5,554 matches
-
va întâmpla, uneori ascunzându-și capul în mâini.) CASIERUL (Încercând să-l liniștească pe HAMAL.): Grubi... Liniștește-te... Ce dracu’... Zău... Grubi... HAMALUL (Încă agitat, către CASIER): Ai auzit? Ai auzit! Tu ai știut că e călător prin ploaie? CASIERUI (Vinovat.): N-am știut nimic... HAMALUL: Ți-ai bătut joc de el! CASIERUL (Speriat.): Nu-i adevărat... (Moale.) N-am știut... HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Domnule... Nu vă bateți joc... de niște... de niște tâmpiți... Spuneți-ne sincer... Sunteți într-adevăr... călător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cum îmi tremură... HAMALUL: Taci! Ascultă... Auzi? Ce auzi? IOANA: Parcă se mișcă ceva... în aer... (Îl vede pe călător.) N-ai plecat? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. IOANA: Credeam că ai plecat. Din cauza ta se întâmplă toate... HAMALUL: Nu e vinovat cu nimic. Și el aude... niște picături care cad într-un pahar cu apă... IOANA: Auzi tu niște picături care cad? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Aud. Și mai văd și o pată albastră... IOANA: Unde? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Acolo... Vezi... Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
clipă într-o contemplație profundă.) IOANA: Ce frumos... Cum poți să faci așa de frumos? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu... Aaaa... (Ecou profund.) HAMALUL: Aaaa... (Ecou.) Vedeți? Aaaa... (Ecou.) Eu nu sunt vinovat! (Fericit, dansând dement în jurul personajelor.) Nu sunt vinovat cu nimic! Nu sunt! Eu nici nu sunt! CASIERUL: Aaaa... (Ecou.) Aha! (Ecou.) Ahaaa... (Ecou.) Și-a revenit... (Ecou: reveniiit.) Ha, ha... (Ecou: haaa... ha...) (Personajele vorbesc în același timp și ecoul devine tot mai puternic, tot mai prelung.) ȘEFUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de a-l exercita pe seama semenilor lor. Dictatorii care, dacă te uiți bine, par născuți invariabil pe aceeași stradă, diferă de ceilalți oameni printr-o plăcere exacerbată de a domina; germenele există Însă În noi toți. În absolut toți. Iar vinovat nu este omul, ci Dumnezeu care, de la Începuturi, l-a binecuvântat În postura de stăpân a tot și a toate, zicându-le bărbatului și femeii pe care tocmai Îi zămislise: Creșteți și vă Înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care să mă determine să nu mai beau. Nu prea văd ce ar fi trebuit să facă, cum ar fi trebuit să o facă, dar mă amăgesc cu o astfel de lașă aruncare de vină pe altcineva. Nu-i nimeni vinovat. Nici măcar eu. Partea mea de vină a fost la început, demult, când am băut, conștient, primele pahare știind că nu aveam pentru ce să depășesc limita normală, când am început să-mi găsesc felurite scuze pentru tot mai desele beții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă voi arăta din cale-afară de crud, poruncindu-ți să-i dai să bea plumb topit sau să-l sfîșii În trei - făcu o pauză și Îi privi amenințător. Data viitoare o să mă port ca un rege adevărat, torturîndu-l pe vinovat pînă cînd mă va implora să-l omor - Îi oferi din nou maceta francezului. Fă ce-ți poruncesc. - Nu. Îl privi fix. Fără mînie, fără ranchiună, aproape cu dispreț. Mai tîrziu, se Întoarse spre norvegian și metis, care asistau muți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Spaniolul Îl privi cu uimire și indignare: - Fiară adormită! exclamă el. Cine crezi tu că ești, tîmpitule? Dumnezeu? Fiară adormită! repetă. Nu ești altceva decît un asasin murdar... Gunoi uman care poartă pică pentru ceva de care nu e nimeni vinovat În afară de tine Însuți... Blestemat să fiu eu, ce-i drept, dar nu pentru ceea ce am făcut, ci pentru că sînt un bătrîn ofilit și fără putere... Acum nici zece ani te-aș fi strîns de gît cu mîinile mele, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ochiului am zărit caltaboșul roz întinzându-se spre baghetă. —Cupug! Am fost destul de speriat de volumul vocii și de încrederea din ea. Tonul ca de comandă din înlănțuirea de neînțeles a silabelor m-a luat prin surprindere și am rostit vinovat, presupunând că am de-a face cu vreo admonestare din partea unei persoane masive, că mă văzuse cum o privesc și mă insulta justificat, la rândul ei. —Poftim? Știați că asta e cupug? a continuat ea, privindu-mă drept în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de casierița grasă și vrea s-o-nveselească puțin, dar îmi e foarte greu să cred că asta face de fapt. Cred că a fost acolo deja de șase sau șapte ori în ultimele două săptămâni. Poate că se simte vinovat din cauza mea: știu c-am muncit prea mult în ultima vreme și asta îl îngrijorează. Chiar e foarte drăguț, de fapt, felul în care încearcă să ia presiunea de pe umerii mei. Dar aș vrea să meargă iar la Sainsbury’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
