51,246 matches
-
japoneză l-a susținut pe autor ca, pe lângă informarea amplă în domeniu, să intre în relații cu o faimoasă gheișă din anii 1960-1970 din Gion, celebrul cartier din Kyoto, Mineko Iwasaki ce i-a furnizat felurite informații despre lumea puțin cunoscută a gheișelor. Avântul scriitoricesc și ispita ficțiunii din romanul Memoriile unei gheișe l-au făcut să se îndepărteze de informațiile realei gheișe, ceea ce a deranjat-o și l-a dat în judecată. Romanul l-a făcut celebru pe autor, dovadă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
generată de un chist ovarian. După operație se stinge, deși ar fi vrut să trăiască, probabil să repare dramele pe care le-a generat. Fiammeta Bianchini Sarah Dunant, În compania curtezanei Autoarea britanică Sarah Dunant (n. 1950) s-a făcut cunoscută ca actriță, apoi ca producătoare pentru BBC, dar s-a impus ca scriitoare cu peste zece cărți publicate și cu două bestselleruri: Nașterea lui Venus, tradusă în douăzeci și patru de țări, în curs de ecranizare, și În compania curtezanei, publicată în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Roma și în Florența. Curtezanele marcau viața orășenilor, marcau existența clericilor și profanilor, nobililor și negustorilor, artiștilor. La primăriile orașelor se aflau registre cu numele celor mai frumoase și cultivate curtezane și tarifele la care își vindeau favorurile. Cele mai cunoscute precum: Teresa Salvanagola, Julia Lombardino, Bianca Gravello datorau luxul vieții unor șiruri lungi de bogați intens comentați pe străzi și în cercuri private. Toate aveau ca modele hetairele grecești, se comparau cu Aspasia, prietena spirituală a lui Pericle, și cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lux în Poiana Brașov, baby-sitter pentru un adolescent drogat (a refuzat), însoțitoarea unui client la cazinoul din Monte Carlo. Autoarea mărturisește că a visat să devină scriitoare, știe că are umor și simț lucid de analiză a faptelor de viață cunoscute și mediatizate. Nu a deranjat-o faptul că unii o consideră c.... de lux iar alții, o femeie emancipată, liberă și dezinhibată. Se declară, fără rezervă, dependentă de pasiunea sexului, comentează experiențele plăcute și neplăcute de care a avut parte
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
2001), din studiul lor care susținea că banii reflectă abilitatea simbolică de a spori stima de sine a indiviziilor. Tailandezii, care au fost loviți mai tare de criza financiară, erau mai mândrii de victoriile lor financiare, pe care le făceau cunoscute apropiațiilor. Indivizii care au fost privați de lucruri valoroase pentru ei, au tendința de a depune mai mult efort în obținerea acelor lucruri (Hoon și Lim, 2001). Una din implicațiile concluziilor acestui studiu este că în urma rezultatelor negative din viața
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
Nijhoff” (Olanda, 1976) și Premiul Ministerului Culturii din Belgia (1977). R. a desfășurat o laborioasă activitate de traducător (cunoștea limbile germană, franceză, spaniolă, portugheză, italiană, olandeză), orientându-se mai cu seamă către spații lingvistice și perioade istorice puțin sau deloc cunoscute, creând punți spirituale între acestea și cultura românească. Au fost considerate adevărate evenimente echivalențele sale la eruditele studii ale lui Johan Huizinga (Amurgul Evului Mediu, Erasm, Homo ludens, Cultura olandeză în secolul al XVII-lea) sau versiunea la Cartea pictorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
din Clasicism, își arogă primul loc în calitate de teoreticieni. Deci teatrul nu mai este analizat ca obiect exterior de către acești filosofi spectatori, ci din interior, de către artiștii care-l produc. Corneille, abatele d'Aubignac, Chapelain, Mairet, vorbesc în calitate de "poeți dramatici", făcând cunoscute problemele multiple de care se lovesc, fiind în același timp conștienți de necesitatea de a elabora o doctrină drept garanție. Dacă analiza textuală este ceea ce îi preocupă mai întâi, pentru că practica îi predispune la acest lucru, asta nu înseamnă că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Aristotel dezvolta cu siguranță mult mai puțin partea consacrată comediei decât pe cea în care examinează tragedia, căci nu pare să-i acorde o mare importanță din cauza inferiorității personajelor pe care le pune în scenă și a originii sale slab cunoscute. "Diversele transformări ale tragediei și cei care le-au introdus sunt lucruri foarte cunoscute; dimpotrivă, lucrurile privitoare la comedie ne scapă pentru faptul că la începuturile ei nu era luată în serios: într-adevăr, corul comic a fost tardiv furnizat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îndrăzni el însuși să se amestece cu ei pentru a termina explicarea lucrurilor pe care nu li le-ar fi indicat să le facă", scrie el în Capitolul 8 al Cărții I, intitulat: "În ce fel trebuie Poetul să facă cunoscută decorarea și acțiunile necesare într-o piesă de teatru". Tot ceea ce privește decorul, costumele, trebuie descris în dialog: " (...) toate gândurile Poetului, fie pentru decorarea Teatrului, fie pentru mișcările Personajelor sale, îmbrăcăminte și gesturi necesare înțelegerii subiectului, trebuie exprimate prin versurile
