50,557 matches
-
Curcubeu al Axei", jurnalismul lui Iorga are ca trăsătură esențială atitudinea fermă atît împotriva Germaniei naziste cît și a URSS-ului. Continua să-l atace pe Hitler, sperînd în continuare că Mussolini i se va împotrivi. Între timp, Austria se apropie tot mai mult de Anschluss 30. În iarna 1937/1938, ambasadorul român la Viena (care tocmai fusese chemat în țară) i-a făcut o vizită lui Iorga. Diplomatul român (ca mulți alții din Balcani) îi disprețuia pe austrieci și mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
România se angajau numai în profesii facile și profitabile și că nu se asimilau, astfel încît contribuția pe care și-o aduceau ei la cultura română nu era constructivă. Iorga respingea violența antisemită ("geamuri sparte"), dar vedea că situația se apropia de un deznodămînt catastrofal. Îi deplîngea pe evreii care nu-și dădeau seama de apropierea acestuia și pentru că nu făceau nimic în privința aceasta. Susținea că unica soluție a acestei probleme era organizarea emigrării evreilor în vederea decongestionării orașelor românești. Dacă evreii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în eroare tineretul cuminte" (un epitet neobișnuit de expeditiv ca să fie folosit la adresa Legiunii)42. Exista un dezacord clar între Iorga și goga-cuziști în privința politicii externe și a antisemitismului lor comun. Cu toate acestea, atît goga-cuziștii cît și Iorga erau apropiați de rege și de regimul politic. Întrucît Maniu va fi adesea atacat, atît de către dreapta cît și de către stînga (mai ales de Iorga), din cauza pactului electoral cu Legiunea, credem că este corect să reproducem explicația lui. În mai 1938, atunci
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Mai era și proaspăt înființatul institut al lui Iorga, de la Santi Quaranta. Dar Santi Quaranta va fi curînd rebotezat ca "Porto Edda", în cinstea fiicei ducelui. La mijlocul lunii martie, armata maghiară, zdrobind rezistența naționaliștilor ucraineni, a ocupat Rutenia. Incendiul se apropia!"87, scria Iorga. România a decretat mobilizarea, care s-a dovedit a fi un dezastru, demonstrînd cît de corecte erau previziunile generalului Antonescu. Însemnarea din 17 martie 1939 din Jurnalul doamnei Liliana descrie cel de al șaselea Consiliu de Coroană
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Bilete de papagal". Aceasta apărea în format mic și în culori țipătoare. Așa cum sugera numele publicației, "Bilete de papagal", era tînără și lipsită de respect, scriind despre lucruri sfinte într-o manieră profanatoare, lucruri de care Iorga îndrăznea să se apropie doar cu dragoste sămănătoristă. Iorga menționa că Arghezi se uită la toate și vede realitatea prin prisma unei interacțiuni dintre o demență morală și una intelectuală. Dar oamenii nu pot trăi decît într-o stare de sănătate mintală, lucru valabil
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a acestei țări poziția ei geografică ar fi rămas neschimbată. O dată cu invadarea țărilor scandinave, "Războiul fals" a luat sfîrșit. După cum își amintea doamna Liliana, Iorga avea un spirit militant, dar era totodată foarte neliniștit de procesul a cărui dată se apropia și ajunsese să aibă o stare de spirit sfidătoare și sumbră. Securea a căzut în ziua de 10 mai. Hitler a încălcat neutralitatea Olandei, Belgiei și Luxemburgului. Coloanele lui blindate înaintau. În timp ce Rotterdamul ardea, nemții au străpuns fortificațiile franceze de la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Gaulle (așa cum mulți se așteptau plini de speranță)? Nici măcar Maniu nu dorea acest lucru. Dar pe cine își putea structura guvernul? Pe Maniu și pe partizanii lui? Era ceva imposibil, nemții n-ar fi acceptat niciodată? Pe goga-cuziști? Goga fusese apropiat de Antonescu și văduva lui, doamna Veturia Goga, era nu numai atunci, dar a continuat să fie și după prăbușirea statului legionar "marea doamnă" a regimului, cea care s-a străduit să-i risipească lui Hitler îndoielile provocate de trecutul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
drept "un avertisment", o pedeapsă de la Dumnezeu, deoarece Legiunea nu reușise să-și răzbune martirii". Boeru își amintea că "circula tot timpul în cercurile legionare un zvon potrivit căruia Iorga era vinovat de moartea lui Codreanu". După cutremur, pe măsură ce se apropia ziua înmormîntării din nou a lui Codreanu, zvonul acesta a căpătat o amploare tot mai mare. Cea de a doua înmormîntare a avut loc pe 30 noiembrie. "Echipa Morții" (sub conducerea dlui Boeru) și-a accelerat pregătirile. La urma urmei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
