice față de expansiunea NATO și incapacitatea Rusiei de a o Împiedica. Dorința de a redobândi „respectul” internațional a ghidat mare parte din politica postsovietică a Moscovei. Ea explică atât natura președinției lui Vladimir Putin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a abrogat În sfârșit, la insistențele Europei, vechile prevederi ce restricționau exprimarea politică și viața culturală kurdă, lungul vals al ezitărilor executat de guverne și oficialii de la Bruxelles Începea să atârne greu. Criticii turci ai aderării la UE remarcau insistent umilința unui fost imperiu care se milogea acum la porțile Europei, cerșind sprijin pentru aderare de la fostele supuse. Pe deasupra, amplificarea constantă a sentimentului religios În Turcia a determinat nu numai o victorie electorală a partidului islamist moderat, ci și o moțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
oamenii voiau să le uite: „În anii grași de după război... europenii și-au găsit un refugiu În amnezia colectivă” (Hans-Magnus Enzensberger). Când rememorau compromisurile făcute cu administratorii fasciști și forțele de ocupație, colaborarea cu agențiile și regimurile din timpul războiului, umilințele personale, greutățile materiale și tragediile proprii, milioane de europeni aveau motive Întemeiate să Întoarcă spatele trecutului recent ori să și-l reamintească Într-o variantă cosmetizată. „Sindromul Vichy”, cum avea să-l denumească mai târziu istoricul francez Henry Rousso - dificultatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ea a suferit o Înfrângere militară strivitoare, o ocupație umilitoare, două retrageri sângeroase și jenante din colonii, plus (În 1958) o schimbare de regim care semăna foarte bine cu o lovitură de stat. La Grande Nation acumulase atâtea pierderi și umilințe din 1914, Încât tendința compensatorie de a exalta onoarea națională cu orice ocazie posibilă Îi intrase În sânge. Episoadele lipsite de glorie (sau mai rău) erau păstrate, de preferință, Într-un colț obscur al memoriei. La urma urmei, regimul de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Organisation de l’Armée Secrète (OAS) 266; partide comuniste 86, 94, 142, 200-202, 297, 454-455, 504-505; partidele politice (din anii ’60) 377; Partidul Comunist Francez (PCF) 86; Partidul Socialist 201, 504-505; patrimoine culturel 702-703; pedepse pentru colaboraționiști 56; pierderi și umilințe 744; planificare guvernamentală 77, 305; planificare indicativă 305; Planul Schuman 153-156; politica stângii americane 722; politicile economice ale lui Mitterrand 506-508; posesiuni 260-267; posesiuni În Africa 261-262; poziția postbelică 115-119, 744; privatizarea sectorului public 508; problema germană 117-119; producerea filmelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru satrapii cei pururi nesătui. Cu ochii duși departe de ceasul când scriu, când visul înălța fruntea mea până la cer, am fost aruncat în groapa cu lei. În pieptul meu, confrate, cu chinul camarazilor mei s-au grămădit torturi și umilințe și strigă din adâncul pivnițelor și grotelor comuniste. Legionarii, ostașii lui Hristos, strigătul, chemare sfântă, cântec de vioară, continuă neîntrerupt pe strune de foc într-o lume împovărată de greul chin al așteptărilor. Am adunat necontenit mireasma cântecului nostru, rănilor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
te duce la moarte nemântuit. Vremea ce o trăim acum e gravă. Ea cere luptă și sacrificii. Dușmanii Crucii și ai neamului lucrează cu temei. Trăim clipa când pe cel pasiv și îndepărtat de Dumnezeu îl doboară iadul. Trăim în umilință și nedreptate. Noi pătimiri mocnesc. Noi chinuri ne pândesc. Deșteaptă-te române! Vrem alte dimineți. „Cel ce intră în această luptă trebuie să știe de mai înainte ce va avea de suferit. După suferință vine întotdeauna victoria. Cel ce va
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
solitare, floarea și viitorul neamului nostru, trupurile lor au fost sfâșiate și răpuse, dar duhul lor a rămas lumină veșnică care va trezi în sufletul urmașilor noi bătălii prin care ei vor răpune viclenia dușmanului, cruzimea și bezna, haosul și umilința. La ceasul când scriu, legionarii sunt atacați și insultați de chiar foștii colegi de suferință cu care în temniță au făcut front comun împotriva dușmanului comun, comunismul. Momiți de opiul puterii, privilegiile sunt singura lor aspirație și nu mai văd
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]