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
descrie. Și dacă ar vrea să reprezinte două părți ale aceleiași întâmplări, ar face în același tablou un alt cadru luându-și o distanță, unde ar picta o altă acțiune decât cea care ar fi în tablou, pentru a face cunoscut că ar face două imagini a două acțiuni diferite, și că sunt două tablouri." Ca și pictorul care, începând cu Renașterea, nu prinde decât scena cea mai marcantă a întâmplării pe care o ilustrează, autorul dramatic clasic nu va reține
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
privirile galeșe ale frumoasei și funestei sale Regine?...." Corneille împărtășește această părere, scriind, în Discurs pentru Poemul dramatic: "Calitatea de asemănător, pe care Aristotel o cere caracterelor, privește în mod deosebit persoanele pe care istoria sau fabula ni le face cunoscute, și pe care trebuie totdeauna să le descriem așa cum le aflăm acolo. Asta vrea Horațiu să spună prin acest vers: Sit Medea ferox invictaque...26 Cel care i-ar zugrăvi pe Ulise în chip de mare războinic, sau pe Ahile
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
deznodământul celei dintâi este funest, al celei de-a doua este vesel. De aceea efectul produs asupra publicului este de natură foarte diferită, una scufundându-l în tristețe, cealaltă, datorită râsului, dându-i gust de viață. Tragedia reia un subiect cunoscut, împrumutat fie din mitologie, fie din istorie, în timp ce comedia inventează o situație nouă în limitele verosimilului. Cele două genuri diferă și prin stil, ales, sau simplu și mediocru. "Tragedia nu este decât reprezentarea unei întâmplări eroice în nenorocire, scrie Mairet
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
copiilor dintr-o familie modul de a trăi între ei în condiții bune de reciprocitate; iar începutul de obicei nu trebuie să fie vesel, după cum sfârșitul, dimpotrivă, nu trebuie niciodată să fie trist. Subiectul tragediei trebuie să fie un subiect cunoscut și drept urmare, bazat pe istorie, chiar dacă uneori se poate amesteca aici și ceva fabulos. Acela al comediei trebuie să fie compus din fapte cu totul imaginare, și totuși verosimile. Tragedia descrie în stil ales acțiunile și pasiunile unor persoane alese
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
subiect, într-un secol ca al nostru, în care nu ai impresia că se are habar de ceea ce înseamnă tatăl de familie! Gândiți-vă că zilnic se formează condiții noi. Gândiți-vă că nimic, poate, nu ne este mai puțin cunoscut decât aceste condiții, și nu trebuie să ne intereseze mai mult. Avem fiecare dintre noi situația noastră în societate; dar avem de-a face cu oameni din toate stările. Condițiile! Câte detalii importante, acțiuni publice și domestice, adevăruri necunoscute, situații
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
produce un defect, este rizibil. Însă râsul și bătaia de joc sunt două lucruri foarte diferite. Putem râde de un om, să râdem pe seama lui, fără să ne batem câtuși de puțin joc de el. Degeaba este incontestabilă și bine cunoscută această diferență, toate șicanele pe care Rousseau le-a scos recent la iveală împotriva utilității comediei au apărut totuși numai din faptul că nu a ținut seama de ea în mod suficient. "Molière, de exemplu, spune el, ne face să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nici de canoanele estetice, grotescul se naște din spontaneitatea populară. Mare istoric al mentalităților, Hugo îi trasează istoria în mod strălucit, atât din punct de vedere sociologic, cât și literar. El citește însemnatele sale manifestări în marile sărbători ale carnavalului cunoscute atât în Antichitate, cât și în Evul Mediu, în care valorile și regulile erau pe moment răsturnate, ca la unii scriitori antici precum Petronius, Juvenal, Apuleius etc. Grotescul generează atunci un râs salubru, eliberând trupul de interdicțiile ce apasă asupra
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Becque (1837-1899) nu-l satisface cu adevărat. Becque, care este un luptător singuratic, nu a fost niciodată recunoscut de naturaliști ca unul de-ai lor, fără îndoială fiindcă a avut îndrăzneala să nu le aprecieze teatrul și să le facă cunoscut acest lucru, chiar dacă, pe moment, după succesul obținut cu Corbii (Les Corbeaux, 1882), au considerat Parizianca (La Parisienne, 1883) ca pe o serie de "studii de naturalism". Zola și-a pus multă speranță în teatrul lui Alexandre Dumas fiul (1824-1895