șofer, dar nu a fost lăsat. A urcat în mașină, luînd loc pe bancheta din spate, înghesuit între numeroșii legionari. În acest moment, s-a întors dra Alina de la plimbare și și-a văzut tatăl împins în mașină. S-a apropiat și li s-a adresat legionarilor: "Unde-l duceți pe tata?! Ce vreți de la el? Tata e curat ca lacrima!" N-a primit nici un răspuns, iar mașina s-a pus în mișcare. S-au îndreptat direct spre Ploiești. După o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Astfel, președintele Tuchman punea pe același plan acțiunile ustașilor din 1941, Holocaustul și "purificarea etnică". Principalii consilieri ai președinților sîrbi, Dobrita Cosici și Slobodan Miloșevici sînt istorici sîrbi. Nu că Tuchman ar trece cu vederea genocidul, dar ca istoric se apropie periculos de mult de ideea de a-l considera drept un mijloc de creare a unui stat național într-o regiune multinațională. Oricît de condamnabile ar fi aceste naționalisme disperate, nu trebuie să uităm promisiunile nerespectate ale "Cartei Atlanticului" din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
eveniment, dar întotdeauna pe baza documentelor și a faptelor. Iorga a fost, mai presus de orice, un medievist și bizantinolog de faimă mondială și am putea spune din fericire, pentru că a fost un istoric naționalist. Cînd scria despre timpurile mai apropiate în timp (ca să nu mai vorbim de evenimentele contemporane), politicianul naționalist îl domina mult prea des pe istoric. În scrierile istorice, faptele pe care își baza el argumentele erau corecte. Interpretările date de el acestora (mai ales după ce a intrat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de fapte. Așa cum repeta el mereu: "Sînteți fie de partea lui Iorga, fie de partea lui Maiorescu!" În acest context i-au aruncat mănușa lui Iorga savanții Noii școli de istorie (ca și mulți alți istorici). Aceste atacuri erau mai apropiate de gîndirea lui Samuel Johnson, pentru care lumea lui Iorga ar fi fost de neconceput. Literatura și critica literară erau extrem de importante în ochii lui Iorga și inseparabile de naționalismul său cultural, fiind deci politizate. Sămănătorismul era inseparabil de mișcarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să confere o nouă identitate noii Europe, nici să-i asigure securitatea. Dacă este să se realizeze unitatea pe un continent atît de încărcat de istorie ca Europa, atunci trebuie să se pășească pe o sîrmă subțire atunci cînd te apropii de o națiune. O asemenea sarcină nu este pe măsura ideologilor maniaci sau a birocraților insensibili, ci a unor oameni de stat extraordinari. O Europă Unită nu poate deveni niciodată un "creuzet" prin intermediul căruia să se încerce forțarea națiunilor europene
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Politicianismul (București, 1904), p. 156 59 Z. Ornea, Junimismul: Contribuții la studierea curentului, București, 1966, p. 43 60 Rădulescu-Motru, op. cit., p. 144 61 Se poate vedea cum a ajuns acest "realism naționalist" propovăduit de Iorga în cadrul "Luptei literare" să se apropie de ideile realist socialiste asupra artei din Uniunea Sovietică dacă punem în paralel ideile lui Iorga și pe cele ale lui Maxim Gorki. Maxim Gorki a susținut întotdeauna că "masele nu trebuie aduse la disperare". Optimismul ostentativ, un anumit vocabular
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ei inițiative s-a desfășurat în vara anului 1942, cînd (alertată de dr. Wilhelm Filderman și de alții) a devenit elementul esențial în salvarea împreună cu Regele Mihai și Mareșalul Antonescu a evreilor români de la deportarea la Auschwitz. Ulterior, pe măsură ce se apropia momentul "întoarcerii armelor" de către România, întrucît era pregătită la Palatul Regal, ea a fost sufletul și supraveghetoarea, stînd alături de curajosul, dar tînărul ei fiu. După 23 August 1944, a manifestat o temeritate fără precedent, străbătînd cu mașina Bucureștiul asediat, cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și superior gratuit sau subvenționat de stat, rezultă că segmentul de populație educat și salariat dispunea de o calitate sporită a vieții și de mai mulți bani de cheltuit. Departe de a Învrăjbi clasele sociale, statul asistențial european le-a apropiat mai mult decât oricând printr-un interes comun: salvgardarea și păstrarea acestui sistem. Dar popularitatea asistenței și serviciilor sociale finanțate de stat se datorează, Înainte de toate, percepției că ele ilustrau adevărata misiune a guvernului. Statul postbelic european era un stat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
