5,630 matches
-
una mai mică. Asta făcea jocul mai interesant pentru el și-i dădea lui Alex șansa să câștige. — E rândul tău, spuse domnul Page. Stop. Au fost, bineînțeles, și unii care au dormit în timpul sincopei temporale. Irina Cerkasova, de exemplu, zăcea nemișcată în patul ei mare, cu baldachin sprijinit pe patru stâlpi, chiar dacă nefinisați, ignorând acea întrerupere a timpului, la fel cum ignora escapada nocturnă a soțului ei. Dacă Fiul Răsare era cea mai înaltă clădire din K, reședința Cerkasovilor, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
evident liniștea. — Elfrida a menționat ceva de felul ăsta, spuse Gribb. Totuși. Nu te neliniști. Și dădu din cap, ca pentru a-l liniști. Vultur-în-Zbor nu se simțea întru totul liniștit. Elfrida stătea în șezlong; Ignatius era lângă ea. Ghergheful zăcea la întâmplare pe podea, constituind singura notă discordantă, de dezordine, dn încăperea meticulos ordonată. Patefonul cânta un cântec vechi, vechi. Era după-amiază și ceața se transformase din auriul dimineții în galbenul post-meridian. Galben pentru viață, își aminti Vultur-în-Zbor, cum stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
între timp Elfrida Gribb cădea pradă începuturilor unei emoții și mai puternice: gelozia. își zâmbeau una alteia prin văluri. Era seara marelui bal din propria ei casă și Irina refuza să plângă. La parter muzică și cavaleri eleganți; la etaj zăcea ea, cu ochii uscați și cuprinsă de febră. Să fii bolnavă tocmai în noaptea asta, tocmai în anul acesta, după ce înmugurise și înflorise, ieșind din copilări, și stătuse ore în șir goală în fața oglinzii, cu o carte pe cap, sugându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Cerkasova a înțepenit lângă el. Numele pe care l-a auzit ea a fost Elfrida. — Ieși afară, i-a zis ea. Vultur-în-Zbor și-a părăsit gândurile și s-a întors în lumina lumânării pentru a-și vedea proaspăt dobândita perfecțiune zăcând în ruine. — Ieși afară, a spus Irina Cerkasova. Momentul de perfecțiune își generase propria distrugere. Abia după miezul nopții Vultur-în-Zbor s-a furișat înapoi în casa familiei Gribb, dar Elfrida Gribb stătea retrasă și palidă în camera din față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Mai erau și cărțile lui, împrăștiate pe birou, pe scaun, pe podea, căzute de pe rafturi și policioare. Chiar și dezordinea în sine era o priveliște scandaloasă în această casă. Patul era chiar sub fereastră. Acolo, în umbrele lăsate de obloane, zăcea o siluetă întinsă, nemișcată, moartă, întunecată. O altă siluetă, nemișcată, vie, și tot întunecată, stătea lângă pat. O lumânare neaprinsă era așezată pe o masă de la capătul patului. Silueta din pat era scundă: leșul răsucit al lui Ignatius Quasimodo Gribb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pace, spuse ea, și începu să cânte cu o voce slăbită: Barbă albă e toată bucuria mea Și barbă albă e tot ce-mi doresc, cânta ea. Nicholas Deggle își trase cămașa peste cap. Când putu să vadă iar, Dolores zăcea întinsă pe pământ, cu o altă gură roșie rânjind însângerată pe sub bărbie, de la o ureche la alta. Isprăvise ceea ce începuse. Cu pieptul gol și cămașa în mână, Deggle rămase așa urmărind cum curge sângele, până când încetă să mai curgă. îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de haos cosmic, cu rămășițele unei vieți care se luptau și se întreceau să ocupe un loc pe podea. Praful se așezase într-un strat gros peste cărțile și farfuriile împrăștiate. O bucată de pâine, invizibilă în spatele crustei de mucegai, zăcea pe o oglindă spartă, iar un păianjen își țesea pânza între una și cealaltă. Cârpe, hârtii și frimituri fuseseră și ele acoperite de învelișul atotstăpânitor al mizeriei. Iar deasupra podelei îmbâcsite, se ițeau, amenințătoare sculpturile. Sculpturi care, prin comparație își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
forme, chipuri, trupuri, membre trunchiate și peisaje de coșmar vorbeau despre o patimă tot mai adâncă a creatorului lor, o mlaștină tot mai adâncă de dezgust. Dacă sculptorul nu face altceva decât să extragă din materialele sale brute formele care zac deja în ele, atunci lemnul acela părea să fi fost făcut de demoni, altfel n-ar fi putut închide în el forme atât de hidoase. Interiorul căsuței negre era format dintr-o singură cameră. Pe un raft, în colivii, stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zgomot puternic din Camera Trandafirului. Am dat fuga acolo pe cât de repede mi-a permis pântecul. Grimus era deja acolo, cu cămașa lui de noapte ridicolă și scufia la fel de caraghioasă, ca un spiriduș mare și furios, și evalua dezastrul. Trandafirul zăcea pe podea, cu tulpina ieșind din sicriu, care acum era răsturnat peste conținutul lui prețios! Și, amenințător aplecat deasupra lui, acolo stătea Deggle. Simțeam de o vreme că nu e totul în regulă cu Deggle și mă întrebam cât anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
