53,101 matches
-
au tendința de a înlocui încrederea cu prohibițiile posesive și a plasa relația într-un cadru de proprietate și control: "Ești a mea" / "Ești al meu". Acest concept reflectă aserțiunea tradițională conform căreia sunt necesare restricții pentru a preveni "devierile" partenerului, iar relațiile apropiate adiționale sunt o amenințare serioasă la adresa relației inițiale sau diminuează importanța acesteia. Poliamoriștii tind să considere partenerii partenerului drept un câștig în viața acestuia, și nu o amenințare a propriei persoane. Aceeași perspectivă este vizibilă în vechea
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
Ești a mea" / "Ești al meu". Acest concept reflectă aserțiunea tradițională conform căreia sunt necesare restricții pentru a preveni "devierile" partenerului, iar relațiile apropiate adiționale sunt o amenințare serioasă la adresa relației inițiale sau diminuează importanța acesteia. Poliamoriștii tind să considere partenerii partenerului drept un câștig în viața acestuia, și nu o amenințare a propriei persoane. Aceeași perspectivă este vizibilă în vechea zicală: "Dacă iubești pe cineva, eliberează-l; dacă se întoarce la tine, este al tău, dacă nu, atunci nu a
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
a mea" / "Ești al meu". Acest concept reflectă aserțiunea tradițională conform căreia sunt necesare restricții pentru a preveni "devierile" partenerului, iar relațiile apropiate adiționale sunt o amenințare serioasă la adresa relației inițiale sau diminuează importanța acesteia. Poliamoriștii tind să considere partenerii partenerului drept un câștig în viața acestuia, și nu o amenințare a propriei persoane. Aceeași perspectivă este vizibilă în vechea zicală: "Dacă iubești pe cineva, eliberează-l; dacă se întoarce la tine, este al tău, dacă nu, atunci nu a fost
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
fost niciodată al tău". Acesta este motivul pentru care majoritatea poliamoriștilor consideră abordarea posesivă drept ceva ce trebuie evitat în relații - fapt ce necesită multă încredere. (Un simplu test al succesului este întrebarea: dacă persoana iubită ar găsi un alt partener, acesta ar fi un motiv de bucurie (compersiune) sau alarmare?) Deși neposesivitatea este o parte importantă a multor relații poliamoroase, nu are gradul de universalitate al celorlaltor valori discutate mai sus. Alternativele includ înțelegerile în care o relație posesivă principală
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
în funcție de aspectele prezentate mai sus și depinde, de asemenea, de decizia părinților de "coming out" în fața celorlaltor adulți. Părinții implicați în relații poliamoroase țin, de obicei, secret acest fapt deoarece există riscul ca acesta să fie utilizat de către un fost partener conjugal sau de către un alt membru al familiei drept motiv pentru a îi priva de custodia și/sau accesul la proprii copii (similar modului în care homosexualitatea a fost utilizată în trecut). În 1998, un tribunal din Tennessee a acordat
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
custodia și/sau accesul la proprii copii (similar modului în care homosexualitatea a fost utilizată în trecut). În 1998, un tribunal din Tennessee a acordat custodia unui copil bunicii și bunicului vitreg ai acestuia deoarece mama copilului, April Divilbiss și partenerii ei și-au afirmat identitatea poliamoroasă la MTV. Totuși, după ce a contestat timp de doi ani decizia tribunalului, Divilbiss a fost în final de acord să cedeze custodia copilului deoarece nu putea avea grijă de el în mod corespunzător, aceasta
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
În mod realist însă, majoritatea celor ce practică poliamorul nu filozofează, ci doar sugerează că acesta este modul de viață potrivit lor. În prezent, conform religiilor creștine majore (catolicism, ortodoxism, protestantism etc.), o persoană trebuie să își aleagă un singur partener conjugal. Religiile ce permit relațiile non-monogame le limitează, de cele mai multe ori, la o formă strictă de căsătorie - poliginia. Din punct de vedere istoric (mai precis, până în Evul Mediu), toate cele trei religii occidentale majore (iudaismul, creștinismul și islamismul) permiteau poliginia
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
alte aspecte relaționale / etice precum homosexualitatea și faptului că poliamorul nu este cunoscut sau identificat pe plan larg drept un stil de viață aparte. O critică adusă deseori poliamorului se bazează pe accepțiunea că prin divizarea iubirii între mai mulți parteneri, acea iubire este diminuată. Acesta este un argument malthusian (sau al "economiei foametei"), numit astfel deoarece tratează iubirea drept o marfă (precum alimentele sau celelalte resurse) ce poate fi oferită unei persoane numai dacă alta este privată de ea. Poliamoriștii
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
