5,522 matches
-
în urma eroziunii de către râurile care traversează masivul. Defileul Mureșului se întinde între Toplița și Deda este lung de 35 km, fiind săpat de râul Mureș în catena formată de munții Călimani și Harghita. În acest sector valea Mureșului este îngustă, versanții fiind foarte apropiați, pe alocuri doar râul având spațiu pentru trecere. Din acest motiv stâncile de andezit care mărginesc defileul au fost străpunse de tuneluri pentru a permite construirea căii ferate. Dealurile subcarpatice transilvănene sunt formele de relief care fac
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
de Zau de Câmpie), Voivodeni, Iernut și Bezid. În zonele muntoase sunt cele mai răspândite solurile monate brune și cele brune-gălbui podzolite, brune acide, andosolurile, dar și cele podzolice feriiluviuale. În părțile înalte ale munților apar și solurile scheletice; pe versanți solurile predominante sunt cele tinere de grohotișuri. Solurile de pajiști alpină se întâlnesc în deosebi în zona craterului mare al Pietrosului din Munții Călimani. În zona de contact dintre partea muntoasă și subcarpați pot fi întâlnite soluri scheletice și soluri
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
nord-est, iar înspre nord și sud este mărginita de dealurile: Cetate (Burgberg) 686 m, Bistriței (549 m), Ciuha (620 m), Corhana, Cocos, Jelnei, Codrișor (Schieferberg), Cighir. Depresiunea Bistriței este de origine eroziv-acumulativă. Este străbătuta de răul Bistrița care izvoraște de pe versantul nordic al Munților Călimani, de sub vârful Bistricioru, de la o altitudine de 1562 m, parcurgând un traseu de 64 km până la intrarea în oraș. Aici primește doi afluenți cu debit foarte mic și inconstant, pârâul Ghinzii și pârâul Jelnei. De pe Dealul
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
amplasat la nivelul incintei spre separație. Odată cu extinderea lucrărilor de deschidere au fost necesare și alte halde (germ. Halde) de steril, motiv pentru care s-a săpat tunelul de legătură între incintă și Valea Lată acestea fiind despărțite de un versant. În versantul stâng s-a săpat și primul depozit de explozivi (dinamită) necesar lucrărilor de deschidere (în steril). De la nivelul versantului stâng s-au extins haldele de steril. Energia electrica era obținută din resurse proprii de la centrala termoelectrică „Wolf” amplasată
Colonia 1 Mai, Brașov () [Corola-website/Science/298303_a_299632]
-
nivelul incintei spre separație. Odată cu extinderea lucrărilor de deschidere au fost necesare și alte halde (germ. Halde) de steril, motiv pentru care s-a săpat tunelul de legătură între incintă și Valea Lată acestea fiind despărțite de un versant. În versantul stâng s-a săpat și primul depozit de explozivi (dinamită) necesar lucrărilor de deschidere (în steril). De la nivelul versantului stâng s-au extins haldele de steril. Energia electrica era obținută din resurse proprii de la centrala termoelectrică „Wolf” amplasată în clădirea
Colonia 1 Mai, Brașov () [Corola-website/Science/298303_a_299632]
-
motiv pentru care s-a săpat tunelul de legătură între incintă și Valea Lată acestea fiind despărțite de un versant. În versantul stâng s-a săpat și primul depozit de explozivi (dinamită) necesar lucrărilor de deschidere (în steril). De la nivelul versantului stâng s-au extins haldele de steril. Energia electrica era obținută din resurse proprii de la centrala termoelectrică „Wolf” amplasată în clădirea separației, la parter. În perioada 1928-1944 s-au construit blocurile muncitorești din colonia de jos (lângă pârâul Breitbach - Brezbav
Colonia 1 Mai, Brașov () [Corola-website/Science/298303_a_299632]
-