copac. — Scotociți casa, a spus Flann O’Toole. Atunci Cale-Bătută Peckenpaw și P.S. Moonshy au intrat în Casa Grimus, dar nu au găsit nimic. Au distrus totuși tot ce au putut și când au ieșit, colecția secretă a lui Grimus zăcea țăndări în jurul piedestalelor - rămășițele unei Călătorii de-o viață. Cristalele au fost sparte sparte. Ochiul Ion călcat în picioare și zdrobit. Deodată, pe când ieșeau în lumina cețoasă a zorilor, vuietul a încetat. Brusc și fără veste. Pur și simplu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ca să-i încapă bine în gură, îi plăcea să coboare pe faleză în diminețile zilelor lui Tyr ca să se lase în voia atracției pe care o simțea față de plaja cea mică a insulei Calf. Sub el, sub nisipurile mișcătoare, cenușiu-argintii, zăcea trupul doamnei Dolores O’Toole. Domnul Jones era în picioare, cu spatele către mare, și se uita înspre masiva stâncă împădurită a muntelui Calf, care ocupa cea mai mare parte a insulei, cu excepția micului luminiș plasat imediat deasupra plajei, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
picioare, cu spatele către mare, și se uita înspre masiva stâncă împădurită a muntelui Calf, care ocupa cea mai mare parte a insulei, cu excepția micului luminiș plasat imediat deasupra plajei, unde locuiseră domnul Jones și Dolores. Trupul doamnei O’Toole zăcea între el și povârnișurile împădurite. — Mohorâtă, murmură pentru sine domnul Jones, stând cu spatele întors către mare. Mohorâtă mai mare e azi. — Ei, ei! se gândea gorful Koax. Un nou status quo fascinant. Vultur-în-Zbor și fata numită Media îi înlocuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Din când În când Își dezvelea dinții Îngălbeniți, jucându-se mecanic cu o cheiță pe care o lovea neîncetat de rama ochelarilor de soare ce-i atârnau la gât. Pe birou era deschis un caiet cu copertele cartonate, pe lângă care zăceau Împrăștiate tot felul de obiecte și o vază cu flori proaspete. Convorbirea telefonică se Încheie. Fără a mai aștepta să fie luat la Întrebări, bătrânul Îi spuse domnului cheldin fața sa că el căuta un doctor care să-l vindece
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
seara, după cină, se ruga fierbinte și se auzea plângând sugrumat până târziu, În măduva nopții. Aș fi vrut să o iau În brațe, să-i spun cât de mult o iubeam, să-i vorbesc, În sfârșit, despre Otilia. Dar zăceam În cea mai strâmtă celulă cu putință, Învelită cu piele, Între pereții propriului meu trup, conștient și Încărcat de suferință, dar lipsit de expresie, nemișcat, incapabil de a comite vreun gest, oricât de mărunt s-ar fi vrut el. Nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trecătorii care alergau spre țipetele unei femei din apropiere. Am tresărit și m-am ridicat tulburat, Îndreptându-mă Împleticit către mulțimea care se adunase deja lângă fântâna arteziană de la capătul aleii. Acolo, o mamă țipa disperată privindu și copilul care zăcea inert, cu hainele ude, lângă buza de ciment a bazinului. Surâs Du-te și mănâncă cu bucurie pâinea ta și bea cu inima bună vinul tău, pentru că Dumnezeu este Îndurător pentru faptele tale. Ecclesiastul Senin, cu părul său aproape alb
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și sunete ca niște schelălăituri se Împrăștiară strident, În timp ce femeia umplea sala cu un râs asurzitor, care te Îngheța. Colonelul Încercă să se ridice și, nereușind, Începu să strige un NUUU prelung și să Întindă mâinile rugător spre mine, care zăceam Într-o nemișcare totală, neputând să-l ajut sub niciun chip. Puțin câte puțin, el deveni tot mai șters În lumina aceea care te orbea, iar În cele din urmă se destrămă ca o țesătură răsfirată, ca un fum... Mărturisesc
