7,506 matches
-
își mânau agale vitele. A doua zi le apăru în depărtare oceanul scăldat în razele unui soare cald, norii pluteau pe cer pufoși ca niște vălătuci de bumbac. În cele din urmă samuraiul și ai săi zăriră corabia plutind în zare. — Aaa! Aaa! strigară ei și se opriră pe plajă fără să vrea. Vasul îi făcea să se gândească la o cetate cafenie, uriașă. Pe cele două catarge înalte fluturau în vânt pânze cenușii. Vârful bompresului străpungea văzduhul ca o suliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încrede doar în creștini. În negoț, doar dacă ești credincios meriți încredere. La care ei zâmbiră mânzește, așa cum fac adesea japonezii când sunt încurcați. Zilele se scurg una la fel de plictisitoare ca și cea de dinainte. Oceanul, norii care plutesc în zare și scârțâitul parâmelor sunt neschimbate. San Juan Baptista își continuă liniștit călătoria. De fiecare dată când țin slujba îmi dau seama că Domnul ne-a dat ca prin minune o asemenea călătorie lină ca să mă ajute pe mine să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și mișcându-și buzele. Requiescant in pace Dominus vobiscum et cum Spiritu tuo Requiem aeternam dona eis. Marea care înghițise trupurile moarte era liniștită de parcă nimic nu se întâmplase și printre valuri săreau pești zburători. Parâmele scârțâiau molcom, iar în zare se iveau nori poleiți parcă în aur. Eu, îngăimă Yozō, aș vrea să ascult povestea credinței creștine. Uimit, m-am uitat bine la chipul lui. Astăzi corabia noastră a trecut în sfârșit de jumătatea drumului. CAPITOLUL IV Corabia devastată părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Marinarii spanioli și mateloții japonezi au scos chiote de bucurie. Dacă păsările veniseră în zbor însemna că uscatul era aproape. Păsările cu ciocuri galbene și cu pene cafenii și albe au mai atins o dată marginea corăbiei și au dispărut în zare. Spre seară pe partea stângă se iviră ici-colo umbre de munți. Era capul Mendocino. Cum capul nu avea port, vasul a ancorat departe în larg. Cinci marinari spanioli și cinci mateloți japonezi s-au urcat într-o barcă și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ar mai fi trăit.” Ajunseră la un râu. Apa din albie era secată de-a binelea. În față se ivi un munte golaș presărat cu granit. Ajunși până în vârful său, văzură un alt munte, uriaș, ce se înălța semeț în zare cu piscurile înzăpezite. Era atât de înalt și de falnic încât nu putea fi asemuit cu nici un munte de pe domeniul Stăpânului. Tânărul Nishi scoase un strigăt de uimire. E mai înalt chiar și decât Fuji? Velasco se întoarse către tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În timp ce-și îmboldeau caii cu pintenii, doar Velasco își ducea din când în când luneta la ochi și cerceta dealurile parcă presărate cu o pulbere fină. Nori de furtună poleiți cu auriu pe margine se ridicau amenințători în zare. Ajunseră într-o câmpie plină de ruine. Pe deasupra, umbrele norilor pluteau agale. Cactușii scrutau convoiul, țepeni ca niște bătrâni morocănoși, iar muștele treceau bâzâind peste fețele lor asudate. Privind în zarea orbitoare a câmpiei nesfârșite, samuraiul se gândea la oceanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
poleiți cu auriu pe margine se ridicau amenințători în zare. Ajunseră într-o câmpie plină de ruine. Pe deasupra, umbrele norilor pluteau agale. Cactușii scrutau convoiul, țepeni ca niște bătrâni morocănoși, iar muștele treceau bâzâind peste fețele lor asudate. Privind în zarea orbitoare a câmpiei nesfârșite, samuraiul se gândea la oceanul aflat în depărtare. Apoi se gândi la țara numită Spania care se găsea dincolo de ocean. Mări și țări pe care nu le mai văzuse niciodată. O soartă pe care nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de munte stâncos, ca și cum ar fi fost încleiate acolo. Pe vârf de munte se înălța amenințător câte o cetate veche. La capătul livezilor de măslini și al pământurilor roșii se întindeau lanuri de grâu unduindu-se ca niște arcuri până în zare. În depărtare apăru ceva mic ca un ac, dar pe măsură ce se apropiară își dădură seama că acul era o turlă de biserică. Vârful său se împlânta în azurul cerului și dispărea înghițit de văzduh. — Aceasta e Europa! De câte ori ajungeau în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