e cazul așezării "Sesclu" sau "Sesklos". Toți "fărșeroții" se autodenumesc "rămăni", însă nu toți aromânii se autodenumesc "fărșeroți". Acesta din urma este cazul aromânilor din localitatea "Megidei" sau "Midzidei" (în grecește "Kefalovryssi"). O altă populație de aromâni se găsește pe versanții vestici ai muntelui Olimp, în sud-estul Macedoniei grecești. Acești aromâni nu sunt nici "grămușteni" nici "fărșeroți", iar în virtutea geografiei, nu pot fi considerați nici "pindeni", întrucât muntele Olimp nu face parte din lanțul munțiilor Pind. Totuși, particularități lingvistice și de
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
Hârsa, cu 408 m altitudine, un alt punct înalt, apropiat de centrul orașului, fiind aflat în apropierea cramei Seciu, la 406 m. Dealul Seciu este parțial cultivat cu viță-de-vie și livezi de pruni, restul fiind acoperit cu păduri de foioase. Versantul sudic al dealului, împreună cu terasa Teleajenului din zona respectivă și cu dealul Scăeni (o prelungire spre sud a dealului Seciu) sunt o zonă de extracție a petrolului. Principala cale de comunicație ce străbate orașul este șoseaua națională DN1A, care trece
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]
-
o altitudine de 448m, următoarea terasă de la I.S.C.I.P, de 8-10m, este una de oraș, altă terasă este cea aluvionară și este adesea inundată. În partea dreaptă a Mureșului există un număr redus de terase, locul acestora fiind luat de versanții cu pante accentuate și/sau chiar abrupte. Între Iernut și Lechința pantele abrupte suferă prăbușiri masive datorate înclinării pantelor și subsăparilor apei Mureșului ducând la un aspect de macro-relief, vegetația lipsind complet. Valea Mureșului are o deschidere largă (3-5 km
Iernut () [Corola-website/Science/297083_a_298412]
-
relief în unitatea geomorfologică numită Podișul Covurluiului. Acesta este alcătuit din pietrișuri și nisipuri cu intercalații de argile, caracterizat prin paralelismul dealurilor și văilor cu direcția nord-sud. Văile au fundul plat, destul de larg și mlăștinos. Se remarcă și văi cu versanți abrupți care sunt supuși puternic degradării la torente. Suprafața orașului Târgu Bujor aste de 2 km² și conține 2.338 de gospodării. Zona este dominată de terenuri agricole, culturi de câmp și culturi de viță de vie, pajiști puternic modificate
Târgu Bujor () [Corola-website/Science/297096_a_298425]
-
și infiltrații mediteraniene în zonele mai joase și cu condiți ecologice speciale mai ales pe calcare. Vegetația este diversă: pâlcurile de anini și zăvoaiele din lungul apelor, nu rareori învecinate cu cătinișuri zburlite și tufișuri de zmeură, până la făgetele de pe versanți și cu pădurile de rășinoase de deasupra lor. Cea mai mare pondere în vegetația Petroșaniului este ocupată de pădurile de foioase (gorun, cer și fag) și de pajiști. Pădurile de fag în amestec cu rășinoasele (brad, molid) le întalnim pe
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
și cu pădurile de rășinoase de deasupra lor. Cea mai mare pondere în vegetația Petroșaniului este ocupată de pădurile de foioase (gorun, cer și fag) și de pajiști. Pădurile de fag în amestec cu rășinoasele (brad, molid) le întalnim pe versanții munțiilor, tot aici gasindu-se și pajiști alpine. Fauna este alcătuită din specii de pădure cum sunt cerbul, ursul, căprioara la care se mai adaugă viezurele, vulpea, lupul, râsul, ierunca, cocoșul de munte și altele. Domeniul alpin este populat de
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