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și vomită de mai multe ori, electrizat, cu ochii ieșiți din orbite, privind Întrebător spre niciunde, pustiit. Se afla de vreme neștiută În scaunul său, cufundat Într-o adâncă toropeală. Nu putea spune dacă trecuseră ore, zile sau eternități de când zăcea așa. După ce se adună din reverie, Începu să-și pipăie suspicios membrele uscate, ca de hârtie, care se acoperiră În Întregime de pudra aceea cenușie, pe care Începea să o perceapă tot mai adânc În nări, aspră ca o ninsoare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Înghițit un balon mare, de aer, care Îi substituia Întreg trupul. Percepu un zvon Îndepărtat În auz, ca un murmur tainic, de pe alt tărâm, și-i veni să surâdă. Se gândi la ea din nou și regretă că zăvorul inert zăcea tras peste ușă, mai ales că acum realiză că nu se mai putea mișca deloc, oricare i-ar fi fost intenția. Nimeni nu poate ști cât a rămas așa, Însă, spre dimineață, coroanele copacilor se clătinară sub impulsul unui vânt
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu o eșarfă din hârtie, pe care scria „Din partea Asociației de locatari”. Pe verso „Regrete eterne!”. M-am așezat pe unul dintre scaunele goale, din lateral, cu spatele la televizorul acoperit cu o față de masă albastră, privindu-l compătimitor pe cel care zăcea inert Înaintea mea, devenit acum inutil printre vii, printre cei care se grăbeau să-l scoată din lumea lor cât mai curând. Mi se Întâmplă nu o dată, și mai ales cu trecerea anilor, să mă gândesc, din ce În ce mai intens, la moarte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
regulat și era, probabil, consecința unei pățanii din vremea când aveam vreo unsprezece ani și nimerisem nu mai știu din ce cauză sub copitele celor patru cai ai trăsurii unchiului Victor. Mama era să moară atunci de inimă rea. Eu zăcusem aproape două săptămâni imobilizat la pat, Într-o stare febrilă, cu nenumărate leziuni și cucuie). Lola stătea la o măsuță izolată, chiar În fața mea. Mă privea insistent, În maniera prostituatelor. M-am așezat la masa ei și am Început să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Înroșit de emoție și cu gușița umflată. Libelula s-a apropiat Încet-Încet și s-a lăsat pe vine, lângă el. Curajoasa Îi atinse o șuviță de păr, Îl mângâie ușor pe bărbie. „Ce frumos e!”, spuse ca pentru sine. Îngerul zăcea inert, cu o paloare care i se accentua vizibil. Stropii de ploaie se prelingeau pe chipul său stins, măiestrit. Câteva fire de iarbă i se lipiseră de obrajii alungiți. Goanță și Pistruiatul s-au apropiat și ei și au Îngenuncheat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fire de păr În gură. Am scuipat scârbit. La lumina lustrei cu abajururi plate, am văzut cearșaful răscolit, pătat vag de linii sângerii. Pe brațe și pe piept eram acoperit de zgârieturi. Undeva, lângă peretele din față, o rochie neagră zăcea boțită, printre alte boarfe, lângă o pereche de pantofi Înalți. Balansându-mă, am tras un halat de baie pe mine și am ieșit În goană. Pe scări era cât pe ce să răstorn o doamnă grasă cât o vacă, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
legală de Calpol 1. Voi fi probabil dată În vileag În tabloidul News of the World drept Monstru de Mamă care și-a drogat bebelușul ca să tacă. Bine spus noapte stricată - Întreruptă și de nereparat. Te târăști În pat și zaci acolo, Încercând să completezi puzzle-ul somnului cu jumătate de piese lipsă. Poate că o să adoarmă la loc singur. Te rog, fă s-adoarmă. Cam la momentul ăsta, când Întunericul se argintează cu prima geană de lumină, Începi să Închei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
levănțică În fundul dulapului cu lenjerie. Scrie pe el că „te alină și te motivează“: adaug și niște spumă Pirate Pete de la Ben, care dă apei o culoare bleumarin ca uniformele de școală. Intru În laguna albastră cu apă opărită și zac pe spate cu lectura mea preferată: În ultimii ani, ca să fiu sinceră, singura mea lectură. Mai bună decât orice roman, Ghidul proprietăților de la țară este o broșură lucioasă doldora de poze ale proprietăților de vis de peste tot din Insulele Britanice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
rivalizeze cu orgasmul feminin când e vorba să te lase lat. La câteva ore după cutremur, Încă simți o oboseală adâncă, tentaculară, care Încearcă să te tragă În adâncuri: după ce termini, termini pe bune, vreau să zic, Îți vine să zaci până la Crăciun. Îmi imaginez că e felul În care natura se asigură că sperma are toate șansele posibile de a ajunge la ovul. (Când te gândești că aproape tot ce ține de biologia feminină este de fapt felul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]