5,438 matches
-
dansat, oricum a fost destul de frumos. Problema a apărut pe la unu noaptea, când mergând spre casă, Camelia a călcat greșit cu piciorul într-o groapă din drum și și-a umflat piciorul foarte tare, astfel că a doua zi a zăcut tot timpul neputând să se ridice din pat, cu comprese reci pe picior. Până la urmă și-a revenit după vreo două trei zile, dar rămânând sensibilă cu acel picior. Am stat doar o săptămână acolo, pentru că trebuia să mă întorc
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
care aparțin județului, stau de mai mult timp în arestul poliției din acest oraș fără a se lua vreo măsură a nu se ține în contra legii arestați acești oameni". Adresa se referă la un număr de 125 de alienați (!) care zăceau, literalmente, în beciurile arestului polițienesc fără nici o asistență. Cazuri de acest gen erau sesizate deseori. Capacitatea redusă a ospiciului nu putea satisface, desigur, necesitățile. Ca urmare, în ultimele două decenii de existență a ospiciului se obișnuia chiar evacuarea asistaților ameliorați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
care se punea una din cele "118 prostiri de așternut și oghialuri, toate rupte" este confirmată și de relatările doctorilor Lucașevschi și Brăescu, ambii exprimându-și indignarea asupra modului cum erau asistați alienații, afirmând că bolnavii "dorm pe paie" sau "zac de-a dreptul pe paie". (Soarta nebunilor, p. 2, și Cum sunt considerați și tratați alienații în România, p. 10). În afara ospiciului exista o bucătărie, în 1866, cuprinzând un total de 35 obiecte printre care, alături de ustensilele obișnuite, inclusiv "cănițe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
sau statisticienilor în domeniul penal sunt îngreunate de problema clandestinității, ceea ce conduce la o "cifră neagră" a criminalității foarte ridicată. Analiștii corupției politice se confruntă atât cu această problemă, cât și cu o alta izvorâtă din faptul că mulți infractori zac (de obicei în ambele sensuri ale cuvântului) în inima elitei puterii din țara lor. Deloc surprinzător atunci când obiectele suspiciunii pot fi ele însele responsabile pentru înscenarea, interpretarea sau implementarea legii constituționale și dreptului penal, există numeroase exemple de conducători puternici
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
cu invidie forța unor eroi din filme, care se cațără rapid pe pereți de stâncă de zeci de metri înălțime sau se urcă doar în forța brațelor pe frânghii lungi, atârnate deasupra unor prăpăstii, după care, în loc să gâfăie și să zacă de oboseală, se angajează în lupte și bătăi cumplite, în care dau și primesc lovituri ucigătoare, după care în mod normal s-ar impune spitalizări, ghips și îngrijiri medicale. Acești eroi însă, zâmbesc cu fața plină de sânge (suc de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
deplin confort lângă fusta mamei, câți ani a lucrat el pe marile șantiere ale țării în regim de pionierat și trăind în barăci de lemn, câți ani a petrecut în tranșeele celui de-al doilea război mondial, câți ani a zăcut în închisorile românești și zonele de deportare, și ce pastă de dinți a folosit el în acele condiții. În perioade grele ale vieții mele, când nu aveam pastă de dinți, foloseam săpunul, deși nici pe acesta nu-l aveam întotdeauna
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Zilnic parcurgeam cu mașina mea cei cca 40 de km distanța de acasă până la serviciu. Drumul era o șosea asfaltată foarte bine întreținută, care permitea o deplasare rapidă și comodă. Uneori, pe această modernă șosea, întâlneam câte un arici mort, zăcând într-o baltă de sânge, strivit de către un automobilist grăbit. Imaginea asta m-a tulburat mereu, mi-a trezit în minte amintiri din copilărie, când am găsit un arici în zona mea de locuințe și pe care l-am dus
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
arici în zona mea de locuințe și pe care l-am dus acasă, l-am hrănit și l-am îngrijit până s-a înzdrăvenit și am putut să l duc în pădure, undeva departe de pericolele civilizației moderne. Aricii care zăceau pe șosea în Germania, nu au avut noroc. Natura i-a înzestrat cu sisteme de protecție, cu o zeghe de spini cu care se puteau apăra de multe animale și chiar de vulpi. În căpșorul lor acoperit de țepi, aveau
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