monogamia aduc în lumină încrederea și trăinicia ce pot fi clădite într-o relație pe termen lung, susținând că acest lucru este posibil numai într-un cuplu în care partenerii își concentrează atenția unul asupra celuilalt și nu au alți parteneri. Poliamoriștii resping acest punct de vedere, susținând că pot avea o relație trainică bazată pe încredere cu toți partenerii lor și evidențiind faptul că încrederea nu este slăbită de introducerea unor noi parteneri, așa cum aceeași încredere nu este slăbită atunci când
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
acest lucru este posibil numai într-un cuplu în care partenerii își concentrează atenția unul asupra celuilalt și nu au alți parteneri. Poliamoriștii resping acest punct de vedere, susținând că pot avea o relație trainică bazată pe încredere cu toți partenerii lor și evidențiind faptul că încrederea nu este slăbită de introducerea unor noi parteneri, așa cum aceeași încredere nu este slăbită atunci când cuplurile monogame își implică prietenii apropiați în viața personală. Un punct de vedere intermediar este că menținerea unei relații
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
unul asupra celuilalt și nu au alți parteneri. Poliamoriștii resping acest punct de vedere, susținând că pot avea o relație trainică bazată pe încredere cu toți partenerii lor și evidențiind faptul că încrederea nu este slăbită de introducerea unor noi parteneri, așa cum aceeași încredere nu este slăbită atunci când cuplurile monogame își implică prietenii apropiați în viața personală. Un punct de vedere intermediar este că menținerea unei relații de iubire necesită timp și energie - iar ambele sunt limitate; astfel, deși poate fi
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
monogame, destul de puține dintre acestea ar putea fi considerate cu adevărat "de succes", având în vedere rata divorțurilor, numărul căsătoriilor ce există doar în acte, numărul cuplurilor necăsătorite care s-au despărțit și numărul relațiilor în care unul sau ambii parteneri sunt nefericiți sau înșală - și că aceste fapte nu sunt utilizate în sprijinul unei teorii potrivit căreia monogamia este imorală, nepractică sau sortită eșecului. În lipsa unui studiu științific în domeniu, este probabil corectă afirmația că întrebarea rămâne deschisă. Pur și
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
relațiilor care au pornit drept angajamente "pe viață"), nici în privința gradului de satisfacție și nici în ceea ce privește îndeplinirea așteptărilor celor implicați. Poliamorul este uneori văzut drept o exprimare a lipsei capacității sau dorinței de a lua un angajament față de un singur partener - în special un angajament de exclusivitate sexuală față de un singur partener - pentru toată viața, precum cere tradiția în căsătoriile monogame. Pe de altă parte, poliamoriștii consideră că își iau "mai multe" angajamente, la fel ca un părinte ce se dedică
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
de satisfacție și nici în ceea ce privește îndeplinirea așteptărilor celor implicați. Poliamorul este uneori văzut drept o exprimare a lipsei capacității sau dorinței de a lua un angajament față de un singur partener - în special un angajament de exclusivitate sexuală față de un singur partener - pentru toată viața, precum cere tradiția în căsătoriile monogame. Pe de altă parte, poliamoriștii consideră că își iau "mai multe" angajamente, la fel ca un părinte ce se dedică tuturor copiilor săi. O expresie des utilizată de poliamoriști este: "Suntem
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
viața, precum cere tradiția în căsătoriile monogame. Pe de altă parte, poliamoriștii consideră că își iau "mai multe" angajamente, la fel ca un părinte ce se dedică tuturor copiilor săi. O expresie des utilizată de poliamoriști este: "Suntem fideli TUTUROR partenerilor". Atitudinile poliamoriștilor față de monogamie variază în mare măsură. Unii consideră poliamorul drept un mod de viață superior monogamiei, descriind uneori relațiile poliamoroase drept "evoluate" sau caracterizând relațiile monogame drept fiind bazate pe acceptarea standardelor sociale sau religioase fără a reflecta
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
descriind uneori relațiile poliamoroase drept "evoluate" sau caracterizând relațiile monogame drept fiind bazate pe acceptarea standardelor sociale sau religioase fără a reflecta asupra lor, sau pe posesivitate sau gelozie. Unii poliamoriști sunt de părere că persoanele care au un singur partener au o capacitate mai mică de a iubi decât cei ce au mai mulți parteneri - o inversare a criticii din punct de vedere al "diviziunii iubirii" discutate mai sus. Totuși, alții consideră poliamorul și monogamia drept moduri de viață la fel de
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