apoi am plecat din Saint Tropez, dar cele două zile petrecute acolo au adus pentru prima dată pe fețele până atunci întunecate ale japonezilor câte un surâs firav ca un soare de iarnă. Însă, când Saint Tropez a dispărut în zare și Marea Mediterană a început să se întindă iarăși în fața ochilor noștri, pe chipurile japonezilor ghemuiți pe punte s-a așternut din nou întristarea. Mai cu seamă Hasekura stătea singur deoparte și privea marea. Uitându-mă la chipul lui, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
schimba în bine, așa cum pe neașteptate o rază de soare străpunge perdeaua deasă a ploii. Eu nu-mi pierd speranța. Am să-mi păstrez speranța până la sfârșit. Căci necunoscute sunt căile Domnului. Am murmurat aceste vorbe aruncându-mi privirea în zare. Parcă nu pentru Hasekura, ci pentru sufletul meu deznădăjduit spusesem acele cuvinte de încurajare. Ca să fiu cinstit, am ajuns să nu mai înțeleg deloc lucrările Domnului. Să nu mai știu dacă Dumnezeu tăgăduiește sau sprijină încercările mele de a sădi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lor călătorie. Nu le mai rămânea decât lungul drum de întoarcere care se întindea în fața lor deșert și zadarnic. Pinii se înșiruiau de o parte și de alta a drumului. Tropotul cailor se auzea din ce în ce mai tare și mai ascuțit. În zare, pe fundalul cerului înnorat, se vedea domul bazilicii San Pietro. Trăsura trecu din pe strada Palleone pe strada Borgo și intră în piața din fața Vaticanului. — Când o să se arate Sfinția Sa Papa, le repetă Velasco încă o dată, să atingeți podeaua cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și își lăsă capul să-i cadă pe piept. CAPITOLUL IX N-am mai scris în acest jurnal de multă vreme. Mi-a fost nespus de greu să povestesc cum am plecat cu toate speranțele spulberate în vreme ce Europa dispărea în zare dincolo de oceanul încețoșat de ploaie. Doar un singur om ne-a petrecut până pe cheiul golfului Civitavecchia: preotul care era diacul cardinalului Borghese. Ca semn al bunăvoinței cardinalului, preotul le-a înmânat celor trei soli înscrisuri prin care erau socotiți cetățeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
le strigă numele, apoi se aplecă să-i șoptească ceva la ureche celui care părea să-i fie superior. Acesta era un bărbat rotofei. Desfăcu o hârtie pe care era scrisă pedeapsa și o citi. Sufla un vânt înghețat. În zare marea spumega. Când pedeapsa fu în sfârșit citită, temnicerii îi împresurară pe cei trei și le legară mâinile. Le puseră frânghii și de gât, dar acestea nu erau atât de strânse. Convoiul se puse în mișcare. Coborau pe o potecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
jocheii Îi țineau strâns de căpăstru și uneori slăbeau strânsoarea lăsându-i să fugă puțin. Cel mai mult Îmi plăcea când ajungeau la start. Mai ales la San Siro, unde era terenul mare și verde, cu munții profilați departe-n zare, cu macaronarul gras care dădea startul cu un bici lung și cu jocheii care se agitau nerăbdători de colo-colo; apoi bariera zvâcnea Într-o parte și porneau toți la grămadă și apoi Începeau să se Înșire. Știți cum e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Seară Văpaia lunilor de vară Se potolește-n prag de seară Și peste lungul drum din zare Se vede umbra tot mai mare. Soarele a obosit și dă sub o colină Și-ncet coboară liniștea deplină, Țăranii se întorc spre casă în tăcere, Sleiți de vlagă și putere. În sat s-aude clopotul cum bate Și mă
Sear? by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83203_a_84528]
-
frunze din nucul bătrân, Bolnave și triste că nu mai rămân. Se-agită în zbor, dar mâini nevăzute, Aștern, pe pământ, cărări neștiute. Când fluieră vântul balada de dor, Le udă și lacrima plânsă de nor... Doar satul, tăcut, prin zarea pustie, Adună la piept prinosul de glie. Un nor zăbovește în ulița mea Și valuri de ceață aruncă pe ea. Bătrânul își plânge iar crengile goale, Compun un poem de moarte și jale. Se face-ntuneric, nici stele nu sunt
Melancolie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83220_a_84545]
-