format lacul de acumulare Izvorul Muntelui iar afluenții direcți sunt pâraiele Schit-13km, Izvorul Muntelui-13km, Izvorul Alb, Secu, Coșușna, Răpciunița, Tiflic. Alți afluenți sunt indirecți și sunt colectați de doi afluenți importanți ai Bistriței, Bistricioara și Bicaz. Bistricioara adună apele de pe versantul nord-vestic (pârâul Pintic) iar Bicazul pe cele de pe versantul estic (Chișirig , Neagra și Bistra). Pârâul Rupturi, alături de Bistrele Mare și Mică sunt cele mai atractive pentru turiști, Rupturi formând cascada în două trepte Duruitoarea cu o cădere de 30 m
Masivul Ceahlău () [Corola-website/Science/297115_a_298444]
-
sunt pâraiele Schit-13km, Izvorul Muntelui-13km, Izvorul Alb, Secu, Coșușna, Răpciunița, Tiflic. Alți afluenți sunt indirecți și sunt colectați de doi afluenți importanți ai Bistriței, Bistricioara și Bicaz. Bistricioara adună apele de pe versantul nord-vestic (pârâul Pintic) iar Bicazul pe cele de pe versantul estic (Chișirig , Neagra și Bistra). Pârâul Rupturi, alături de Bistrele Mare și Mică sunt cele mai atractive pentru turiști, Rupturi formând cascada în două trepte Duruitoarea cu o cădere de 30 m iar Bistrele formând chei și cascade mai greu accesibile
Masivul Ceahlău () [Corola-website/Science/297115_a_298444]
-
Tot în aceasta zonă a fost construită una din vilele destinate soților Ceaușescu, terminată în vara anul 1989, astăzi vilă de protocol. Un mare necaz s-a abătut asupra orașului în vara anului 1969, când o rupere de nori pe versant a dus la formarea unui torent care nu numai că a îngropat o serie de izvoare, dar a făcut și victime omenești (șase turiști). În următoarea perioadă, izvoarele au fost dezgropate și reamenajate. De asemenea, s-a mărit baza de
Băile Olănești () [Corola-website/Science/297213_a_298542]
-
origine indo-europeană. Cea mai apropiată populație înrudită: roxolanii. Descendenții alanilor, denumiți oseți, osetini sau „iron” (denumirea proprie, folosită în Oseția), trăiesc astăzi în Rusia (Federația Rusă) în principal în Republica Autonomă a/Oseția (denumirea "Oseția" este oficială, alături de "Alania"), de pe versantul nordic al muntelui Caucazul Mare, între Republica Autonomă Ingușeția, regiunea Stavropol, Republica Autonomă Kabardino-Balkară și Republica Georgia (la sud.) Limba osetă (osetină) face parte din grupul nord-estic al dialectelor iranice (împreună cu avestana, bactriana, sogdiana și horezmiana; vezi și listă de
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
suprafață de 8.000 kilometri pătrați și 710.000 locuitori. Populația este formată în proporție de 63% din alani (oseți) și cuprinde majoritatea populației alane (osete) din Rusia. Limba alană (osetă) are statut de limbă oficială alături de limba rusă. Pe versantul sudic al Caucazului Mare, în Georgia (Gruzia), există o populație de circa 160.000 alani, aflată în conflict cu guvernul georgian. Acesta respinge cererile separatiste ale alanilor. Alanii rămași în zona Dunării de jos, puțin numeroși, s-au aliat cu
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
pentru oamenii acestor locuri încă din timpuri străvechi au fost izvoarele, atât cele obișnuite cu apă limpede și rece, cât și cele clorurate-sodice și mineralizate. Cele mai căutate izvoare cloruro-sodice se găsesc în locul numit Slatina Mare (650 m), iar pe versantul stâng al pârâului Solcuța, sub Muntele Cerbul, există un izvor de apă minerală numit Burcut. Solca este o fostă stațiune balneoclimaterică ce beneficiază de un climat de adăpost, foarte potrivit pentru convalescenți și anemici, ca și pentru cei ce suferă
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