va aduce cele mai multe probleme cu cei din jur și vă va face să pierdeți liniștea și pacea. Să nu duceți niciodată vorba de la unul la altul că, de cele mai multe ori, acest lucru se va întoarce împotriva voastră și veți rămâne vinovați de cele întâmplate. Să nu spuneți niciodată vreo unei persoane tot ce aveți pe suflet, înafară de duhovnic. Să aveți respect pentru tot omul, nu numai pentru cei mai în vârstă. Să nu vă plângeți de durerile sau nereușitele voastre
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
va aduce cele mai multe probleme cu cei din jur și vă va face să pierdeți liniștea și pacea. Să nu duceți niciodată vorba de la unul la altul că, de cele mai multe ori, acest lucru se va întoarce împotriva voastră și veți rămâne vinovați de cele întâmplate. Să nu spuneți niciodată vreo unei persoane tot ce aveți pe suflet, înafară de duhovnic. Să aveți respect pentru tot omul, nu numai pentru cei mai în vârstă. Să nu vă plângeți de durerile sau nereușitele voastre
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
văzu ce rămase din toate cele adunate de ei, începu a plânge. O durere nespusă îi strângea inima ca în clește. Cum putuse să se întâmple lucrul acesta? Credea în acel moment că Dumnezeu îi părăsise. Se simțea atât de vinovat, până la durere. Ce să facă acum? Nu știa cum să-i spună Anei despre cele întâmplate. Își dădea seama ce suferință și ce durere o să-i provoace. Dar fu nevoit să o facă, era vorba despre ceva ce nu putea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ție m-am planisit Și sunt foarte năcăjit, Dar Domnul nu s-o-ndura De ticăloșia mea - Amețit în dor mult, - Să m-arunce în mormânt, Ci să ostoiesc cu blândețe Spre ale mele tinerețe, Că eu nu-ți sunt vinovat De ce m-ai ofticat. No. 35 Ah! a mea puică iubită, De multe ori neprivită, Cum aș face să te văz Sufletul să-mi alinez, Ca să-mi ies din păreri Că iești între muieri, Că ești cu minte de fată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ce foc îmi arde-n piept, Din pricină c-am iubit Vezi la ce stare- am venit. Ah! vicleanule amor, Prietene vânzător, Tu ai ridicat cuțit Asupra cui te-au iubit Și în inimă mi-ai dat Fără să fiu vinovat. Sărac sunt, cât oi trăi Nu m-oi mai tămădui, Pentru c-au rămas în mine-nfipt Fierul tău cel otrăvit. No. 38 Tot de dor, de dor, de dor, Tot de dor văz c-o să mor, Tot de dorul unui
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
te-ai apucat cu alții, Calicii și blăstămații, Parcă - ar fi mai decât mine - Nu ți-ai mai vede mult bine. Dar nu știi cum te jurai Cumcă pre altul nu ai, Iar acum te-am apucat Și cu totul vinovat Și nu mai ai alt cuvânt Căci că și eu te-am urât Și nici mai primesc 452 {EminescuOpVI 453} Așa fire să iubesc; Geaba te legi cătră mine Că nu ai pre nime-n lume Și că de te-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
conștiință la care, de la această tribună publică, îi convoc pe locuitorii capitalei, pe toți, pe unii pentru ca să se poată proteja mai bine de amenințarea teribilă care plutește asupra capetelor lor, pe ceilalți, fie că sunt vinovați, fie că nu sunt vinovați de intenție, ca să se îndrepte de răutatea în care s-au lăsat târâți cine știe de cine, sub amenințarea de a deveni ținta directă a sancțiunilor prevăzute de starea excepțională a cărei declarare, după consultarea, chiar mâine, a parlamentului, reunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
întrebe dacă ne simțim intimidați când ne vedem legați la acest mic aparat, Ceea ce vă intimidează este vina, Poate, dar atunci duceți-vă și spuneți-i șefului dumneavoastră de ce, dacă erați nevinovat de răutățile noastre, v-ați purtat ca un vinovat, Nu am nimic de spus șefului meu, ceea ce s-a petrecut aici este ca și cum nu s-ar fi petrecut niciodată, răspunse agentul. Apoi, adresându-se tehnicianului, Dați-mi hârtia asta, și știți bine, tăcere absolută dacă nu vreți să regretați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