A murit un arici. Era și el o parte din Mama Natură, din care fac și eu parte. A murit o parte din natură, a murit o parte din mine și asta mă doare cumplit. Și de câte ori văd pe șosea zăcând un mic trupușor însângerat de arici, mă doare și-mi dau lacrimile. Doamne, de ce nu putem noi oamenii să înțelegem, să prețuim și să iubim natura în mijlocul căreia trăim? De ce nu putem înțelege că animalele, păsările și chiar plantele, sunt
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
care probabil se întreba ce serviciu oi fi având de stau numai două ore. De dimineața, de la 7 la 9 sunt plecat, două treceri pe lângă teritoriul ei, după care dispar din raza sa vizuală. Când ea toată ziua trebuie să zacă în baraca aia strâmtă. Cum poți să fii vânzător într-o baracă? Cum poți să fii persan? Poate raționamentul ăsta mă face să-i consider pe toți cei care nu scriu sau nu citesc niște cretini, niște neisprăviți. Ajuns la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
te-a înjurat. Când te trimite dracului, întreabă-l ce autobuz trebuie să iei și la a câta să cobori. Apoi, în sfârșit, ajungeam acasă, între cei patru pereți ai mei, locul unde pot să mă simt și eu bine. Zăceam două-trei ore, până îmi trecea durerea, apoi mă apucam de scris. Și totul redevenea superb. Și îmi aduceam aminte, asta era bine, încă aveam ce să-mi aduc aminte. Mai am ce scrie. Io, care nu am crezut niciodată că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
beție cu scandal la serviciu al unui func țio nar de-al meu, destituit pentru aceasta; și fără ca să cunoaștem, nici eu, nici adversarul, a mânui o spadă sau a trage cu pistolul, Într-o vreme când asemenea scule ancestrale zăceau uitate, fără vreo valoare comercială, prin poduri; eu rămânând totuși, pe urma acestei „afaceri de onoare“, descalificat pe toată viața. și am văzut pierind pentru totdeauna câteva dintre artele vechi de când lumea ale omului industrios din firea lui, câteva indicii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
canoane, că acest bărbățoi cu obrajii căzuți din dezgust și ură pentru toți oamenii din jurul ei și care n-a știut să râdă niciodată, că această femeie fără feminitate și În rochii totdeauna mohorâte - cine putea bănui imensa prefăcătorie ce zăcea În adâncurile infernale ale acestei lăbărțate, care, după masa vegetariană a doctorului, plecat repede la treabă, scotea de la pivniță mieii fripți, plăcintele și vinațurile ca să chefuiască la aceeași masă cu amanții ei, vizi tiul de la caretă și olteanul de pe stradă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la Petersburg - de un „mujic obscur“, de un „erotoman mistic, fiul diavolului“, de un „bandit“, popa Rasputin. Am intrat, așadar, În război, fără să vreau, pe poarta cea mai dosnică, fiindcă așa hotărâse (câte pricini neînsemnate, ar spune La Rochefoucauld, zac adesea la temelia evenimentelor decisive) subofițerul de administrație, cretin și spânatec, Bebe reche, de la biroul Mobilizări al regimentului, omul abia cu noscut de mine și căruia i s-ar putea, pe drept cuvânt, imputa astăzi că scriu povești pentru cine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
teozo filor), fata pilo tului din port, Înamorată până În călcâie de un zănatec aiurit și bun de gură, căzută la picioarele acestuia, tre zi tul din visurile sale, dezamăgit, mut și consternat, cu ochii la acest „idol negru“ al său zăcând jos și sfărâmat... Am descoperit În mijlocul femeilor mai mult ca oriunde și am beneficiat chiar, În formațiunea mea și mulțumită lor, de un instrument rar de investigație a lumii, de o metodă de cunoaș tere alta decât cea culeasă printre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
deliberăm și să ne aplicăm, gospodărește, la amănuntul plicticos al dezbrăcatului de bluza cu nasturii ei prea mult Înșiruiți, de fusta cu copcile ei prea mult capsate, de cămașa cu anexele ei minore și prea de tot fragile, care acum zăceau toate, bucăți-bucăți, la picioa rele zeiței rămase, goală și dreaptă, numai În ciorapi și În pantofi? și, după astea toate, cum mai poți ocoli violența și brutalitatea impuse cu necesitate de Însăși tehnica cea mai elementară a amorului, așa cum o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tabăra învingătorilor. Nedreptatea și absurdul istoriei au făcut ca, în timp ce foștii combatanți americani ori britanici își scriau liniștiți memoriile, după război, cu un trabuc aprins și o ceașcă de cafea în față, mulți dintre veritabilii eroi ai armatei române să zacă în închisorile regimului comunist. Puțini dintre ei au reușit să părăsească țara, dar nici aceștia nu au avut o soartă fericită. Unul dintre ei a fost căpitanul aviator Ion Profir, considerat cel mai bun pilot român de bombardament greu. Evadat