standardelor sociale sau religioase fără a reflecta asupra lor, sau pe posesivitate sau gelozie. Unii poliamoriști sunt de părere că persoanele care au un singur partener au o capacitate mai mică de a iubi decât cei ce au mai mulți parteneri - o inversare a criticii din punct de vedere al "diviziunii iubirii" discutate mai sus. Totuși, alții consideră poliamorul și monogamia drept moduri de viață la fel de viabile, rămânând la latitudinea fiecărui individ să aleagă ce i se potrivește. Deși aceștia recunosc
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
relațiile sexuale între prieteni, această listă se bazează pe o utilizare largă a termenului 'poliamor' ce include ambele tipuri de relații. Pentru informații detaliate, consultați articolele specifice și trimiterile externe incluse. Multe personaje istorice au avut relații cu mai mulți parteneri în același timp, dar care nu sunt considerate poaliamoroase deoarece nu toți partenerii erau în cunoștință de cauză și își exprimaseră consimțământul. În Anglia victoriană, spre exemplu, caracterul dificial și stigmatic al divorțului oferea unei soții înșelate singura opțiune de
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
termenului 'poliamor' ce include ambele tipuri de relații. Pentru informații detaliate, consultați articolele specifice și trimiterile externe incluse. Multe personaje istorice au avut relații cu mai mulți parteneri în același timp, dar care nu sunt considerate poaliamoroase deoarece nu toți partenerii erau în cunoștință de cauză și își exprimaseră consimțământul. În Anglia victoriană, spre exemplu, caracterul dificial și stigmatic al divorțului oferea unei soții înșelate singura opțiune de a tolera amantele soțului, de care era dependentă financiar. Acest tip de relații
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
program difuzat prin intermediu televiziunii plătite a fost un meciul dintre New York Rangers / Vancouver Canucks, în rețeaua CATV din Wilkes Barre, Pennsylvania. Sterling Manhattan Cable pierdea bani într-un ritm rapid datorită numărului mic de abonați (20 000 în Manhattan). Partenerul media al lui Dolan, Time Life, Inc., a câștigat astfel controlul asupra a 80 de procente din compania lui Sterling și a încercat să oprească aceste pierderi operaționale ale Sterling Manhattan. Time Life a renunțat la numele Sterling, rețeaua devenind
HBO () [Corola-website/Science/302266_a_303595]
-
vizitatorilor Muzeului Satului să ajungă la 300.000 până la sfârșitul anului, dat fiind faptul că în luna decembrie muzeul a organizat o serie de evenimente dedicate sărbătorilor de iarnă. Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” a reușit să fie un partener activ în relația cu diferite instituții cu vocație similară cu a sa, din Europa și din alte colțuri ale lumii. Dovada o constituie atât prezența specialiștilor străini la colocviile cu caracter internațional organizate de muzeu sub genericul „Satul european azi
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
muzeu sub genericul „Satul european azi”, la sesiunile Asociației Muzeelor în Aer Liber , cât și participarea cercetătorilor și muzeografilor instituției la manifestările științifice realizate de instituțiile de profil din alte țări, ca și colaborările pe linie de cercetare cu diferiți parteneri europeni. De-a lungul anilor, instituția a acordat sprijin pentru organizarea unor noi muzee și sectii de etnografie din țară (Secția de etnografie a Muzeului din Alexandria, a Muzeului Unirii din Alba Iulia etc.). Ea a avut un rol fundamental
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
al unui scriitor prieten cu Negoițescu, denunțat și el ca homosexual în 1977, se spune că motivul ar fi fost o cerere respinsă de a pleca în Belgia, "la un congres al suprarealiștilor". Din cele spuse de Petru Romoșan - presupus partener al lui Negoițescu - în declarația dată la Miliție în 1977, sinuciderea ar fi fost însă aleasă de Negoițescu ca soluție preventivă pentru a scăpa de arestarea pentru homosexualitate, condamnată de Codul Penal de atunci prin articolul 200. Ca urmare a
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
lui Lincoln și alți membri ai familiei Todd erau fie proprietari, fie negustori de sclavi. Lincoln a fost apropiat de familia Todd, el vizitând adesea moșia Todd din Lexington. În 1832, la 23 de ani, Lincoln a cumpărat împreună cu un partener, pe credit, un magazin universal din New Salem, Illinois. Deși economia era înfloritoare în regiune, afacerea a avut dificultăți, și Lincoln și-a vândut în cele din urmă partea. În luna martie, el și-a început cariera politică cu prima
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Illinois, și a început să practice dreptul cu , vărul lui Mary Todd. Lincoln a devenit un avocat capabil și de succes, cu o reputație de adversar formidabil la examinarea martorilor aduși de adversari și la cuvântările de încheiere. A fost partener cu între 1841 și 1844. După aceea, Lincoln a început să practice dreptul cuWilliam Herndon, pe care Lincoln îl considera „un tânăr studios”. După o a doua campanie reușită, Lincoln a petrecut patru mandate consecutive în ca reprezentant Whig de
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]