loc la 15 octombrie. Procesele publice ale lui Rajk și Kostov erau doar vârful unui aisberg de procese și tribunale secrete create pentru vânarea titoiștilor din guvernele și partidele comuniste locale. Cel mai afectat a fost „sectorul sudic” al statelor apropiate de Iugoslavia: Bulgaria, România, Albania și Ungaria. Numai În Ungaria (unde frica lui Stalin de influențe titoiste era aproape justificată, având În vedere proximitatea Iugoslaviei, importanta minoritate maghiară din regiunea sârbă Vojvodina și alinierea Ungariei și Iugoslaviei pe probleme externe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pământ sovietic, ca și În Europa Centrală, deși evreii au fost cei mai afectați, era mai ușor și mai firesc ca aceiași evrei să fie Învinovățiți pentru suferința tuturor celorlalți. Făcând apel În timpul războiului la naționalismul rus, retorica sovietică se apropiase de limbajul slavofil al antisemiților ruși de altădată, ceea ce nu putea decât să avantajeze regimul. Stalin Însuși se Întorcea pe tărâm cunoscut, stârnit de contemplarea succesului uriaș cu care Hitler exploatase antisemitismul popular. Din diverse motive, sovieticii au preferat dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
marțial atât de drag retoricii comuniste reflecta această stare de conflict permanent. Metaforele militare abundau: lupta de clasă impunea alianțe, colaborări cu masele, mișcări eluzive și atacuri frontale. Afirmația lui Stalin că lupta de clasă se ascuțea pe măsură ce socialismul se apropia a fost invocată pentru a justifica fapul bizar că, deși pretutindeni alegerile indicau un sprijin În proporție de 99% pentru partid, dușmanii se Înmulțeau neabătut, lupta devenea tot mai aprigă, iar istoria națională a Uniunii Sovietice trebuia reprodusă minuțios În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
demodate „Î.Cr.”(„Înainte de șBingț Crosby”). Trebuiau eliminate referințele la „toalete” și aluziile la „bărbați efeminați”. Autorii trebuiau să evite glumele curente În ambianța destinsă a războiului sau să facă poante cu două Înțelesuri despre lenjeria de damă, precum „se apropie iarna”... Aluziile sexuale de orice fel erau interzise: nici vorbă de „iepuri” sau „instincte animale”4. Mai mult, membrii parlamentului nu puteau apărea În programe radiofonice „nedemne sau nepotrivite” pentru personalități și nu erau tolerate glumele sau referințele ce puteau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
oricum prea mare greutate. Problema germană a rămas nesoluționată. Chiar după ce panica din 1950 s-a potolit, iar liderii din Vest au realizat că Stalin nu intenționa să „repete Coreea” În Europa Centrală, cele două tabere tot nu s-au apropiat de un acord. Poziția oficială a Vestului era că cele două Germanii apărute În 1949 trebuiau reintegrate Într-un stat democratic unic. Dar, câtă vreme germanii nu puteau alege liber regimul politic În care să trăiască, o asemenea reunificare era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
după ce președintele Truman a ordonat În secret, la 10 martie 1950, dezvoltarea accelerată a unei bombe cu hidrogen. Truman a luat această decizie după ce URSS a testat cu succes propria bombă atomică În august 1949. Capacitatea nucleară a sovieticilor se apropia de cea a americanilor: primul test termonuclear reușit al Statelor Unite a avut loc la 1 noiembrie 1952 pe atolul Elugelab din Pacific; testul sovietic echivalent, la Semipalatinsk, a fost anunțat după numai zece luni, la 12 august 1953. O lună
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asigure prin mecanismele puterii bunăstarea diverselor categorii sociale care formau baza lor electorală. Cu excepția laturii religioase, această descriere se potrivește și principalelor partide de opoziție - Partidul Muncii În Olanda și Partidul Muncitoresc (devenit mai târziu Socialist) Belgian. Ambele erau mai apropiate de modelul nord-european al unei mișcări muncitorești sindicale decât de partidele socialiste mediteraneene, cu moștenirea lor radicală și discursul adesea antiecleziastic, și nu se jenau să concureze pentru putere (și să Împartă roadele acesteia) cu catolicii. Echilibrul politic postbelic al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din orice dezbatere publică serioasă. În 1945, dreapta radicală se autodiscreditase ca vehicul legitim al exprimării politice. În 1970, stânga radicală avea toate datele să o ajungă din urmă. Ciclul celor 180 de ani de politică ideologică din Europa se apropia de sfârșit. PARTEA A TREIATC "PARTEA A TREIA" Actul final: 1971-1989tc "Actul final\: 1971‑1989" XIVtc "XIV" Speranțe risipitetc "Speranțe risipite" Dolarul e moneda noastră, dar problema voastră. John Connally, secretarul Trezoreriei Statelor Unite (1971) Poate că nu e drept să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Început să se fractureze și să se fragmenteze. De la sfârșitul primului război mondial, scena politică fusese ocupată de două „familii” politice, stânga și dreapta, divizate la rândul lor În „moderați” și „radicali”. După 1945, cele două tabere s-au apropiat una de alta, dar modelul nu s-a schimbat radical. Spectrul opțiunilor politice de care dispuneau În anii ’70 europenii rămăsese, În linii mari, cel de pe timpul bunicilor. Longevitatea partidelor politice europene se explică printr-o continuitate remarcabilă În ecosistemul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]