fiind mai puține. Din afluenții râului Crișul Negru de pe teritoriul orașului Vașcău se amintește: În Platoul Vașcăului apele permanente sunt destul de reprezentative, aproape toate pierzându-se în ponoare. Numeroase sunt ochiurile de apă din doline, numite tăuri, formate datorită impermeabilității versanților cu argilă de calcifiere. Cele mai însemnate lacuri sunt: Începuturile vieții omenești în zona orașului Vașcău sunt atestate arheologic încă din paleolitic. Bogăția bazinului hidrografic, climatul destul de blând și formele de relief, cu întinse zone muntoase acoperite de păduri, au
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
semnat cu India în 1949 (revizuit cel mai recent în 2007). Bhutanul nu are relații diplomatice cu țara vecină din nord, China. Bhutanul este membru ONU din 1971, și este membru în 150 de organizații internaționale Bhutan se află pe versantul sudic al Munților Himalaya, aflăndu-se între China și India. De la nord la sud, statul are o lungime de doar 200 km. Bhutanul este situat la o înălțime destul de mare, centrul țării aflându-se în Himalaya Joasă, cu altitudini situate între
Bhutan () [Corola-website/Science/298078_a_299407]
-
specii diferite de copaci, printre care și ceibo și lapacho (care face flori de un roz-aprins), cresc în Parque Nacional Iguazú. O mare parte din Gran Chaco este acoperit cu păduri de arbuști (exp: quebracho - copacul ce rupe topoare), iar versanții estici ai Anzilor sunt acoperiți de păduri de roșcove. "Puna": în ținuturile înalte din nord-vest, arbuștii de tola și tufișurile de ichu formează o pătură subțire deasupra solului stâncos, unele pietre fiind acoperite de mușchi (plantă) și licheni. În canioanele
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
sunt permanent acoperite de gheață. La granița dintre Nepal și China se află cel mai înalt munte din lume, Muntele Everest (Chomolungma), care măsoară 8.848 de metri altitudine. În interiorul țării se înalță terenuri muntoase, separate de văi adânci. Pe versanții munților au fost amenajate terase, în urma defrișării pădurilor cu mulți ani în urmă. Dincolo de înălțimile de 2.000-4.000 de metri deasupra nivelului mării se ridică un perete alb de gheață: Himalaya, cel mai înalt lanț muntos din lume. Relieful
Nepal () [Corola-website/Science/298129_a_299458]
-
este formată de Rin. Măsurată de la sud la nord, țara are circa 24 km. Cel mai înalt vârf, Grauspitz, are 2599 m. Deși se află în Alpi, vânturile dinspre sud fac ca clima Liechtensteinului să fie relativ blândă. Iarna, pe versanții montani se practică sporturi de iarnă. Noi studii geodezice cu măsurări mai precise au determinat că aria țării este de 160 km (61.776 sq mi), frontierele fiind de 77.9 km (48.4 mi). Astfel, Liechtenstein a descoperit cu
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
pentru dezvoltarea strategică a țării. Râul formează bazinul Adriaticii, care acoperă o suprafață de aproximativ 3320 km2, respectiv, 13% din teritoriu. Primește apă din Lacurile Prespa și Ohrid. Bazinul Mării Negre este cel mai mic din țară, având doar . Acesta acoperă versantul nordic al Muntelui . Aici izvorăște râul Binačka Morava, ale cărui ape se varsă în Morava, și mai departe, pe teritoriul Serbiei, în Dunăre, care se varsă în Marea Neagră. Macedonia are circa cincizeci de iazuri și trei lacuri naturale, Lacul Ohrid
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
Dâmbovița este un curs de apă din România, afluent al râului Argeș Râul își are izvorul în Munții Făgăraș pe versantul muntelui Curmătura Oticului. Cursul superior de la izvoare până la confluența cu Boarcășu este cunoscut și sub numele de Izvoru Oticului sau Râul Oticu. În drumul său spre vărsarea în Argeș, râul străbate mai multe unități de relief: Munții Făgăraș, Munții Iezer-Păpușa
Râul Dâmbovița () [Corola-website/Science/297446_a_298775]