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
timp dispersată, fiind interzisă în URSS, nu a fost decât târziu tradusă în Franța. În 1963 apare o primă lucrare, intitulată Teatrul teatral, apoi, în 1980, Scrieri despre teatru care grupează esențialul operei sale. Estetica sa formalistă a fost totuși cunoscută imediat. Datorită imensului succes al regiei sale pentru Revizorul lui Gogol, în 1926 vine să producă piesa la Paris la cererea lui Gaston Baty. Meyerhold se arată deosebit de sever față de naturalism, ale cărui excese le-a putut măsura lucrând la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
anii treizeci, apoi al doilea război mondial, Brecht nu este descoperit în Franța decât în 195041, cu reprezentația la Noctambuli a piesei Excepție la regulă. Gaston Baty, cu douăzeci de ani mai înainte, încercase, fără niciun succes, să-l facă cunoscut, montând Opera de trei parale (L'Opéra de quat'sous). Concepțiile sale dramaturgice s-au născut din descoperirea conjugată a lui Marx, pe care îl citește în 1926, și a teatrelor orientale. Lectura din Marx are asupra lui rolul unui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sub multe forme, atât în cursul unor studii, cât și în timpul unei întâlniri a oamenilor de afaceri. A distanța înseamnă să transformi lucrul pe care vrei să-l faci înțeles, asupra căruia vrei să atragi atenția, dintr-un lucru banal, cunoscut, redat imediat, într-un lucru special, insolit, neașteptat. Ceea ce este de la sine înțeles este făcut să fie oarecum de neînțeles, dar numai cu scopul de a permite apoi o mai bună înțelegere. Pentru a trece de la un lucru cunoscut la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îl imobilizează sau îl grăbește, îl transformă în "altceva". El aprinde un fel de flacără necunoscută deasupra unui lucru cunoscut de toți, făcându-l tot atât de "nou", nemaivăzut, de înțeles în totalitate, ca intact. Sau stinge o lumină deasupra unui lucru cunoscut, îl scufundă în întuneric, făcându-l la fel de nou, pentru a fi descoperit și cunoscut în întregime. Într-un cuvânt, actorul atinge și izolează, în mii de feluri pe care i le oferă arta sa, lucrurile necunoscute, neînțelese vreodată sau prost
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a fi primul care-l taxează pe Molière de imoralitate. Autorul lui Tartuffe și al lui Dom Juan, opere care dovedesc un spirit libertin, a dezlănțuit trăsnetele nu numai ale partidului cucernicilor, ci și pe cele ale predicatorilor cei mai cunoscuți, ca Bourdaloue în special. 61 Citat din Horațiu, Arta poetică, v. 105. "Fie am să adorm, fie am să râd." 62 Nicole nu se referă decât o dată la un alt autor dramatic decât Corneille. El nu-i dă nici numele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
foarte expresive sunt cele două pagini intitulate Luminile și umbrele circului. Text și desen, al căror autor este Eugen Jebeleanu (8/1939), ca și întreaga rubrică „Cișmigiul cu sticleți”, în care Neagu Rădulescu „recenzează” prin admirabile desene umoristice cărțile unor cunoscuți scriitori. Gust, pricepere și mobilitate spirituală arată și rubricile speciale rezervate celorlalte arte: Virgil Gheorghiu susține comentariul muzical, scriind despre spectacole și despre mari muzicieni, N. Carandino și Traian Șelmaru urmăresc viața teatrală, George Nichita și Ion Zurescu dau cronici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
elemente străine. De altfel, pentru el, lexicul de origine latină reprezenta frumosul din limbă, iar cel de altă origine - urâtul. Ca modele de stil, oferea scriitorilor români pe clasicii antici și pe Dante. În istoria culturii române, B. a rămas cunoscut și prin însușirile sale oratorice, datorită cărora poate fi considerat unul dintre cei mai mari oratori români din Transilvania secolului al XIX-lea. Discursurile și apelurile sale din 1848, precum și cele ulterioare dezvăluie noblețe de gândire și înălțime de concepție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
SEXUALITATE / 153 9.1. Mituri despre sarcină / 153 9.2. Declarații despre valori privind activitatea sexuală și rolul sexelor / 157 9.3. Educația sexuală / 159 Bibliografie / 162 Capitolul 10. BOLILE CU TRANSMITERE SEXUALĂ / 163 10.1. Bolile cu transmitere sexuală cunoscute / 163 10.2. Cunoștințe despre SIDA / 164 10.3. Bolile cu transmitere sexuală sursele de informare / 167 Bibliografie / Capitolul 11. AVORTUL / 173 11.1. Sarcina nedorită / 173 11.2. Riscul avortului pentru sănătate și justificarea acestuia / 174 11.3. Problema
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]