face niciodată este să spuneți că vina o poartă aceștia cărora voința populară, liber exprimată în succesive dispute democratice pașnice și leale le-a încredințat destinele națiunii pentru a o apăra de toate pericolele interne și externe. Da, voi sunteți vinovații, da, voi sunteți cei care ați dezertat în mod rușinos din concertul național ca să urmați calea întortocheată a subversiunii, a indisciplinei, a celei mai perverse și diabolice sfidări a puterii legitime a statului consemnate în toată istoria națiunilor. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
șef și subalterni, pe care, de acum înainte, îi vom desemna prin gradele oficiale corespunzătoare, care sunt, urmând scara ierarhică, comisar, inspector și agent clasa a doua. Primii doi observă oamenii care trec pe stradă, nici unul dintre ei inocent, toți vinovați de ceva și se întreabă dacă acel bătrân cu aspect demn de a fi venerat, de exemplu, n-o fi marele maestru al ultimei ceremonii a întunericului, dacă acea fată care-și îmbrățișează iubitul n-o fi întruchiparea nemuritorului șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
poliție de oameni nevinovați. Ultimele cuvinte au fost spuse deja în living, medicul o luase înaintea soției și îl interoga astfel pe comisar, care răspunse, ridicându-se de pe scaunul pe care se așezase, Nu există oameni nevinovați, când nu ești vinovat de o crimă, ești vinovat de o infracțiune, nimeni nu scapă de greșeală, Și noi, de ce crimă ori de ce infracțiune suntem vinovați sau acuzați, Nu vă grăbiți, domnule doctor, să începem prin a ne face comozi, o să conversăm mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cuvinte au fost spuse deja în living, medicul o luase înaintea soției și îl interoga astfel pe comisar, care răspunse, ridicându-se de pe scaunul pe care se așezase, Nu există oameni nevinovați, când nu ești vinovat de o crimă, ești vinovat de o infracțiune, nimeni nu scapă de greșeală, Și noi, de ce crimă ori de ce infracțiune suntem vinovați sau acuzați, Nu vă grăbiți, domnule doctor, să începem prin a ne face comozi, o să conversăm mai bine. Medicul și soția sa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Vina pentru situația în care ne aflăm, Care situație, Voturile în alb, orașul în stare de asediu, bomba din stația de metrou, Crezi sincer în ceea ce spui, întrebă comisarul, Pentru asta am venit, ca să investigăm și să-l capturăm pe vinovat, Vrei să spui, pe soția medicului, Da, domnule comisar, pentru mine ordinele ministrului de interne în această privință au fost suficient de explicite, Ministrul de interne n-a spus că soția medicului ar fi vinovată, Domnule comisar, eu nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de succesul acestei acțiuni și păreți hotărât să declarați că ați eșuat, Te întreb dacă a spune că un acuzat e nevinovat înseamnă a eșua într-o acțiune, Da, dacă acțiunea a fost desemnată să facă dintr-un nevinovat un vinovat, Mai adineauri afirmai cu toată tăria că soția medicului era vinovată, acum ești aproape pe punctul de a jura pe sfânta evanghelie că ea e nevinovată, Poate că aș jura-o pe evanghelie, dar niciodată în prezența ministrului de interne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la femeia aceea, Tu ai ajuns să intri în casa ei, Da, ca să fiu imediat scos afară, E adevărat, recunoscu comisarul, De ce, Pentru că mi-era teamă, Teamă de ce, noi nu suntem niște fiare, Teamă că obsesia de a descoperi un vinovat cu orice preț v-ar fi împiedicat să vedeți pe cine aveați cu adevărat în fața voastră, Atât de puțină încredere merităm din partea dumneavoastră, domnule comisar, Nu era vorba de o chestiune de încredere, de a o avea sau a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
legea nescrisă, protocolul cel mai rigid din întreaga etichetă americană. Pârțurile vin de nicăieri și de la nimeni; sunt emanații anonime care aparțin grupului în întregul lui și, chiar și când toată lumea din încăpere l-ar putea arăta cu degetul pe vinovat, singura acțiune normală este negarea. Tontul de Dudley Franklin era însă prea cinstit ca să facă asta și de aceea a plătit cu vârf și îndesat. Din ziua aceea, s-a căptușit cu porecla de Franklin-Pardon, care i-a rămas până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]