nepoți tare dragi sufletului meu și care �mi dau forță să merg �nainte. Ador să colind prin mijlocul naturii, �n orice anotimp, dar �n mod special iarnă, bucur�ndu-ma de albul imaculat, si toamnă - c�nd galbenul m�ng�ie zările. Adun cu nesaț momente și culori, apoi le aștern pe p�nza sau pe caiet. Iubesc ARTĂ, �n toate formele ei, și-mi place să dăruiesc și altora din tot ce mi-a dăruit mie Dumnezeu prin Iubirea Să. Am
Cuv?ntul autorului by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83218_a_84543]
-
sunete ciudate scoteau! Și erau tare frumos colorate. L-a rugat pe tăticul să-i cumpere și lui. După ce se termină spectacolul o să arunce, rând pe rând, toate puștile. Toate! -...”O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri, Și viața căprioarei spre zările târzii Zburase lin, cu țipăt, ca pasările, toamna, Când lasă cuiburi sure și pustii. Împleticit, m-am dus și i-am închis Ochii umbroși”... Sorina nu mai poate recita. Lacrimi mari și calde se preling din doi ochișori negri și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Și la mulți ani! La mulți ani! La mulți ani! strigară și ceilalți. Teama le a fugit imediat din suflet. Au înconjurat-o pe dată și fiecare i-au dat cadoul pe care-l pregătise pentru ea. În ochii ca zarea ai bunicii au apărut mărgăritarele lacrimilor. De ce plângi, bunică? Azi e, doar, sărbătoare, așa că trebuie să te bucuri, nu să fii tristă. Nu se știe de ce bunica n-a putut să răspundă la această întrebare. Sau, poate, nici n-a
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și vițel, la oi și la purcel. Și când treaba au terminat, au început să ia niște jucării la reparat; o mașinuță, un tractor, o betonieră, ba chiar și un clasor. Sorina și Alina au pornit la plimbare, dintr o zare-a satului în altă zare. Nici nu și-au dat seama când au ajuns în curtea Cooperativei de Producție. Tăticul Alinei - care-i inginer agronom - nu se afla nici de astă dată la biroul lui. Pe unde o fi? Pe la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
la purcel. Și când treaba au terminat, au început să ia niște jucării la reparat; o mașinuță, un tractor, o betonieră, ba chiar și un clasor. Sorina și Alina au pornit la plimbare, dintr o zare-a satului în altă zare. Nici nu și-au dat seama când au ajuns în curtea Cooperativei de Producție. Tăticul Alinei - care-i inginer agronom - nu se afla nici de astă dată la biroul lui. Pe unde o fi? Pe la Căminul Cultural? Sau, poate, pe la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
De toamnă Elena Marin Alexe Coboară iar toamna pe ulița mea Cu pasul ușor legănat Prin palme ascunde comoară de stea Din zare de cer adunat În aer miresmele fac hore mari Sărută și cer și pământ Iar merele coapte-și plec fruntea spre zari Și vezi o livadă plângând E-un haos plăcut amalgam de culori Și vântul colindă voios Când raze
De toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83229_a_84554]
-
Alexe Coboară iar toamna pe ulița mea Cu pasul ușor legănat Prin palme ascunde comoară de stea Din zare de cer adunat În aer miresmele fac hore mari Sărută și cer și pământ Iar merele coapte-și plec fruntea spre zari Și vezi o livadă plângând E-un haos plăcut amalgam de culori Și vântul colindă voios Când raze de soare tiptil cad pe flori El fața-și ascunde milos Sub vișin pe bancă m-așez suspinând Of, iarba e tristă
De toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83229_a_84554]
-
S-apropie iarna cea grea Și totuși cu câtă splendoare și fast Se plimbă azi toamna pe-alei Cu-alaiuri ce poartă pe umeri contrast De verde si roșu-n condei Aromă și gust caruselul divin De galben cât ține zarea Buchet de miresme pe cerul senin Discret iți i-a răsuflarea Privirile-mi cad pe salcia verde Și-un gând se ridică mai sus Pe aripi de dor azi sufletu-mi crede Cuvântul ce-așteaptă nespus
De toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83229_a_84554]
-
ochi-n rugăciune. De pe ram pe fir de floare Sărbătoare și lumină La atâta frumusețe Inima-mi cu dor suspină Adunate laolaltă Împletite în iubire Gândurile iar ma poartă Spre înalt, spre nemurire Și cu fruntea sprijinită Sus pe geana zărilor Îmi las doru-n pribegie Pradă depărtărilor
Zorile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83236_a_84561]