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
vai, numai pielea și osul...) și ne-am aruncat în apa rece. Bâârr!, am crezut că mor, am încremenit de frig, m-a fulgerat durerea până în creier și până în inimă. Am scăpat cu viață, dar am răcit, zece zile am zăcut în pat, cu temperatură, m-am chinuit de mama focului. În fine, altă trăsnaie a avut loc în ultima zi de școală, înaintea vacanței de iarnă: iar ne-am luat după Cornel. De data asta ne-a învățat să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Cu eforturi supraomenești chiar a izbutit să rămână mut: dar cât de mult l-a costat muțenia asta - simțea că i se face rău fizic, simțea că se îmbolnăvește. A plecat acasă pleoștit. S-a urcat în pat și a zăcut. Mama lui l-a întrebat îngrijorată ce are. Nu prea sunt în apele mele, a răspuns el fără chef. Te doare ceva? Nu, nu mă doare, am avut o zi mai afurisită la școală, vreau să mă trântesc o oră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Truman își continuă expunerea, încântat de efectul pe care-l produce asupra mea: - Și anume: azi-noapte au avut loc iarăși înfruntări între grupuri de îngeri și soldați ai întunericului. Câteva dintre făpturile cerești au căzut răpuse și trupurile lor neînsuflețite zac pe tărâmurile acestea din văzduh. Să încercăm să facem ca măcar unul dintre trupurile îngerilor să ajungă jos, în oraș. Ideea lui mi se pare extraordinară, mă bucur ca un copil ce sunt sau ce eram: -Truman, Truman, ești grozav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
absolut pe care și el îl întrupase. Așa se cuvenea să-i mulțumească el Celui de Sus fiindcă se îndurase de el și îl salvase, îi smulsese trupul păcătos din ghearele bolii mortale, îi luminase apoi mintea și inima, care zăcuseră atâta amar de timp în întunericul de nepătruns. Tovarășul Cameniță credea sincer că și-a aflat menirea, lupta cu sistemul monstruos, și, dacă mai avea zile, de aceea se bucura că le mai are, ca să se împotrivească răului. *** În satul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Valeriu Matei, cu votul său pentru a ieși prim-ministru Sturza, i-au înrăit pe comuniști și se răzbună pe Iliuță al meu... N-am bucurie, nu mă trage inima nimica să fac. De atâția ani de zile de când eu zac și plâng! și Roșca l-o trădat pe Ilie!” (Din păcate, Iurie Roșca a fost cel mai vehement împotriva validării votului trimis din celula condamnaților la moarte, de către patriotul român Ilie Ilașcu, pentru a fi prim-ministru Sturza. Acest gest
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la două mii. Când om merge în mileniu trei, dar eu nu am să mai fiu pe pământ. Da’ nu mai vreau. Eu m-am săturat de pilule, de tot. Eu trebuia să mor prima și apoi moșneagul. El n-o zăcut, nu nimica. O murit sănătos. și Iura a vrut să-l ducă la spital. După aceea a venit și mi-a spus, mamă, nu avea cum să mai trăiască! și iată el a murit și eu am rămas de chin
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
interviul e mai lung, de un ceas, două, până și-n cel mai cumpănit neluat în seamă biruie dorința de a se da odată mare. E tare greu să ții în tine frustrarea zeci de ani, ca fetușii aceea care zac extrauterin, împachetați într-un strat de calciu, ani de zile. Primul interviu, dacă e de un ceas, două, îi face până și pe resemnați mai vioi, însă tot cabotini. E de mirare cât de convenționali și de plicticoși pot fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
într-o fiolă de soluție perfuzabilă, poate să mă sune. Ca într-un coșmar de care credeam c-am scăpat definitiv, mi-am amintit cum mă grăbeam eu cândva la Galați, ca să ajung la ora nouă fix și apoi să zac până la ora șaptesprezece într-un birou unde nu aveam de lucru cu lunile. Dar ce spun eu cu lunile, cu anii. Am pierdut, așadar, trei ani din viață într-un institut de proiectare, unde zile și luni de-a rândul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]